Urticaria este o afecțiune frecventă, caracterizată printr-o erupție brusc instalată, care se remite în 1-24 ore, fără leziuni reziduale, formată din papule și plăci eritemato-edematoase, cu un caracter fugace, asociată cu prurit (care mănâncă) și uneori cu senzație de arsură, care se poate asocia cu angioedem (afecțiune similară urticariei, dar care afectează straturile mai profunde ale pielii), cu dimensiuni variabile. Leziunile urticariene apar din cauza stimulilor parțiali necunoscuți ce cauzează eliberarea mediatorilor după activarea mastocitară.
Care sunt formele de urticarie?
Urticaria spontană:
- acută (durata < 6 săptămâni);
- cronică (durata > 6 săptămâni).
Urticaria fizică – urticaria la frig, la soare, la cald, urticaria la presiune, dermografismul, urticaria vibratorie;
Alte forme – colinergică, acvagenică, de contact, indusă de exercițiu.
Din punct de vedere patogenic:
- urticaria alergică (acută sau cronică) – implică un mecanism imun;
- urticaria nonalergică (acută sau cronică) – fără mecanism imun demonstrat.
Se poate ca urticaria să nu aibă un factor declanșator cunoscut (urticaria idiopatică).
Se apreciază că 15 - 25 % din populație va prezenta, la un moment dat, cel puțin un episod de urticarie. Sunt cuprinse toate grupele de vârstă și ambele sexe. În apariția urticariei, orice cale de expunere (contact direct, ingestie, inhalare, cale intravenoasă) poate fi implicată. La 50 % din cazurile de urticarie acută, cauza specifică poate fi identificată.
De ce apare urticaria?
Cauzele majore/cele mai frecvente de urticarie sunt:
- reacțiile la medicamente (ex. AINS – antiinflamatoare nesteroidiene, antibioticele, anestezicele, medicație antireumatică, substanțele de contrast radioopace, produsele naturiste, suplimentele dietetice etc). Unele medicamente pot provoca urticarie la distanță de câteva zile de la încheierea tratamentului medicamentos, făcând destul de dificilă recunoașterea acestuia drept cauză a urticariei;
- alimentele și aditivii alimentari – alunele, nucile, ciocolata, peștele, fructele de mare, roșiile, ouăle, căpșunile și fructele de pădure, laptele, salicilați, benzoați etc;
- infecțiile – bacteriene (H.Pylori, streptococci, staphylococci etc.), fungice, virale (infecțiile virale de tract respirator superior, virusuri hepatitice A, B, C, virusuri herpetice);
- paraziți – ex. Giardia lamblia, anisakis simplex, entameoba spp, blastocystis spp;
- înțepăturile de insecte;
- agenți chimici – latexul, săpunurile, detergenții, cosmeticele etc;
- urticaria acută poate face parte din tabloul de debut al unor afecțiuni sistemice (colagenoze, afecțiuni maligne, maladii buloase etc), situații în care urticaria va avea, în timp, tendința de cronicizare;
- urticariile fizice – dermografism, urticaria la rece, urticaria întârziată la presiune, solară, la căldură, colinergică, de contact, aquagenică, la presiune.
Cum se pune diagnosticul de urticarie?
Diagnosticul de urticarie este, de cele mai multe ori, facil, aspectul clinic fiind în majoritatea cazurilor foarte sugestiv.
Anamneza, istoricul personal și familial sunt foarte importante și vor urmări în detaliu posibilele cauze alergice sau nonalergice de urticarie.
Principalele 3 trăsături ale leziunii urticariene au ca substrat patogenic:
- edemul/umflătura centrală, de diverse mărimi (de la câțiva milimetri la centimetri) înconjurat de un eritem ( roșeață);
- se asociază cu prurit sau, uneori, cu senzație de arsură ( mai ales în cazul leziunilor asociate cu angioedem);
- sunt fugace și migratorii, pielea revenind la normal în 1-24 ore, uneori chiar mai repede, fără cicatrice, iar noi leziuni apar continuu. Pot fi prezente oriunde pe corp, izolate, asimetrice sau grupate, uneori fuzionate pe arii întinse. Au o suprafață catifelată și nu prezintă scuame.
Explorări paraclinice – în funcție de datele obținute din anamneză și de aspectul clinic.
Testele cutanate alergologice se efectuează în anumite cazuri, întotdeauna în afara episodului urticarian și în absența medicației antialergice.
Cum se tratează urticaria?
Cea mai importantă măsură de tratament în cazul urticariei o reprezintă identificarea agentului cauzal (acolo unde se poate) și eliminarea sa.
Respectarea unei diete corespunzătoare (ex. excluderea alimentelor cu un conținut ridicat în histamină, excluderea aditivilor alimentari, evitarea servirii meselor la restaurant sau fast-food), precum și managementul stresului sunt elemente importante în tratamentul unei urticarii. În cazul suspiciunii unei alergi alimentare, se poate recomanda completarea unui jurnal alimentar.
Tratamentul medicamentos constă în tratamentul simptomatic și tratamentul cauzal.
Tratamentul simptomatic:
- administrare de antihistaminice H1 nesedative;
- antihistaminice H1, H2, în doze crescute admise;
- antileucotriene;
- corticoterapia sistemică – indicată în cure scurte.
În formele acute, severe, complicate cu angioedem cu localizare de gravitate sau anafilaxie se vor indica simpatomimetice de tipul adrenalinei. Aceste situații sunt considerate urgențe medicale, iar pacientul trebuie să se prezinte la spital.
Tratamentul cauzal – în momentul depistării unei cauze autoimune, infecțioase – parazitare, bacteriene, se va indica tratament medicamentos specific cauzei.
Evoluția sub tratamentul de specialitate coroborat cu măsurile igieno-dietetice recomandate este de cele mai multe ori favorabilă.
Mulți pacienți vor suferi un singur episod de urticarie acută în cursul vieții, alții vor prezenta mai multe episoade la intervale de timp variabile de luni sau ani. Profilaxia etiologică în urticaria cronică este rareori posibilă, dar importantă dacă s-au incriminat etiologic stimuli fizici, anumite alimente, aditivi alimentari, medicamente etc.
Consultația de specialitate este primul pas pentru un diagnostic corect și un tratament corespunzător. Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de Call Center Arcadia – 0232 920.
Powered by Froala Editor
