Istoria explorării instrumentale a cordului începe odată cu explorarea întregului corp uman prin geniala descoperire a stetoscopului de acum 200 de ani. De fapt, marele pas înainte făcut de Laennec nu a fost plasarea unui «cilindru», cum îl numea el, pe toracele pacientului, ci lucrarea făcută cu ajutorul lui, citită în plenul Academiei Franceze, în care descria cum se modifică ascultația plămânului și a inimii în diferite afecțiuni.
La scurt timp după stetoscop, a apărut electrocardiograma. Ulterior, au apărut radiografia și ecocardiograma. Ultima metodă imagistică apărută în studiul inimii a fost rezonanța magnetică nucleară, domeniul imagistic care a adus, până în prezent, probabil cele mai multe premii Nobel pentru fizică sau medicină.
Necesitatea unei noi metode de studiu rezidă în limitele ecocardiografiei: dependența de ecogenitatea pacientului și diverse situații în care diferite structuri au densități apropiate, ceea ce face ca limita de demarcație între ele să fie dificil de trasat. În acest sens, se citează formațiunile intracardiace și artefacte (crista terminalis, valva lui Eustachio, banda moderatoare a ventriculului drept, grăsimea din șanțul atrioventricular, fals cordaj în ventriculul stâng, calcificarea de inel valvular mitral, hipertrofia lipomatoasă a septului interatrial, tumori cardiace), vizualizarea dificilă a leziunilor apicale (anevrism, tromb, infarct, cardiomiopatie hipertrofică și alte forme de cardiomiopatie), evaluarea disecției aortei ascendente, afecțiunile pericardului (pericarditele acute și cronice, pericardita constrictivă, chistul pericardic, absența congenitală a pericardului).
Rezonanța magnetică nucleară vine la ora actuală să certifice suspiciunea de diagnostic ecocardiografic.
Principiul metodei constă în aplicarea unui câmp magnetic foarte puternic, apropiat de frecvența de rezonanță a nucleilor de hidrogen. Imaginea se formează la întreruperea acestui câmp, prin măsurarea ratei la care acești nuclei revin la echilibrul inițial.
Modalitățile de studiu al inimii disponibile la ora actuală sunt reprezentate de secvențele T1 (vizualizarea anatomiei și prezenței țesutului grăsos intramiocardic), secvențele T2 (detectarea zonelor de edem intramiocardic din miocardită sau infarctul de miocard), phase contrast imaging (măsoară vitezele pe o anumită axă, utilizată în valvulopatii și cuantificarea șunturilor), reconstrucții tridimensionale în timp real.
Dacă este să facem comparație între avantajele ecocardiografiei și ale rezonanței magnetice nucleare, putem spune că prima este mult mai ieftină, comod de realizat pentru pacient, rapidă, se poate efectua la patul bolnavului, în urgență, dă informații precise în valvulopatii. Pe de altă parte, rezonanța magnetică nucleară este orientată mai mult spre boli structurale, șunturi și reprezintă standardul de aur pentru dimensiunile cavităților și funcția cardiacă.
Tendința practicii medicale cardiologice actuale este de a menține ecocardiografia ca metodă inițială de abord al pacientului, dar în cazul descoperirii unor elemente patologice, acestea trebuie confirmate prin rezonanță magnetică nucleară.
Tomografia computerizată cardiacă este o altă tehnică imagistică modernă cu indicații în plină expansiune, ce utilizează razele X pentru obținerea imaginii cordului. Aceasta este îndreptată în special pentru studiul arterelor coronare și, eventual, al dimensiunilor cavităților. În raport cu tomografia computerizată cardiacă, rezonanța magnetică nucleară se adresează modificărilor morfologice de la nivelul cordului, având indicații de utilizare mult mai largi.
Pacienții pot beneficia de explorarea cordului prin rezonanță magnetică nucleară în cadrul Rețelei Medicale Arcadia. Pentru programarea unui consult de Cardiologie, aceștia au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
