Rinosinuzita acută este o afecțiune cu o prevalență crescută în întreaga lume și reprezintă o infecție a căilor nazale și sinusurilor paranazale. Termenul de „rinită” se referă la inflamația mucoasei nazale și se manifestă prin iritație nazală, strănut, obstrucție nazală, rinoree, simptomatologie care se menține cel puțin o oră pe zi, timp de mai multe zile. Termenul de „sinuzită” se referă la o inflamație a mucoasei sinusurilor paranazale, indiferent de cauză. Deoarece sinuzita este mereu însoțită de rinită, termenul de sinuzită acută a fost înlocuit cu cel de rinosinuzită acută.
Rinosinuzita acută – simptome
Pentru a se încadra în diagnosticul de rinosinuzită acută, pacientul trebuie să prezinte cel puțin 2 din următoarele simptome: rinoree, obstrucție sau congestie nazală, durere sau presiune facială, reducerea sau pierderea mirosului, simptomatologie care durează mai puțin de 12 săptămâni (conform ghidului EP3OS). Dacă aceste simptome au o durată mai mică de 10 zile, cauza este virală și se definește drept rinosinuzită acută virală.
Alte semne și simptome care pot fi asociate cu rinosinuzita acută sunt: stare de subfebrilitate, cefalee (durere de cap), tuse, dureri la înghițit determinate de secreție purulentă posterioară. Afectarea sinusurilor maxilare poate determina dureri dentare. Sinuzita etmoidală poate fi asociată cu dureri și inflamație în jurul ochilor. Secrețiile nazale, la început sunt seroase (clare), ulterior devin muco-purulente și se remit în decurs de 10 zile în caz de afectare virală. Dacă totuși după 5 zile simptomatologia se înrăutățește sau depășește 10 zile, cel mai probabil există suprainfecție bacteriană.
Care sunt factorii favorizanți?
Factorii predispozanți pentru rinosinuzita acută sunt:
- infecții de tract respirator superior;
- variații anatomice (deviație de sept);
- rinită alergică;
- infecții sau proceduri dentare sau traumă dentară;
- barotraumă;
- dezechilibru hormonal;
- boli imunodeprimante;
- inhalarea de substanțe iritante;
- ventilația mecanică;
- intubația naso-traheală sau naso-gastrică.
Principalele microorganisme care determină rinosinuzita acută sunt reprezentate de:
- virusuri: Rhinovirus, Influenza și Parainfluenza virus;
- bacterii: Streptococcus pneumoniae, Hemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, bacterii anaerobe, Staphilococcus aureus, bacterii gram negative.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul de rinosinuzită acută se stabilește în primul rând clinic (istoric medical, simptomatologie și examinare clinică).
Citologia nazală și culturile bacteriene de la nivel sinusal sau examinarea endoscopică și prelevarea de secreție de la nivelul meatului mijlociu reprezintă gold-standardul în diagnosticul rinosinuzitei acute.
Radiologic, Rx sinusuri poate fi o investigație utilă în cazul rinosinuzitei acute care nu cedează la tratamentul adecvat. Nu se efectuează la copiii mai mici de 3 ani deoarece sinusurile paranazale nu sunt dezvoltate corespunzător. Se poate observa un nivel hidroaeric sau opaciefierea sinusurilor maxilare, frontale sau sfenoidale. Din păcate, radiografia simplă de sinusuri poate da numeroase rezultate fals pozitive sau negative și nu poate face diferența între infecție și formațiuni polipode, tumorale care determină, de asemenea, opacifierea sinusurilor.
Examenul CT al sinusurilor oferă o vizualizare detaliată a sinusurilor paranazale. Nu se efectuează de rutină, mai ales în rinosinuzita acută necomplicată. Este utilă în special în rinosinuzita cronică. În rinosinuzita acută este indicată în cazul celor care nu răspund la tratament medical și se suspectează o complicație.
Complicațiile rinosinuzitei acute
Complicațiile rinosinuzitei pot fi înregistrate la nivel:
- orbital – celulita preseptala, celulita orbitală, abces orbital, osteomielita, abces orbital subperiostal.
- intracranian – empiem (acumulare de puroi) subdural, empiem epidural, meningită, abces cerebral, tromboflebită corticală, tromboză de sinus cavernos/sagital.
Cum se tratează rinosinuzita acută?
Scopul tratamentului rinosinuzitei acute este de a trata infecția, preveni dezvoltarea afecțiunii cronice, a scădea durata de boală și a preveni complicațiile.
Tratamentul este în primul rând medical.
Tratamentul include:
- decongestionante topice și orale;
- agenți mucolitici;
- antihistamine;
- corticoizi intranazali;
- aerosoli;
- lavaj nazal cu soluții saline.
Decongestionantele locale (fenilefrina, oxymetazolina și xylometazolina) reduc temporar congestia nazală, dar nu trebuie folosite mai mult de 5 zile deoarece pot determina dependență, inducand astfel rinita medicamentoasă.
Decongestionantele orale (pseudoefedrina, efedrina, fenilefrina) sunt utilizate frecvent. Împreună cu decongestionantele locale, ajută la reducerea obstrucției nazale. Nu determină dependență. Este necesară utilizarea cu precauție la pacienții care sunt sub tratament cu sedative sau la pacienții cu infarct miocardic, glaucom sau hipertrofia benignă a prostatei.
Antihistaminele/antialergicele pot aduce un beneficiu prin efectul antiinflamator.
Agenții mucolitici (acetilcisteina) îmbunătățesc drenajul rinosinusal prin fluidizarea secrețiilor.
Lavajul nazal cu substanțe saline (apă de mare hipertonă), efectuat zilnic, s-a demonstrat că reduce medicația și simptomatologia la pacienții cu sinuzite frecvente, îmbunătățind astfel calitatea vieții la acești pacienți. Nu prezintă efecte adverse.
Corticosteroizii nazali (beclometazona, mometazona furoate, fluticazona propionate) – în cazul rinosinuzitei acute nu a fost demonstrată o eficiență în reducerea duratei de boală, ei fiind necesari mai ales în rinosinuzita cronică.
Antibioterapia – având în vedere că multe din cazurile de rinosinuzită acută debutează ca o infecție virală, la aprox 2/3 din pacienți nu este necesar tratamentul antibiotic, în cazul infecțiilor virale simptomatologia îmbunătățindu-se în termen de 7-10 zile. Tratamentul antibiotic ar trebui instituit la pacienții care prezintă simptomatologie mai mult de 10 zile sau prezintă o complicație. Deoarece cei mai frecvenți agenți patogeni responsabili de rinosinuzită acuta sunt S. pneumoniae și H. influenzae, utilizarea amoxicilinei (cu sau fără acid clavulanic) este recomandată pentru tratamentul inițial la pacienții cu afectare moderată și care nu au urmat în ultimele 4 săptămâni un alt tratament antibiotic. Linia a 2-a de tratament este reprezentată de fluorochinolone precum levofloxacina sau moxifloxacina, dar ele sunt indicate în cazul pacienților cu forme moderat-severe sau la pacienții care au urmat un tratament antibiotic în ultima lună. Tratamentul alternativ este reprezentat de cefalosporinele de generația a 3-a precum ceftriaxona sau cefdinir. La pacienții alergici la peniciline, prima linie de tratament este reprezentată de macrolide precum eritromicina sau claritromicina.
Tratamentul chirurgical în rinosinuzita acută este indicat de primă intenție doar în 2 situații: eșecul terapeutic medicamentos sau dezvoltarea unei complicații acute.
Afectarea generală a calității vieții, precum și complicațiile care pot apărea, impun prezentarea la medicul ORL-ist în cazul apariției simptomatologiei descrise, singurul în măsură să indice tratamentul adecvat.
Powered by Froala Editor
