Terapia ocupațională pentru pacienții cu Parkinson: Activități de reeducare și întreținere

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică degenerativă care afectează funcțiile motorii și cognitive, punând numeroase provocări în viața de zi cu zi a pacienților. Terapia ocupațională joacă un rol esențial în menținerea calității vieții acestora, oferind strategii și activități care sprijină independența și reduc impactul simptomelor asupra rutinei zilnice.

Ce este terapia ocupațională și cum poate ajuta pacienții cu Parkinson?

Terapia ocupațională este o formă de terapie care se concentrează pe îmbunătățirea abilităților de zi cu zi și pe adaptarea la schimbările provocate de o anumită afecțiune sau boală, cum ar fi Parkinson. Scopul acestei terapii este de a ajuta pacientul să-și păstreze sau să-și recupereze independența și calitatea vieții.[1][2]

Terapia ocupațională în boala Parkinson poate ajuta la îmbunătățirea mobilității, forței, coordonării și echilibrului, ceea ce permite pacienților să își mențină autonomia în activitățile zilnice. De asemenea, terapia ocupațională poate ajuta la gestionarea simptomelor specifice bolii, cum ar fi tremorul sau rigiditatea.[1][2]

Un terapeut ocupațional poate învăța pacienții cu Parkinson:

• cum să folosească un premergător, un baston și alte dispozitive asistive pentru mers (dacă au nevoie de ele);
• cum să-și păstreze echilibrul când merg (de exemplu, întorcându-se încet când trebuie să schimbe direcția);
• cum să se așeze sau să se dea jos din pat ori să intre și să iasă din duș sau cadă fără a cădea.[1][2]

De asemenea, îi poate învăța trucuri pentru a se îmbrăca, a se spăla și a efectua alte sarcini de îngrijire personală cu ajutorul dispozitivelor de prindere și a altor dispozitive asistive, le poate oferi sfaturi pentru a facilita activitățile zilnice, cum ar fi gătitul, mâncatul și curățenia, și poate recomanda modificări utile în casa pacienților pentru a o face mai sigură și a facilita realizarea sarcinilor zilnice.[1][2]

Activități de reeducare și întreținere pentru pacienții cu Parkinson

Terapia ocupațională pentru pacienții cu boala Parkinson poate include o varietate de activități de reeducare și întreținere - reeducarea constă în exerciții și activități menite să restabilească funcțiile pierdute sau afectate, în timp ce întreținerea implică menținerea nivelului de funcționalitate obținut și prevenirea degradării ulterioare a abilităților.[1][2][3][4] Aceste activități sunt personalizate în funcție de nevoile fiecărui pacient și pot include:

• activități pentru îmbunătățirea motricității fine și a coordonării; 
• activități pentru îmbunătățirea funcțiilor cognitive; 
• activități pentru menținerea independenței în viața de zi cu zi.

Pentru a putea stabili un plan de terapie personalizat, ergoterapeutul va lua în considerare atât istoricul medical al pacientului, tipurile de activități pe care acesta își dorește să le îndeplinească, abilitățile individuale ale pacientului și adaptările necesare pentru a-i permite să-și îndeplinească activitățile și obiectivele. În cadrul acestui proces, terapeutul ocupațional colaborează strâns cu pacientul și cu familia acestuia pentru a se asigura că planul este fezabil și adaptat nevoilor specifice.

Activități pentru îmbunătățirea motricității fine și a coordonării

Boala Parkinson afectează în mod direct motricitatea fină și coordonarea, generând dificultăți în realizarea unor activități zilnice precum scrisul, încheierea nasturilor sau manipularea obiectelor mici. Terapia ocupațională oferă soluții practice și exerciții special concepute pentru a sprijini pacienții în menținerea acestor abilități esențiale.[1][3][4] Câteva exemple ar fi:

• exerciții de manipulare a obiectelor mici - sortarea mărgelelor pe culori sau dimensiuni, ridicarea și plasarea obiectelor mici, cum ar fi monedele, într-un recipient; 
• exerciții cu plastilină sau lut - modelarea diferitelor forme pentru a întări mușchii mâinilor; întinderea, rularea sau presarea materialului pentru a îmbunătăți sensibilitatea și dexteritatea; 
• jocuri cu mingea - aruncarea și prinderea unei mingi mici, tenis de masă; 
• activități de cusut sau tricotat - tricotatul cu andrele mai mari, pentru a reduce dificultatea inițială, înșirarea aței prin ace cu deschizături largi; 
• exerciții cu linguri și pahare - transferarea boabelor (orez, fasole) dintr-un recipient în altul cu ajutorul unei linguri sau stivuirea paharelor din plastic.

Activități pentru îmbunătățirea funcțiilor cognitive

Boala Parkinson nu afectează doar funcțiile motorii, ci și capacitățile cognitive, precum memoria, atenția, gândirea critică și abilitatea de a rezolva probleme. Terapia ocupațională joacă un rol important în sprijinirea pacienților pentru a menține și chiar a îmbunătăți aceste funcții prin activități special concepute, adaptate la nevoile fiecărei persoane.[1][3][4] Exemple de astfel de activități sunt: 

• exerciții de asocierea vizuală și verbală;
• crearea și memorarea de liste de obiecte sau activități;
• exerciții de atenție (ex: identificarea unor obiecte într-o imagine sau completarea unor sarcini cu mai mulți pași); 
• puzzle-uri; 
• sudoku, șah, rebusuri etc. 

Activități pentru menținerea independenței în viața de zi cu zi

Pentru pacienții cu boala Parkinson, menținerea independenței în viața de zi cu zi este crucială pentru calitatea vieții. Acest lucru implică adaptarea la anumite dificultăți cauzate de boală și dezvoltarea unor strategii care să faciliteze activitățile zilnice.[1][3][4] Exemple de activități și strategii sunt: 

• practici pentru folosirea periuței de dinți sau a aparatului de ras; 
• învățarea tehnicilor simplificate de îmbrăcare, cum ar fi folosirea hainelor cu fermoare mari sau a încălțătorului pentru pantofi; 
• gătitul simplu, cu rețete structurate pas cu pas;
• utilizarea ustensilelor adaptate pentru tremor sau rigiditate;
• planificarea meselor și a ingredientelor necesare poate reduce timpul petrecut în bucătărie;
• utilizarea unui robot de bucătărie pentru tăierea și pregătirea alimentelor; 
• organizarea obiectelor în locuri accesibile; 
• împărțirea sarcinilor în pași mici și abordabili pentru a preveni oboseala; 
• adaptarea locuinței prin eliminarea covoarelor care pot cauza alunecări și instalarea unor benzi antiderapante pe scări; 
• asigurarea unei iluminări adecvate în toate camerele și pe holuri; 
• utilizarea unui baston sau a unui cadru de mers.

Importanța colaborării cu un terapeut ocupațional

Fiecare pacient este unic, iar nevoile acestuia variază în funcție de stadiul bolii și de provocările specifice. După un diagnostic de Parkinson, un terapeut ocupațional specializat poate evalua aceste nevoi și poate crea un plan personalizat care să includă atât exerciții, cât și modificări ale mediului. Terapeutul ajută, de asemenea, familia și îngrijitorii să înțeleagă mai bine cum pot sprijini pacientul în menținerea independenței.[1] 

Terapia ocupațională este o componentă esențială în managementul bolii Parkinson. Activitățile de reeducare și întreținere, adaptate fiecărei persoane, îmbunătățesc abilitățile funcționale și contribuie la o calitate mai bună a vieții. Tocmai de aceea, ergoterapia sau terapia ocupațională este una dintre terapiile integrate în planurile de tratament în Spitalul de Recuperare Medicală Arcadia. Contactează-ne pentru a afla mai multe!   

Bibliografie: