Există mai multe tipuri de leucocite (globule albe), fiecare dintre ele având un rol bine stabilit. În funcție de agentul patogen pătruns, fiecare tip de leucocită își exercită rolul specific.
După morfologie, dimensiuni, aspectul nucleului și prezența granulațiilor din citoplasmă, leucocitele se împart în două grupuri:
- granulocite (leucocite polimorfonucleare, cu nucleu multilobat și granulații speciale) reprezentate de neutrofile, eozinofile și bazofile;
- agranulocite (leucocite mononucleare, cu nucleu monolobat și fără granulații) reprezentate de limfocite și monocite.
Polimorfonuclearele neutrofile sunt cele mai numeroase dintre leucocite, reprezentând între 55-70% (2 000 - 8 000/ml sânge). Au rol în special în apărarea împotriva infecțiilor bacteriene prin fagocitarea și digestia acestora.
Valori crescute ale neutrofilelor (neutrofilie) se întâlnesc în: infecții bacteriene acute, sepsis neonatal, afecțiuni inflamatorii cronice (artrită reumatoidă, bronșită, vasculite, dermatită, pielonefrită, pancreatită), afecțiuni metabolice (tireotoxicoză; comă diabetică, hepatică, uremică; atac de gută), hemoragii acute, post intervenții chirurgicale majore, necroză tisulară (arsuri, infarct miocardic), post ingestie de substanțe toxice și medicamente (corticosteroizi, digitală, monoxid de carbon, mercur), tumori maligne (carcinoame pulmonare, gastrointestinale), afecțiuni mieloproliferative cronice (policitemie vera, leucemie mieloidă cronică, trombocitemie esențială).
Valori scăzute ale neutrofilelor (neutropenie) se întâlnesc în: hipersplenism, leucemie, anemie aplastică, chimioterapie, administrare de metotrexat, neutropenie idiopatică cronică. Neutropenia severă se asociază cu risc crescut de infecții orale, cutaneo-mucoase, iar neutropenia prelungită predispune la infecții sistemice severe.
Eozinofilele sunt celule mobile, de obicei cu nucleu bilobat, dar pot prezenta și trei sau mai mulți lobi. Se găsesc într-un procent mic în sânge, între 1 - 4% (0 - 700/mm3 sânge) și devin predominante în sânge și în țesuturi atunci când se asociază cu afecțiuni alergice, parazitare sau afecțiuni maligne.
Eozinofilia presupune valori crescute ale eozinofilelor (> 4%) și se întâlnește în afecțiuni alergice (astm bronșic, dermatită atopică, urticarie, febra fânului, edem angioneurotic, alergii medicamentoase - biseptol, penicilină, sensibilizare la aspirină), reacții medicamentoase, infestări parazitare (trichineloză, chist hidatic, cisticercoză, toxocaroză), afecțiuni neoplazice (Boala Hodgkin, limfoame maligne, leucemie, carcinom bronșic), infecție HIV, afecțiuni gastrointestinale (Boala Crohn, colită ulcerativă).
Eozinopenia (valori scăzute ale eozinofilelor) se datorează producției crescute de steroizi, în condiții de stres și se asociază cu infecții acute, medicamente (corticosteroizi, prostaglandine, adrenalină), Sindromul Cushing.
Bazofilele reprezintă între 0,5 - 1% și au un rol important în procesul de inflamație.
Valori crescute ale bazofilelor (bazofilie) se întâlnesc în afecțiuni alergice (rinită alergică, polipoză nazală, dermatită atopică), post splenectomie, anemie hemolitică cronică, leucemie mieloidă cronică, Boala Hodgkin, post radiații ionizante, tuberculoză, varicelă, gripă.
Valori scăzute ale bazofilelor (bazopenie) se regăsesc în infecții acute, reacții la stres, sarcină, infarct miocardic, tratament cu steroizi, chimioterapie.
Limfocitele reprezintă între 20 - 40% (1 000 – 4 000/mm3 sânge) dintre leucocite și au rol în apărarea împotriva infecțiilor virale, tuberculoase și a neoplaziilor. Sunt împărțite în două clase principale:
- limfocite B care participă la imunitatea umorală, cu rol în sintetizarea anticorpilor;
- limfocite T care au roluri complexe, de la distrugerea altor celule (ex. limfocitele Natural Killer - NK) până la roluri de coordonare a întregului sistem imunitar.
Valori crescute ale limfocitelor (limfocitoză > 4 000/mm3 sânge) se întâlnesc în mononucleoză infecțioasă, infecții virale ale tractului respirator superior, infecții cu citomegalovirus (CMV), rujeolă, oreion, varicelă, hepatită virală acută, HIV, Boala Crohn, leucemie limfocitară cronică, leucemia cu celule păroase, fază leucemică a sindroamelor nonhodgkin, limfocitoză cu celula T- în leucemia cu celula T a adultului.
Valori scăzute ale limfocitelor (limfopenie < 1000/mm3 sânge) apar în: chimioterapie, lupus eritematos sistemic, tuberculoză miliară, virus gripal, administrare de corticosteroizi, tumori hipofizare, Boala Cushing, infecție HIV (scăderea celulelor CD4).
Monocitele reprezintă între 2 - 8% (0 – 1 000/mm3 sânge) și sunt cele mai mari celule din sânge. Monocitele sunt mononucleate și fac parte din sistemul reticulo-endotelial compus din monocite, macrofage și precursorii lor medulari. O parte migrează în țesuturi, unde sunt transformate în macrofage, participând în apărarea antivirală și antiparazitară.
Monocitoza (valori crescute ale monocitelor) apare în infecții bacteriene, TBC, endocardită bacteriană subacută, sifilis, leucemie mielocitară cronică, carcinoame gastrice/sân, limfoame, chimioterapie, afecțiuni parazitare, infecții micotice, sarcoidoză, post splenectomie, reacții medicamentoase.
Monocitopenia (valori scăzute ale monocitelor) apare în tratamentul tranzitoriu cu prednison, leucemie cu celule păroase, HIV, anemie aplastică.
Articole recomandate:
Leucocitele (globulele albe)
Afecțiuni asociate cu modificări ale numărului de leucocite, diagnostic și tratament
