Puseurile de creștere sunt evenimente normale în evoluția unui organism și apar atunci când bebelușul trece printr-o perioadă de creștere rapidă a greutății sau a lungimii, dar și când acesta are noi achiziții, cum ar fi momentele în care începe să-și țină capul, să stea în șezut, să se întoarcă de pe o parte pe cealaltă, când începe să meargă sau să vorbească.
Puseurile de creștere sunt mai frecvente în primul an de viață deoarece în această perioadă a vieții creșterea și dezvoltarea sunt mai rapide decât în alte etape alte copilăriei.
Durata puseurilor de creștere este, în medie, de 2 - 3 zile, dar această perioadă poate varia între 1 și 7 zile. Dacă este depășită această perioadă sau dacă sunt prezente alte simptome (cum ar fi febra, vărsăturile sau absența tranzitului), este recomandat ca micuțul să fie văzut de către medicul pediatru.
Momentele apariției puseurilor de creștere nu sunt fixe, ele variază de la copil la copil, deoarece fiecare organism are propriul său ritm de creștere. Din cercetările efectuate, s-a observat că puseurile de creștere apar în primul an de viață, după cum urmează:
- în primele zile de la naștere;
- între ziua 7 și ziua 10 de viață;
- la 2 - 3 săptămâni;
- la 4 - 6 săptămâni;
- la 3 luni;
- la 4 luni;
- la 6 luni;
- la 9 luni.
Puseurile de creștere continuă și după vârsta de 1 an, până la adolescență, dar se vor repeta la intervale mai mari de timp.
Cum ne dăm seama că bebelușul trece printr-un puseu de creștere?
Principalele manifestări care atrag atenția că bebelușul trece printr-un puseu de creștere sunt:
- copilul mănâncă mai des;
- copilul este irascibil, morocănos sau plânge aparent fără motiv;
- somnul își modifică durata și caracterul.
Puseurile de creștere apar indiferent de modul în care este alimentat micuțul (la sân sau cu formulă de lapte praf).
În cazul sugarilor alimentați natural, în timpul puseurilor de creștere, bebelușul suge mai frecvent și stă mai mult timp la sân, astfel că mama poate crede că micuțul nu se satură sau că laptele nu mai este destul de sățios și poate intra în panică. Nu vă alarmați – organismul mamei va reuși să producă o cantitate mai mare de lapte, astfel încât să-i ofere copilului cantitatea optimă de care acesta are nevoie.
Aceeași situație o întâlnim și în cazul sugarilor alimentați cu lapte praf, care, după terminarea prânzului, dau senzația că nu s-au săturat cu cantitatea care anterior le era suficientă. Explicația acestei manifestări constă în faptul că organismul micuțului necesită mai multa energie, deci mai multe calorii. Sugarul va primi aceste calorii prin creșterea cantității de lapte pe care o va mânca. Dacă înainte de puseul de creștere bebelușul sugea la 2 - 3 ore, în timpul puseului acesta poate să sugă mult mai des (din oră în oră sau chiar din 15 în 15 minute). Acest lucru nu trebuie să sperie mama și să o tenteze să introducă o completare cu lapte praf în alimentația copilului. Introducerea unei completări cu formulă de lapte praf va avea efecte negative atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș. Copiii care primesc laptele în biberon vor observa că sug mai ușor din tetină decât de la sân și, în timp, unii dintre ei vor prefera biberonul în detrimentul sânului. O altă modificare care apare în momentul introducerii alimentației cu biberonul este faptul că sugarul va mânca mai rar la sân, astfel stimularea secreției lactate va scădea și, în timp, cantitatea de lapte secretată de sân se va diminua.
În timpul puseurilor de creștere, bebelușii devin mai agitați mai ales în timpul suptului, sunt mai irascibili și uneori plâng neconsolabil. De aceea, mama trebuie să fie pregătită moral și să aibă răbdare cu micuțul în aceste momente dificile.
În timpul puseurilor de creștere apar modificări legate de somn. Dacă unii bebeluși pot părea mai somnoroși, alții pot avea perioadele de somn mai scurte și se vor trezi în cursul nopții de mai multe ori față de cum se trezeau înainte pentru a mânca mai des. Acest lucru potențează starea de agitație și de nervozitate din timpul zilei. Mama nu trebuie să se alarmeze, ci trebuie, cu calm, să înțeleagă că este un moment normal în dezvoltarea copilului și că vor depăși împreună cu bine această etapă.
Liniștea mamei, dar și o alimentație sănătoasă, bogată în vitamine și proteine, alături de o hidratare cât mai bună – cheia pentru depășirea cu succes a acestor situații delicate. Deoarece puseurile de creștere sunt momente care solicită mama atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihic, ea trebuie încurajată, susținută și ajutată de către familie.
