Spondilita anchilozantă: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Spondilita anchilozantă este o afecțiune ce poate fi dificil de diagnosticat: se dezvoltă treptat, simptomele sale pot varia și nu există încă un test specific pentru ea.[3] Mai multe informații despre această afecțiune, cauzele și simptomele sale, precum și despre opțiunile de tratament disponibile vei descoperi în rândurile de mai jos. 

Ce este spondilita anchilozantă?

Spondilita anchilozantă, cunoscută și sub denumirile de boala Bechterew sau spondiloartrita axială, este un tip rar de artrită care afectează articulațiile sacroiliace și coloana vertebrală.[2]

În cazul acestei boli, articulațiile și ligamentele care permit coloanei vertebrale să se miște se inflamează, provocând durere și rigiditate la nivelul spatelui. Cu timpul, inflamația poate duce la fuziunea vertebrelor și rigiditatea permanentă a spatelui - de unde și numele de „spondilita anchilozantă”.[2]

Simptomele timpurii ale spondilitei anchilozante apar de obicei între 15 și 30 de ani. Cel mai adesea, persoanele afectate experimentează mai întâi dureri de spate cronice și rigiditate. Această durere se agravează cu odihnă sau inactivitate și tinde să fie ameliorată cu activitate fizică sau exerciții fizice.[2] 

În timp, spondilita anchilozantă poate afecta și alte articulații, inclusiv umerii, șoldurile și, mai rar, genunchii. Pe măsură ce boala progresează, poate afecta articulațiile dintre coloana vertebrală și coaste, limitând mișcarea toracelui și îngreunând respirația.[2]

De ce apare spondilita anchilozantă?

Nu au fost încă identificate cauzele exacte ale spondilitei anchilozante. Ceea ce se știe însă este că factorii genetici joacă un rol crucial în dezvoltarea acestei boli. Mai exact, s-a constatat că prezența unei anumite gene, gena HLA-B27, crește riscul dezvoltării acestei boli (nu toți cei care au această genă vor dezvolta boala, dar probabilitatea este semnificativ mai mare).[2]

Pe lângă factorii genetici, există și alți factori care pot crește riscul de a dezvolta spondilita anchilozantă:

• istoricul familial;
• vârsta - majoritatea oamenilor dezvoltă simptome de spondilită anchilozantă înainte de vârsta de 45 de ani, dar există și cazuri în care boala se declanșează în copilărie sau adolescență;
• istoricul medical - persoanele care suferă de boala Crohn, colită ulcerativă sau psoriazis prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta boala.[1]
  
  

Cum se manifestă spondilita anchilozantă?

Viața cu spondilită anchilozantă nu este lipsită de provocări. În fazele timpurii ale bolii, pacienții pot observa durere și rigiditate în partea inferioară a spatelui și în șolduri, în mod special dimineața și după perioade de inactivitate. Această durere poate fi intermitentă și poate varia în intensitate. Simptomele se pot dezvolta treptat, pe parcursul a câtorva luni sau chiar ani.[3]

Pe măsură ce spondilita anchilozantă progresează, pot apărea simptome suplimentare. Durerea se poate extinde către alte părți ale corpului, cum ar fi gâtul sau coastele. În unele cazuri, poate apărea și o formă de inflamație a ochilor (uveită), care se manifestă prin roșeață, durere și sensibilitate la lumină.[2][3]

Este important de menționat că simptomele spondilitei anchilozante pot varia semnificativ de la o persoană la alta. În timp ce unii oameni pot avea simptome severe și pot dezvolta complicații, alții pot avea doar simptome ușoare sau moderate.[1]

Pentru a evalua corect simptomele și a stabili un plan de tratament și de recuperare adecvat este esențial consultul cu un medic specialist.

Opțiuni de tratament pentru spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă nu se poate vindeca. Tratamentul are ca obiectiv principal ameliorarea durerii și rigidității, precum și prevenirea sau întârzierea complicațiilor și deformării coloanei vertebrale. Implementarea unui regim de tratament adecvat și eficient este esențială pentru menținerea calității vieții a persoanelor care suferă de această afecțiune.[1]

Există mai multe opțiuni de tratament: 

• tratament medicamentos; 
• terapie fizică; 
• intervenții chirurgicale.[3]
  
  

Tratament medicamentos

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt adesea primul pas în gestionarea simptomelor spondilitei anchilozante. Aceste medicamente pot ajuta la ameliorarea inflamației, durerii și rigidității.

Dacă administrarea de AINS nu este suficientă, se poate apela la tratamentul biologic, cum ar fi inhibitorii sau blocanții de alfa TNF. Aceste medicamente funcționează prin blocarea unei proteine care provoacă inflamație în organism.[1][3]

Terapie fizică

Terapia fizică este de asemenea o componentă vitală a planului de tratament și recuperare medicală, având potențialul de a oferi o serie de beneficii, de la ameliorarea durerii până la îmbunătățirea forței și a flexibilității. Aceasta poate include o varietate de exerciții, precum și tehnici de gestionare a durerii.[1][3]

Tratament chirurgical

În cazuri severe, când durerea este debilitantă și nu poate fi controlată prin alte metode, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repara sau a înlocui articulațiile afectate.[3]  

Este important ca persoanele care suferă de această afecțiune să lucreze îndeaproape cu echipa medicală pentru a identifica cea mai eficientă strategie de tratament.

Spondilita anchilozantă poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Tratamentul medicamentos și terapia fizică pot ajuta însă la gestionarea simptomelor sale, inclusiv la menținerea flexibilității, îmbunătățirea posturii și a mobilității și la întărirea mușchilor. Suportul psihologic este, de asemenea, esențial.[1]

Nu există niciun motiv pentru care persoanele care suferă de această boală să nu poată avea o viață activă și productivă. Primul pas îl reprezintă însă stabilirea unui plan de tratament și de recuperare personalizat. 

Bibliografie: