Tehnici de terapie ocupațională pentru persoanele cu scleroză multiplă

Scleroza multiplă este o boală autoimună a sistemului nervos central. Aceasta afectează creierul și măduva spinării, provocând deteriorarea mielinei, substanța care protejează nervii. Simptomele sclerozei multiple pot varia în funcție de tipul acesteia și de stadiul bolii, dar pot include dificultăți de mobilitate, oboseală, tulburări de echilibru și probleme cognitive.[1] Terapia ocupațională joacă un rol crucial în gestionarea acestor simptome și în recuperarea medicală a pacienților cu scleroză multiplă. 
 

Rolul terapiei ocupaționale în scleroza multiplă

Terapia ocupațională are un rol esențial în îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu scleroză multiplă. Se concentrează pe îmbunătățirea capacității individului de a-și desfășura activitățile zilnice și de a menține un stil de viață cât mai independent posibil, prin abordări personalizate, în funcție de nevoile individuale. Asta poate include, de exemplu, intervenții pentru îmbunătățirea independenței funcționale (ajută persoanele cu scleroză multiplă să-și desfășoare activitățile de zi cu zi, precum îmbrăcatul, spălatul, mâncatul) sau utilizarea dispozitivelor de asistență pentru a facilita anumite activități.[2][3]

Terapeutul ocupațional lucrează îndeaproape cu pacientul, încercând să înțeleagă activitățile care sunt importante pentru acesta și modul în care boala îi afectează capacitatea de a le desfășura. Astfel, poate fi pus la punct un plan de terapie care să îi permită acestuia să ducă o viață cât mai apropiată de normalitate, în ciuda limitărilor impuse de scleroza multiplă.[2][3]

Tehnici de terapie ocupațională folosite în scleroza multiplă

Tehnicile de terapie ocupațională folosite în cazul persoanelor cu scleroză multiplă ca parte a planului de recuperare neurologică sunt diverse și personalizate în funcție de nevoile și limitările fiecăruia. Acestea includ, dar nu se limitează la: exerciții fizice, antrenamentul pentru adaptarea la activitățile zilnice, modificarea mediului pentru a facilita mobilitatea, tehnici de conservare a energiei și utilizarea de dispozitive asistive.[2][3] 

Exerciții

Exercițiile de terapie ocupațională se concentrează pe a ajuta pacientul să atingă anumite obiective specifice ce privesc recăpătarea sau menținerea abilităților necesare pentru îndeplinirea sarcinilor zilnice. Regimul de exerciții variază de la un pacient de altul și se poate modifica în timp, în funcție de modul în care se schimbă prioritățile persoanei și de cum evoluează boala.[2][3] Poate însă include: 

• exerciții de forță și rezistență - antrenamente cu greutăți ușoare, exerciții cu benzi elastice și alte exerciții ce ajută la întărirea musculaturii și ajută la recâștigarea sau menținerea forței în anumite regiuni ale corpului; 
• exerciții pentru podeaua pelvină - incontinența este o problemă comună la pacienții cu scleroză multiplă;
• exerciții de mobilitate - mers, transferuri (din pat în scaun, din scaun în mașină), urcat și coborât scări; aceste exerciții ajută la îmbunătățirea echilibrului și a coordonării; 
• exerciții cognitive - jocuri de memorie, puzzle-uri, exerciții de concentrare; aceste activități ajută la îmbunătățirea funcțiilor cognitive, cum ar fi atenția, memoria și concentrarea.[2][3]
  
  

Antrenamentul și adaptarea activităților zilnice

Scleroza multiplă provoacă deseori schimbări semnificative în capacitatea unei persoane de a efectua activități zilnice. Sarcinile simple, cum ar fi îmbrăcatul, mâncatul, îmbăierea sau utilizarea toaletei, pot deveni dificile și epuizante.[2][3] Terapeutul ocupațional poate oferi sfaturi și tehnici pentru a facilita aceste activități.

Exemple de tehnici utile în astfel de cazuri sunt:

• îmbrăcatul sau gătitul în poziția șezut; 
• folosirea ambelor mâini pentru a ține o cană sau pahar; 
• folosirea coatelor ca suport în timpul meselor; 
• folosirea de dispozitive care ușurează efectuarea activităților (ex: pentru o persoană cu dificultăți în a se îmbrăca, terapeutul poate recomanda utilizarea unor haine cu fermoare sau velcro în loc de nasturi; pentru o persoană cu dificultăți în a merge la toaletă, terapeutul poate recomanda instalarea unor bare de susținere în baie).[2][3]

Astfel de modificări pot părea mici, dar împreună, pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanei cu scleroză multiplă. Printr-o evaluare amănunțită, terapeutul va identifica exact care sunt dificultățile pe care le întâmpină pacientul, îi va oferi sfaturi specifice pentru fiecare activitate în parte, adaptate nevoilor individuale, și îl va ajuta să învețe tehnici care permit compensarea deficitelor identificate.[2][3]

Modificarea mediului

Modificarea mediului permite crearea unui spațiu care să faciliteze independența și participarea la activități. În plus, contribuie la reducerea riscului de căderi sau alte accidente.[2][3]

Primul pas îl reprezintă observarea atentă a modului în care pacientul se deplasează și interacționează cu mediul din jur - îi permite terapeutului să identifice obstacolele ce împiedică funcționarea independentă a acestuia. Odată identificate aceste necesități, terapeutul ocupațional poate începe procesul de adaptare a spațiului. Modificările pot varia în funcție de cerințele individului, dar pot include instalarea unor bare de sprijin în baie, ajustarea înălțimii mobilierului pentru a facilita accesul, adăugarea de rampe pentru scaunul cu rotile sau implementarea unor sisteme de iluminat mai bune.[2][3]  

Modificările pot fi efectuate gradual, începând cu cele mai urgente necesități și progresând în funcție de evoluția bolii și efectele acesteia.[2][3]

Tehnici de conservare a energiei

Una dintre cele mai mari provocări pentru persoanele care suferă de scleroză multiplă este oboseala sau lipsa de energie. Terapeuții ocupaționali pot ajuta persoanele cu scleroză multiplă să învețe cum să-și folosească energia și abilitățile în moduri mai eficiente și mai puțin obositoare. Tehnici precum planificarea și prioritizarea activităților, împărțirea sarcinilor mari în mai multe sarcini mai mici și gestionarea corectă a pauzelor pot fi foarte utile.[2][3]

Utilizarea de dispozitive asistive

Persoanele cu scleroză multiplă se pot baza pe o gamă variată de dispozitive asistive, precum scaune cu rotile, bastoane și bare de sprijin, pentru a-și menține independența și a îmbunătăți calitatea vieții. Aceste dispozitive le permit să se deplaseze în siguranță, să evite căderile și să compenseze limitările de mobilitate.[2][3]

Cu toate acestea, utilizarea eficientă a acestor dispozitive necesită atât abilități specifice, cât și o anumită forță musculară. Pentru a obține cele mai bune rezultate, este important ca pacientul să colaboreze îndeaproape cu terapeutul ocupațional și să urmeze instrucțiunile acestuia cu privire la utilizarea corectă a dispozitivelor asistive.[2][3]

De reținut

• Prin intermediul terapiei ocupaționale, persoanele cu scleroză multiplă pot învăța strategii eficiente pentru a-și gestiona simptomele, a-și îmbunătăți mobilitatea și a-și menține abilitățile necesare pentru a-și desfășura activitățile zilnice în mod independent.[2][3] 
• Fiecare pacient cu scleroză multiplă are nevoie de un plan de terapie personalizat, adaptat propriilor simptome, nivelului de mobilitate și provocărilor zilnice cu care se confruntă.[2][3]
• Colaborarea între terapeutul ocupațional, pacient și familie este esențială pentru succesul terapiei.[2][3]
• Terapia ocupațională este un proces continuu și necesită implicarea activă a pacientului.[2][3]

Terapia ocupațională este o componentă esențială a reabilitării medicale la pacienții cu scleroză multiplă și ar trebui să facă parte dintr-un plan de tratament multidisciplinar. Pentru informații suplimentare și recomandări personalizate, fă o programare la numărul 0232 920, Call Center Arcadia!  

Bibliografie: