Tuberculoza este o boală infecţioasă contagioasă, provocată de o bacterie, Mycobacterium tuberculosis (sau bacilul Koch), care afectează mai ales plămânii și care poate afecta și alte părți sau organe ale corpului.
Istoricul tuberculozei
Tuberculoza a apărut la oameni încă din antichitate, cea mai veche dovadă a bolii fiind bacteria M. tuberculosis descoperită în fosilele unui bizon care a trăit în urmă cu aproape 17.000 ani.
Fragmentele de schelet găsite indică faptul că oamenii preistorici (4000 î.Hr.) sufereau de tuberculoză – cercetătorii au putut constata o afectare tuberculoasă a coloanei vertebrale la mumiile egiptene din perioada 3000–2400 î.Hr.
„Ftizie” provine din cuvantul grecesc „phtisis” („oftică”), vechea denumire a tuberculozei pulmonare. În jurul anului 460 î.Hr., Hipocrate considera că ftizia era cea mai răspândită boală din acea vreme, de cele mai multe ori fiind fatală.
Mycobacterium tuberculosis a fost descoperit la 24 martie 1882 de Robert Koch. Pentru descoperirea sa, Koch a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 23 de ani mai târziu.
Albert Calmette și Camille Guérin au înregistrat primul succes în imunizarea împotriva tuberculozei în anul 1906. Aceștia au folosit o tulpină atenuată a bacilului tuberculozei bovine pentru a crea un vaccin pe care l-au numit vaccinul BCG (bacilul lui Calmette și Guérin). Vaccinul BCG a fost folosit pentru prima dată la oameni în anul 1921, în Franța.
Cum se poate transmite tuberculoza?
Bacteriile care produc boala sunt vehiculate în aer, de la o persoană la alta, acestea fiind răspândite atunci când persoana cu tuberculoză pulmonară tușește, vorbește, cântă sau strănută.
Tuberculoza nu se răspândește prin:
- alimente sau băuturi;
- strângerea mâinii;
- lenjerii;
- toaletă;
- sărut.
Atunci când inspirăm aceste bacterii ele se pot depune la nivelul plămânului unde încep să se dezvolte, iar prin intermediul sângelui se pot răspândi și la alte organe cum ar fi rinichi, măduva spinării, creier.
Tuberculoza pulmonară poate fi contagioasă, adică se poate răspândi la persoanele din jur; tuberculoza cu altă localizare – renală, pleurală – nu este de obicei contagioasă.
Bolnavii de tuberculoză pot transmite boala cel mai probabil persoanelor cu care își petrec timpul zilnic, adică membrilor familiei, prieteni sau colegi de serviciu/școală.
Tuberculoza și infecția tuberculoasă latentă
Nu toate persoanele infectate cu Mycobacterium tuberculosis se îmbolnăvesc de tuberculoză. Există astfel două posibilități:
- infecția tuberculoasă latentă
- boala propriu-zisă.
Infecția tuberculoasă latentă
Bacteriile care produc tuberculoza pot trăi în interiorul corpului fără a ne îmbolnăvi, lucru cunoscut sub denumirea de infecție tuberculoasă latentă. Este cazul persoanelor cu un sistem imunitar puternic, care poate lupta.
Persoanele cu infecție tuberculoasă latentă:
- nu au simptome;
- nu se simt bolnave;
- nu pot transmite boala altora;
- de obicei testele cutanate (IDR la PPDI) sau de sânge (IGRA) sunt pozitive;
- pot dezvolta boala dacă nu primesc tratament preventiv.
Multe persoane cu infecție latentă nu fac niciodată tuberculoză, bacteriile TB rămânând inactive pe toată durata vieții. La unele persoane, în special cele cu un sistem imunitar deficitar, bacilii se pot activa, multiplica, producând astfel boala.
Tuberculoza
Tuberculoza presupune activarea și dezvoltarea bacililor atunci când sistemul imunitar este afectat. Persoanele cu tuberculoză prezintă simptome și pot transmite boala persoanelor cu care își petrec zilnic timpul.
Multe persoane cu infecție tuberculoasă latentă nu dezvoltă niciodată boala; unele persoane fac tuberculoză imediat după infecție (câteva săptămâni) din cauza faptului că sistemul lor imunitar nu poate lupta cu bacilii; alte persoane se pot îmbolnăvi de tuberculoză ani mai târziu când, din diferite motive, imunitatea lor este compromisă. De aceea, la persoanele cu imunitatea compromisă, cum sunt cei cu infecție HIV, riscul de face tuberculoză este mult mai ridicat față de cei cu un sistem imunitar normal.
Semne și simptome
Simptomele tuberculozei depind de localizarea și dezvoltarea bacililor. Cel mai frecvent, aceștia se dezvoltă la nivelul plămânilor (tuberculoza pulmonară) și pot cauza simptome precum:
- tuse persistentă de 3 săptămâni sau mai mult;
- durere la nivelul pieptului;
- tuse cu spută sau sânge.
Alte simptome sunt:
- senzație de slăbiciune, astenie;
- scădere în greutate;
- lipsa poftei de mâncare;
- frisoane;
- febră;
- transpirații nocturne.
Simptomele tuberculozei localizate la nivelul altor organe depind de organul afectat. Infecția latentă tuberculoasă nu produce simptome și nu poate fi transmisă la alte persoane (nu este contagioasă).
Factorii de risc ai tuberculozei
Unele persoane dezvoltă boala imediat după infecție (în câteva săptămâni) din cauza sistemului lor imunitar care nu este capabil să oprească dezvoltarea bacililor, iar alte persoane se pot îmbolnăvi după ani de zile, în urma scăderii imunității din diverse motive.
Per total, aproximativ 5-10% dintre persoanele cu infecție latentă tuberculoasă care nu urmează tratamentul preventiv se vor îmbolnăvi de tuberculoză la un moment dat pe parcursul vieții lor. Pentru cei cu sistemul imunitar scăzut, în special la cei cu infecție HIV, riscul de a se îmbolnăvi de tuberculoză este mult mai ridicat decât la cei cu sistem imunitar normal.
La modul general, persoanele cu risc de a se îmbolnăvi de tuberculoză se împart în două mari categorii:
► persoanele care au fost recent infectate cu bacilii TB:
- persoanele apropiate ale unui pacient cu tuberculoză pulmonară
- persoanele care au emigrat dintr-o țară cu incidență crescută a tuberculozei
- copii sub vârsta de 5 ani care au un test pozitiv pentru tuberculoză
- grupuri de persoane cu rată mare de transmitere a bolii precum persoanele fără adăpost, consumatorii de droguri injectabile, cei cu infecție HIV
- cei care lucrează cu persoane cu risc de a se îmbolnăvi de tuberculoză în cadrul unor instituții precum spitale, adăposturi, penitenciare, aziluri.
► persoanele cu diverse afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar:
- infecție HIV;
- abuzul de substanțe interzise;
- silicoza;
- diabetul zaharat;
- boala renală severă;
- subponderabilitate (persoanele slabe);
- transplantul de organe;
- tratamente medicamentoase precum cele cu corticosteroizi;
- tratament specializat pentru artrita reumatoidă sau boala Crohn.
Ce trebuie să facem dacă am fost expuși la tuberculoză?
O persoană poate fi considerată expusă la tuberculoză dacă stă în apropierea unei persoane cu tuberculoză activă la distanța necesară unei conversații pe o durată de minim 4 ore.
Bacteriile care produc tuberculoza sunt vehiculate în aer de către o persoană cu tuberculoză pulmonară activă atunci când acestea vorbesc, cântă, strănută sau tușesc. Tuberculoza nu se poate lua de pe haine, pahare, tacâmuri, toaletă sau alte suprafețe.
Dacă ați avut contact cu o persoană diagnosticată cu tuberculoză pulmonară, ar trebui să va adresați unui medic pneumolog în vederea efectuării unui test cutanat sau de sânge.
Este important de știut că o persoană expusă nu este contagioasă imediat; numai persoanele cu tuberculoză pulmonară activă pot transmite boala altora. Pentru a transmite boala și altor persoane trebuie mai întâi să inspiri bacilii TB devenind astfel infectat, apoi aceștia trebuie să se dezvolte pentru a produce tuberculoza pulmonară activă, moment în care poți transmite și altora boala. Bolnavii de tuberculoză pot transmite boala cel mai probabil persoanelor cu care își petrec timpul zilnic, adică membrilor familiei, prieteni sau colegi de serviciu/școală.
Evoluția tuberculozei
În lipsa unui tratament adecvat tuberculoza nu se vindecă!
Tratată, tuberculoza este una din cea mai curabile boli infecțioase. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât boala se vindecă cu mai puține sechele, iar bolnavul se poate reintegra social și își poate continua viața.
