Toxoplasmoza este o infecție cauzată de Toxoplasma gondii fie prin ingerarea orală a parazitului, fie transplacentar, de la mamă la făt. Transmiterea verticală a parazitului poate determina morbiditate și mortalitate semnificative la făt sau nou-născut și sechele importante la copil și adult.
Toxoplasmoza congenitală apare la nou-născuții ale căror mame au contactat infecția primară în cursul sarcinii sau la gravidele infectate cronic, la care infecția latentă se reactivează pe perioada sarcinii din cauza unui status supresiv (HIV, SIDA).
Rata de apariție a sechelelor grave la nou-născut este de 40% dacă infecția s-a produs în primul trimestru de sarcină, de 8% în trimestrul 2 și aproape nulă în trimestrul 3.
Ca semne clinice generale, nou-născuții pot avea:
- pleiocitoză (prezența unui număr mai mare de celule decât în mod normal);
- proteinorahie (prezența proteinelor în lichidul cefalorahidian);
- anemie;
- trombopenie (număr de trombocite mai mic decât cel normal);
- corioretinită (decolare seroasă a neuroepiteliului retinian);
- calcificări intracraniene.
Trebuie menționat că 60-90% dintre infecții nu prezintă deloc semne clinice.
Simptomele specifice ale infecției includ:
- icter precoce și prelungit;
- hepatosplenomegalie (creștere în volum a ficatului și a splinei);
- hidrocefalie (acumulare de lichid cefalorahidian);
- microcefalie (dimensiune a capului mai mică față de dimensiunea normală);
- erupție cutanată maculopapulară;
- limfadenopatie (creștere în volum a ganglionilor limfatici).
Doar 10% dintre nou-născuții infectați pot dezvolta manifestări severe prin asocieri diverse ale simptomelor, însoțite de febră, creșterea bilirubinei directe sau convulsii.
La 10% dintre nou-născuții infectați boala poate evolua fatal.
Diagnosticul poate fi stabilit:
- prenatal - prin amniocenteză, culturi din lichidul amniotic sau sânge fetal;
- postnatal - prin anticorpi specifici de tip IgM, IgA, IgG, IgE.
Imunoglobulina M (IgM) este pozitivă la 70% dintre cazurile de toxoplasmoză congenitală cu titru crescut de peste 1000 UI/mL, iar Imunoglobulina G (IgG) este indicator de infecție cronică, transferul pasiv de la mamă la făt scăzând cu o rată de 50% la nou-născut în prima lună de viață.
Tratamentul este în primul rând profilactic și include prevenirea infectării pe timpul sarcinii a gravidei fără anticorpi specifici, screening la gravide și prevenirea transmiterii congenitale la făt.
La nou-născuți, fie simptomatici sau nu, diagnosticați antenatal cu toxoplasmoză, precum și la cei cu diagnostic postnatal confirmat, tratamentul se face cu pirimetamină (1-2mg/kgc/zi) și sulfadiazină (100mg/kgc/zi) timp de 1 an de zile, cu medicație adjuvantă pentru a minimaliza toxicitatea hepatică.
Se recomandă repetarea testării la 1 lună după terminarea tratamentului și evaluări repetate oftalmologice, auditive și neurologice.
Complicațiile care pot apărea sunt reprezentate de:
- sechele oftalmologice (în 85% dintre cazuri) - corioretinita cu sau fără pierderea văzului poate debuta oricând între 1 lună și 10 ani, inclusiv la copiii ce au beneficiat de tratament în perioada neonatală.
- sechele neurologice minore, care apar la o treime dintre nou-născuții infectați netratați. La cei cu calcificări intracraniene, sechelele neurologice sunt mai frecvente și mai severe, incluzând hidrocefalie, microcefalie, retard și convulsii.
- sechele auditive, care pot apărea la 30% dintre nou-născuții netratați și se pot manifesta prin hipoacuzie unilaterală moderată.
Efectuarea analizelor recomandate în sarcină, fără a ignora dozarea anticorpilor anti-toxoplasmă, este esențială. La Maternitatea Arcadia, toate consultațiile și investigațiile necesare sunt incluse într-un pachet special de urmărire a sarcinii, astfel încât viitoarea mamă să fie preocupată doar de emoția primei întâlniri cu bebelușul său.
