Iată-ne ajunși și la ultima rubrică a hemoleucogramei - trombocitele, numite și plachete. Pe lângă exuberanța vitală a hematiilor și încruntarea războinică a leucocitelor, aceste „celule” fac mai degrabă o figură umilă.
La drept vorbind, nici măcar nu sunt celule în sensul clasic al termenului. Nu numai că nu au nucleu (nici hematiile nu aveau); nu au mai nimic din ingredientele unei celule. Trombocitele sunt, de fapt, niște resturi de celule. Nu-i de mirare că figurează la coada hemoleucogramei.
Care este, totuși, utilitatea lor? Una foarte mare.
Ele răspund de integritatea vaselor de sânge. De fiecare dată când un vas de sânge se rupe (prin traumatisme mai mari sau mai mici), trombocitele intră în acțiune. Comparația cu niște zidari care repară peretele crăpat nu este deloc deplasată. Mai mult, asemenea Anei lui Manole, trombocitele repară peretele stricat al vaselor de sânge cu sacrificiul vieții; se zidesc de vii în „dopul” care va opri sângerarea.
Așa cum vezi, deși niște resturi de celule, trombocitele sunt cele care fac posibilă activitatea hematiilor și a leucocitelor; fără ele, la cea mai mică lovitură, viața noastră ar fi în pericol.
Să fim, totuși, corecți până la capăt și să spunem că trombocitele sunt doar prima etapă în procesul mult mai complicat al opririi sângerării, numit hemostază. După formarea „dopului” trombocitar, se declanșează în sânge o cascadă de reacții care mobilizează anumite substanțe, numite factori de cogulare. În final, se formează un cheag mult mai solid, care va opri sângerarea până când peretele vasului de sânge se reface. Prin urmare, închiderea unei răni depinde, în egală măsură, de trombocite suficiente și capabile, precum și de un sistem de coagulare eficient.
Numărul trombocitelor este între 150.000 și 450.000 pe fiecare milimetru cub de sânge (mmc). Să vedem, pe rând, ce se întâmplă când acestea scad sub 150.000, respectiv cresc peste 450.000.
Scăderea numărului de trombocite
Scăderea drastică a numărului de trombocite din sânge se numește trombocitopenie.
Cauzele acesteia sunt de căutat fie la nivelul „fabricii” de trombocite (boli ale măduvei osoase), fie în diverse împrejurări nefericite care răpun trombocitele în plină tinerețe.
Bolile măduvei osoase (leucemii și boli înrudite) nu afectează doar trombocitele; întrucât măduva este în același timp sursă de hematii și leucocite, e de așteptat ca bolile acesteia să conducă la o scădere concomitentă a globulelor albe și a celor roșii.
Pericolele care pasc trombocitele, odată plecate din culcușul cald al măduvei osoase, sunt numeroase: medicamente, infecții, boli autoimune.
O mențiune aparte merită ceea ce în jargon medical de numește hipersplenism. Splina nu este doar „cimitirul” globulelor roșii; ea este deopotrivă și „locul de veci” al trombocitelor. Dacă reușești să-ți imaginezi o splină „hrăpăreață”, care „înghite” tot ce prinde, atunci ai imaginea acestui mecanism bizar de scădere a celulelor sangvine (nu doar a trombocitelor).
Este ceea ce se întâmplă, de pildă, în cazul bolilor cronice de ficat (hepatite cronice, ciroze hepatice).
Dacă scăderea trombocitelor este modestă (între 100.000 și 150.000/mmc) și izolată (cu leucocite și hemoglobină normale), ea reflectă, cel mai probabil, o distrugere autoimună și, oricât de fioros ar suna termenul, este forma cea mai benignă (lipsită de gravitate) de trombocitopenie.
În acest caz, nu este nevoie de tratament, ci doar umărire periodică; dacă scăderea urmează unei infecții sau administrării unor medicamente, se va trata, firește, infecția sau se va opri medicamentul vinovat).
O scădere a trombocitelor sub 50.000/mmc sau prezența hemoragiilor impun tratamente mai agresive, care pot merge până la scoaterea splinei.
Dacă scăderea trombocitelor (oricât de modestă) este însoțită de scăderea hemoglobinei și a leucocitelor, lucrurile se complică: probabilitatea unei boli mai serioase este suficient de mare pentru a nu întârzia prezentarea la medic.
De obicei, e vorba fie de o boală de ficat, fie de o boală de sânge sau, mai rar, de o boală autoimună.
Ce se întâmplă când scad trombocitele? Sângerăm mai ușor. E bine totuși să știi că, dacă ele sunt de calitate, își pot face treaba chiar dacă numărul lor scade la jumătate. Riscul de sângerare devine semnificativ abia după o scădere sub 50.000/mmc.
Când vorbim de sângerare, nu trebuie să-ți închipui cine știe ce hemoragii amenințătoare de viață (deși acestea sunt posibile, în cazul unor traumatisme majore sau al unor defecte concomitente de coagulare).
De cele mai multe ori, scăderea trombocitelor se manifestă prin microhemoragii ale vaselor mici, vizibile pe piele sub formă unor mici pete roșii (numite peteșii sau purpură).
Creșterea numărului de trombocite
Creșterea trombocitelor peste 450.000/mmc poartă numele de trombocitoză.
Această poate fi o reacție a organismului la diverse boli (infecții, inflamații cronice, cancer) sau poate fi consecința unui defect al măduvei osoase (anumite forme de leucemie).
Ce se întâmplă când cresc trombocitele? Sângele coagulează excesiv și apar cheaguri care blochează circulația în zone vitale (inimă, creier, rinichi etc).
În același timp, aceste trombocite în exces sunt, calitativ, foarte proaste. Din această cauză, sângerările sunt o altă manifestare a trombocitozei.
Spuneam mai sus că, cel puțin la fel de importantă ca numărul trombocitelor, este calitatea acestora. Decât multe și proaste, mai bine puține, dar bune.
Există boli (numite trombastenii) în care, deși numărul trombocitelor este normal, calitatea lor este îndoielnică (ceea ce înseamnă că aceste trombocite sunt incapabile de a forma un „dop” suficient de puternic pentru a opri o eventuală hemoragie). Din păcate, hemoleucograma nu ne spune nimic despre calitatea trombocitelor.
E nevoie de alte teste, ceva mai laborioase, care să ne spună cât de vrednice sunt trombocitele noastre.
În loc de final, simt nevoia să repet acea regulă de aur, după care orice analiză trebuie interpretată în contextul pacientului. De aceea, oricât de irepresibilă ar fi tentația de a deschide mai întâi ușa laboratorului, sfatul meu e să nu uiți să îi arăți și medicului analizele.
Următoarea întâlnire va avea drept protagoniste două analize familiare: TGP și TGO. Ce secrete se ascund sub aceste sigle misterioase? Puțintică răbdare.
Să fii sănătos!
