Ce este steatoza hepatică?
Steatoza hepatică sau „ficatul gras” este o afecțiune frecvent întâlnită în rândul adulților sub forme mai mult sau mai puțin severe, actualmente fiind considerată manifestarea hepatică a sindromului metabolic.
Este cauzată de acumularea excesivă de grăsimi la nivelul țesutului hepatic și se manifestă atunci când depunerile de grăsimi depășesc 5% - 10% din greutatea ficatului.
Situația în care afecțiunea se însoțește și de inflamația ficatului poartă denumirea de steatohepatită.
Care sunt tipurile de steatoză hepatică și factorii de risc?
În funcție de factorii declanșatori ai afecțiunii, există două tipuri principale de steatoză hepatică:
- steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD – Non-Alcoholic Fatty Liver Disease);
- steatoza hepatică alcoolică.
Steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD) este cea mai comună cauză de afectare hepatică cronică, afectând peste 25% din populația globului. În pofida prevalenței în creștere, conștientizarea prezenței acestei afecțiuni rămâne limitată la aproximativ 5% dintre persoanele care prezintă această condiție medicală.
Între 12% și 14% dintre persoanele cu steatoză hepatică non-alcoolică prezintă o formă mai agresivă denumită steatohepatită non-alcoolică (NASH – Non-Alcoholic Steatohepatitis), care poate progresa către fibroză hepatică avansată, ciroză hepatică sau chiar cancer hepatic.
Din anul 2020, noua definiție a steatozei hepatice non-alcoolice - disfuncție metabolică asociată bolii ficatului gras (MAFLD - Metabolic Dysfunction-associated Fatty Liver Disease) - subliniază importanța factorilor de risc cardiometabolic care produc afectare hepatică. Aceasta este bazată pe prezența steatozei hepatice și a cel puțin uneia dintre următoarele afecțiuni: suprapondere, obezitate, diabet zaharat de tip 2, anomalii metabolice precum circumferința abdominală crescută, hipertrigliceridemie (trigliceride crescute), scădere a fracțiunii bune a colesterolului (HDL-colesterol), prediabet, insulinorezistență, inflamație subclinică și prezența hipertensiunii arteriale.
Steatoza hepatică alcoolică apare ca urmare a unui consum excesiv de băuturi alcoolice, respectiv mai mult de 20 g de alcool/zi (2 pahare de vin sau 500 ml bere) în cazul femeilor și mai mult de 30 g/zi (3 pahare de vin sau 750 ml bere) în cazul bărbaților.
Încărcarea cu grăsimi a ficatului mai poate apărea la:
- hepatitele cronice virale C și B sau infecția cu HIV;
- sindromul ovarelor polichistice, femeile însărcinate;
- nutriția parenterală (pe cale venoasă) exclusivă, aportul caloric exagerat, statusul post chirurgie bariatrică;
- Boala Wilson (afecțiune genetică care evoluează cu acumularea de cupru în ficat);
- Sindromul Reye (care apare la copiii care suferă de afecțiuni febrile tratate cu aspirină).
În apariția ficatului gras sunt incriminate și o serie de medicamente precum: amiodaronă, glucocorticoizi, tetraciclină, estrogeni, metotrexat, tamoxifen.
Care sunt simptomele steatozei hepatice?
Cel mai adesea, steatoza hepatică este asimptomatică și poate fi descoperită fortuit în cazul palpării hepatomegaliei, a explorării ecografice abdominale de rutină sau în cazul testelor hepatice modificate.
De obicei, în cazul steatozei hepatice non-alcoolice nu sunt prezente simptome specifice, dar poate apărea oboseala, astenia fizică importantă, durerea sau disconfortul la nivelul abdomenului superior drept, pierderea poftei de mâncare, greața.
În cazul steatohepatitei avansate, complicată cu apariția cirozei hepatice, simptomele sunt reprezentate de mărirea de volum a abdomenului prin prezența lichidului de ascită, circulația colaterală abdominală, splenomegalia, eritroza palmară, apariția icterului slcero-tegumetar.
Diagnosticarea și evaluarea steatozei hepatice
Diagnosticarea se realizează prin evaluarea clinico-paraclinică realizată în cadrul unui consult medical.
Primul pas este reprezentat de anamneză, discuția cu pacientul în care sunt consemnate istoricul medical și prezența factorilor de risc, calcularea indicelui de masă corporală (BMI). Urmează examinarea clinică prin care se evaluează circumferința abdominală și prezența hepatomegaliei, a splenomegaliei, a modificărilor tegumentare.
Analizele de laborator sunt indispensabile în stabilirea diagnosticului. De cele mai multe ori, enzimele hepatice TGP (ALT) și TGO (AST) pot fi crescute, iar GGT crește în special în boala hepatică asociată consumului de alcool. Totodată, trebuie evaluată prezența markerilor virali - anticorpi Anti VHC (virusul hepatitei C), AgHBs (virusul hepatitei B) și evaluarea completă a profilului metabolic.
Explorările paraclinice complementare precum ecografia abdominală, tomografia computerizată (CT) și examenul IRM (imagistică prin rezonanță magnetică) pot cuantifica prezența și gradul de steatoză hepatică.
Pot fi folosite metode noninvazive (testele FibroScan sau FibroMax) și invazive precum biopsia hepatică.
Testul FibroScan apreciază duritatea ficatului prin utilizarea ultrasunetelor, iar testul FibroMax se realizează în urma recoltării unei probe de sânge și oferă informații despre cantitatea de grăsime acumulată în zona ficatului și nivelul de inflamație a organului.
Care este tratamentul steatozei hepatice?
Ficatul reprezintă unul dintre organele cu capacitate mare de regenerare, astfel încât prin simpla modificare a stilului de viață (scăderea în greutate, efectuarea de activitate fizică regulată, consumul crescut de fructe și legume și evitarea consumului de alcool) este posibilă inversarea afectării hepatice timpurii prin reducerea cantității de grăsime și a inflamației de la nivelul ficatului.
Nu există o medicație specifică pentru tratarea steatozei hepatice. Managementul actual al afecțiunii vizează manevre de corectare a factorilor de risc asociați:
- administrarea medicamentelor care scad nivelul grăsimilor din sânge - statine si fenofibrați;
- administrarea suplimentelor alimentare nutritive și a vitaminelor necesare în refacerea ficatului gras precum: vitamina E, esențială pentru regenerarea țesutului hepatic, silimarina, spirulina cu efecte hepatoprotectoare, hipolipemiante, anghinare pentru stimularea regenerării hepatice, acizii omega 3, care reduc depozitele de grăsime și cresc fracțiunea colesterolului bun din organism, controlul diabetului zaharat.
Cum prevenim steatoza hepatică?
În ultimul deceniu, steatoza hepatică a început să fie raportată și la copii și adolescenți pe fondul obezității cauzate de consumul de alimente procesate industrial. De aceea, educația medicală și evaluările medicale periodice facilitează aderarea la regimuri alimentare sănătoase și la creșterea calității vieții prin limitarea apariției afecțiunii.
Prevenția afectării grase a ficatului cuprinde:
- urmarea unui regim alimentar sănătos, cu o cantitate redusă de grăsimi de origine animală (carne grasă, mezeluri, cârnați, măruntaie, pește gras, brânzeturi fermentate, ouă prăjite, prăjituri, maioneză) și bogat în grăsimi sănătoase (ulei de măsline, avocado), fructe, legume;
- combaterea sedentarismului, activitate fizică regulată, minimum 30 de minute de mers pe jos/zi, scăderea ponderală treptată, sport;
- evitarea consumului de alcool în exces sau sistarea consumului, evitarea cafelei în exces;
- consultul medical periodic anual pentru depistarea precoce a modificărilor metabolice prin analizele de sânge și ecografia abdominală.
Concluzie: În cazul multor pacienți, steatoza hepatică se poate manifesta fără simptome și fără a produce complicații. Totuși, în aproximativ 7% - 30% dintre cazuri, afecțiunea se poate croniciza, producând leziuni hepatice grave, avansând de la steatohepatită la fibroză și ciroză hepatică sau chiar la cancer hepatic. Cu toate acestea, afecțiunea poate fi prevenită prin modificarea stilului de viață și a dietei alimentare.
