Pentru că un rău povestit e mai usor de suportat, m-am gândit la o poveste care să rezume cât mai exact vremurile tulburi pe care le traversăm.
Vă mai aduceți aminte de cei trei purceluși? În goana lor nebună spre a se pune la adăpost de lupul cel rău, fiecare își construiește câte o căsuță: din paie, din crengi de copac și din piatră. Pe primele două, previzibil, lupul le pune la pământ dintr-o suflare. În fața celei de-a treia, plămânii lupului cedează și, dacă ar fi existat prin preajmă o secție de terapie intensivă pentru lupi, cu siguranță ar fi fost intubat și ventilat mecanic.
Dincolo de morala clasică a poveștii, eu cred ca am mai putea extrage din ea câteva învățăminte utile vremurilor actuale.
Mai întâi, faptul că mereu există câte un lup. Astazi, el are chipul unui virus; ieri avea forma unui bacil (bacilul Koch); alaltăieri (undeva prin Evul Mediu) era încă și mai fioros. Cine știe cum va arăta acest lup mâine?
Au existat în istoria omenirii lupi foarte fioroși, care n-ar fi stat pe gânduri nici în fața celei mai solide cetăți; ar fi pus-o la pământ imediat. Lupul care ne dă târcoale astăzi este o copie foarte palidă a lupilor din trecut; abia dacă poate doborî o casă din paie.
Or, problema este că lupul actual ne-a surprins în niște cocioabe dărăpănăte, care s-ar fi prăbușit la prima adiere de vânt (nu punem la socoteala aici, firește, „casele vechi”, care, deși frumoase la vremea lor, acum suferă ravagiile timpului).
Nu vi se pare ironic că a fost nevoie de amenințarea unui virus pentru a ne acoperi gura, când, de fapt, cu ceva mai multa atenție la ce și cât băgăm în gură, poate n-am fi ajuns aici?
În loc să ne înverșunăm împotriva lupului, eu cred că ar trebui să fim ceva mai atenți la construcția casei. Din păcate, noi uităm prea repede (daca am știut vreodată) că trăinicia „casei” este în directă legătură cu felul în care ne alimentăm, cu activitatea fizică, cu ținerea la distanță a fumatului și a exceselor de orice fel. Bolile secolului nostru sunt consecința directă a stilului nesănătos de viață.Asemenea primilor doi purceluși, ne găsim mereu lucruri mai importante de făcut și, atunci când apare câte un lup, ne văităm că am rămas fără adăpost.
Ce-ar fi să folosim prilejul pe care ni-l ofera lupul numit Covid-19 pentru a ne întoarce cu mai multă grijă asupra temeliei „casei” noastre și să începem s-o reconstruim de la zero, după planuri serioase, chiar dacă o să ne ia ceva timp. Vom avea, în final, satisfacția de a râde în nas următorului lup (care, fiți siguri, nu va întârzia să apară).
Powered by Froala Editor
