Tomografia în coerență optică (OCT): aplicații clinice în oftalmologie

Tomografia în coerență optică (OCT) este o investigație non-invazivă ce utilizează unde luminoase pentru a obține imagini cu secțiuni ale retinei și nervului optic. Tehnica se bazează pe gradul de absorbție sau dispersie a luminii ce traversează țesutul-țintă, în cazul nostru retina, obținându-se imagini atât calitative (localizare, formă, structură) cât și cantitative (măsurarea grosimii retiniene).
OCT-ul permite vizualizarea de secțiuni și imagini tridimensionale ale retinei, ceea ce ușurează diagnosticul precoce al unor afecțiuni oculare, precum:

• degenerescența maculară legată de vârstă;
• gaura maculară;
• edemul macular diabetic;
• glaucomul;
• membranele epiretiniene;
• corioretinopatia seroasă centrală.

De asemenea, tomografia în coerență optică permite monitorizarea eficienței tratamentului, întrucât rezultatele obținute prin această tehnică evidențiază schimbările anatomice și structurale ale retinei.

Ce se întamplă în timpul preluării imaginilor OCT?

Pentru examinarea ochiului cu ajutorul OCT-ului, pacientul se va așeza la aparat, cu bărbia așezată la nivelul suportului, încercând să rămână nemișcat. Pentru o mai bună obținere a imaginilor, în cazurile selectate, se vor administra picături pentru dilatarea pupilei. Scanarea ochiului se va face la distanță, captarea și analiza imaginilor realizându-se în câteva secunde. Procedura este non-invazivă și complet nedureroasă.

În ce patologii ne ajută OCT-ul?

1. Gaura maculară
Pe măsură ce îmbătrânim, vitrosul (gelul care se află în  interiorul ochiului) se desprinde de pereții globului ocular, implicit de la nivelul maculei (zona centrală a vederii). Dacă vitrosul rămâne aderent în zona centrală,  atunci se pot produce rupturi la acest nivel, cauzând apariția găurii maculare. Deși frecvent asimptomatică în stadiile incipiente, pe măsură ce avansează apare scăderea acuității vizuale sau distorsionarea imaginii.

                                                                         Figura 1 -  Imagine OCT a găurii maculare stadiul IV

OCT-ul facilitează diagnosticul precoce al acestei afecțiuni, ne ajută la diferențierea de alte patologii asemănătoare și ne permite stabilirea momentului pentru inițierea tratamentului.

2. Edemul macular diabetic
În timp, diabetul zaharat poate duce la retinopatie diabetică, caracterizată prin deteriorarea vaselor de sange din retină. Edemul macular diabetic reprezintă cea mai frecventă cauză de scadere a acuității vizuale la pacienții cu diabet zaharat. Pe măsură ce deteriorarea continuă, vasele de sânge din retină încep să piardă lichid, iar acumularea acestuia duce la apariția edemului macular. Pacienții se confruntă cu vedere încețoșată.

                                                                         Figura 2 -  Imagine OCT a edemului macular diabetic

OCT-ul ne permite identificarea precoce a edemului macular prin măsurarea grosimii retiniene și observarea aspectului acesteia. Stabilirea tratamentului (LASER sau injecții intravitreene) este în strânsă legătură cu examenul clinic, iar urmărirea eficienței tratamentului pe termen lung se face cu ajutorul OCT-ului.

3. Degenerescența maculară legată de vârstă
Degenerescența maculară legată de vârstă este una din cele mai frecvente cauze de scădere a acuității vizuale la pacienții de peste 55 de ani, fiind o afecțiune cronică, degenerativă. Afecțiunea se caracterizează prin afectarea zonei centrale a vederii - macula - prin modificări progresive și ireversibile. Pacienții sesizează cel mai frecvent o zonă neclară, ca o pată în centrul vederii, imaginea devenind distorsionată.
Există două forme ale degenerescenței maculare legată de vârstă: forma atrofică (cea mai frecventă) și forma neovasculară - caracterizată prin apariția unor vase de sânge anormale (neovase) la nivelul retinei, determinând scăderea severă a acuității vizuale.

                                                                      Figura 3 - Imagine OCT a DMLV forma neovasculară

Pentru forma atrofică a bolii nu există un tratament, însă se presupune că suplimentele vitaminice speciale pentru retină ar avea un efect benefic asupra evoluției bolii. Pentru forma neovasculară, tratamentul este reprezentat de injecții intravitreene cu factori anti-VEGF cu scopul de a regresa neovasele. OCT-ul este cel care determină momentul tratamentului și este necesar pentru monitorizarea evoluției în timpul și după tratament.

4. Membrana epiretiniană

Aceasta reprezintă formarea unor „pliuri” retiniene în zona centrală a vederii datorită decolării vitrosului de la nivelul pereților globului ocular. În stadiile incipiente este asimptomatică, iar scăderea acuității vizuale este treptată. Pacientul sesizează pierderea abilității de a vedea detaliile fine inițial, mergând până la distorsionarea imaginii și la dificultatea de a citi, în stadiile avansate. 

                                                           Figura 4 - Aspectul membranei epiretiniene ce afectează vederea

Diagnosticul este în principal bazat pe examenul clinic, OCT-ul fiind esențial în cuantificarea  îngroșării retinei, produsă de tracțiunea determinată de membrana și stabilirea momentului operator.

5. Corioretinopatia seroasă centrală
Este o afecțiune sporadică, caracterizată prin detașarea localizată a retinei în maculă, zona centrală a vederii. Frecvent afectează un singur ochi, mai ales la persoanele tinere. Pacientul sesizează o încețoșare a vederii; uneori, obiectele pot părea mai mici și mai îndepartate decât în realitate. Factorii de risc asociați apariției acestei afecțiuni sunt stresul, hipertensiunea arterială, alcoolul, cafeaua sau utilizarea steroizilor.      

                                                   Figura 5  - Imaginea OCT arata modificările retinei în CSC

Diagnosticul se pune cumulând examenul clinic cu examenul OCT și angiofluorografia. Deși majoritatea pacientilor își recapată vederea, calitatea acesteia este mai slabă.

6. Glaucomul
Glaucomul este o afecțiune caracterizată prin moartea progresivă a celulelor ganglionare, cu un aspect caracteristic al nervului optic la examinarea fundului de ochi și pierderea progresivă de câmp vizual. Pacienții se prezintă la medic cel mai frecvent în stadiile avansate, caracterizate prin scăderea ireversibilă a acuității vizuale. Examinarea tomografică în coerență optică permite diagnosticul precoce al glaucomului, chiar înainte de apariția modificărilor perimetrice, în prezența unui nerv optic suspect sau dacă presiunea intraoculară nu este crescută.
De asemenea, OCT-ul este o metodă obiectivă de urmarire a progresiei bolii în timp.

În concluzie, OCT-ul este o tehnică imagistică non-invazivă, non-contact, ce permite diagnosticul precis și precoce al multor afecțiuni oculare, precum și stabilirea momentului de inițiere a tratamentului și urmărirea eficienței acestuia pe termen lung. Tomografia în coerență optică reprezintă un avantaj în monitorizarea pacienților prin creșterea cooperării din partea acestora, datorită usurinței utilizării.