Interviu cu prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, coordonator Dpt. Specialități Chirurgicale Arcadia
Pe holurile aglomerate de la Arcadia, timpul pare deseori comprimat. Pași apăsați, priviri abrupte sau gesturi repezite vorbesc despre faptul că – în confruntarea cu boala – timpul capătă puteri speciale asupra oamenilor. Respirația, reacțiile, deciziile, inimile își schimbă ritmul. Emoțiile – bune sau rele, de ușurare sau de spaimă, de speranță sau de îngrijorare – fac parte din viața spitalului, sunt chiar valurile care îl răscolesc neîncetat.
Profesorul Viorel Scripcariu pare să stăpânească orice furtună: aduce calm și echilibru în sine și în jurul său; face ca lucrurile să pară simple, ordonate, controlabile și, fără îndoială, rezolvabile. E important acest lucru pentru un chirurg? Cu siguranță da, dacă ți-l imaginezi în sala de operații, cu bisturiul în mână, umplând locul de același calm suveran și de sentimentul liniștitor că, sub puterea sa, lucrurile se vor aranja singure în ordinea cea mai bună.
1. Domnule profesor, cum percepeți dvs. atmosfera din sala de operații: ca pe una de calm și de liniște concentrată, sau ca pe una străbătută veșnic de valuri de emoție?
Structura mea psihologică este cea a unei persoane mai curând introvertite, care reușește de cele mai multe ori să își „disciplineze” emoțiile. Mai sunt, e adevărat, momente rare de răbufnire, când emoțiile ies la suprafață, însă ele fac parte din viața și din comportamentul firesc al unui chirurg. Iubesc calmul, armonia, ordinea, liniștea care înlesnește concentrarea. Îmi doresc să găsesc și să creez în echipa mea această atmosferă, care este propice meseriei pe care o practic.
2. Credeţi că există un profil standard al chirurgului de succes?
Categoric nu. Nu cred că există o reţetă pentru succesul profesional în acest domeniu de activitate.
3. Atunci ce trăsături, ce aptitudini sunt cu adevărat necesare pentru performanţă în sala de operaţii?
Cu siguranţă, este nevoie de muncă susţinută, autodisciplină, perfecţionare continuă, corectitudine, rezistenţă fizică şi psihică, omenie, iubire de semeni, precizie, capacitate de a decide rapid, abilitate, moralitate. Și aş putea adăuga şi puţin talent, cu care eşti înzestrat şi pe care cei care au capacitatea să şi-l descopere sunt datori să-l cultive cu râvnă şi perseverenţă. Am enumerat doar o parte dintre calităţile care pot face, dintr-o persoană cu un talent special, un performer în această specialitate medicală, considerată – poate pe bună dreptate – regina medicinei.
4. Când, în ce moment exact al evoluţiei dvs., aţi descoperit că aveţi „mâini de chirurg”?
Nu pot vorbi de un moment anume. Am ştiut, la terminarea liceului, că singura meserie pe care îmi doresc să o practic este medicina. Am muncit mult ca să reuşesc la examenul de intrare în facultate şi am muncit apoi în toţi anii mei de formare ca medic. Chirurgia a venit de la sine, nu am conceput că aş putea alege o altă specialitate. Când a venit momentul de a intra în specialitate, după ani de aşteptare, în condiţiile impuse de regimul de atunci, am renunţat la multe avantaje de moment şi am ales să mă pregătesc să fiu chirurg. Nicio clipă nu am regretat. De fapt, nu aş putea spune dacă eu am ales chirurgia sau ea pe mine. Pentru mine, timpul petrecut în sala de operație este o delectare.
Să ai „mâini de chirurg” este o sintagmă, fiindcă, desigur, este nevoie să fii îndemânatic, dar în completare trebuie şi o „minte de chirurg”. Și aș mai spune că eu personal pun ceva din sufletul meu în fiecare dintre operațiile pe care le fac. Chiar glumeam cândva cu unul dintre pacienții mei, spunându-i că atunci când mi se va epuiza acest suflet, consumându-l în actul operator, ce voi mai lăsa acolo?...
5. Și v-ați răspuns la această întrebare? Ați descoperit ce ar putea să vă țină sufletul viu și întreg?
Da, cred că mă ajută bucuria pe care o simt când văd pe fața bolnavilor mei mulțumire și ușurare că au învins boala, că au trecut cu bine peste o încercare grea. Sentimentul de a fi făcut bine unui semen este satisfacția supremă a profesiunii mele.
6. Prin specificul muncii dvs., vă luptaţi deseori pe fâşia îngustă care desparte viaţa de moarte. Cum vedeţi balanţa fragilă dintre reuşită şi eşec, în activitatea unui chirurg?
Nu îmi pun niciodată problema, atunci când procedez la o intervenţie chirurgicală, oricât de laborioasă şi dificilă ar fi, că ar putea fi un eşec. Dimpotrivă, sunt încrezător în reuşita operaţiei. Sigur că, în cadrul actului chirurgical, apare un parteneriat important între chirurg şi pacient. Pacientul are şi el contribuţia sa la vindecare; practic optimismul, starea lui de spirit, dorinţa lui de reuşită este şi ea de luat în calcul, pe lângă profesionalismul chirurgului. Cu toate acestea, aş putea spune că în specialitatea mea trebuie întotdeauna să aştepţi ceea ce e mai bun, dar să fii oricând pregătit pentru ceea ce e mai rău, conform zicalei britanice „Hope for the best but prepare for the worst”.
7. Apropo de britanici: știu că ați stat doi ani în Anglia, urmând un curs de perfecționare la The Royal College of Surgeons. Se întâmpla la începutul anilor ˈ90 și îmi spuneați că, la acea vreme, diferențele dintre cele două sisteme de sănătate, român și englez, erau notabile. Ce ați „importat” din maniera lor de a face medicină și ce ați respins ca nefiind conform cu viziunea dvs.?
Consider că cei doi ani petrecuți la Spitalul Universitar HOPE din Manchester - Anglia sunt anii în care mi-am definitivat formarea profesională, pe care am perfecționat-o apoi prin activitatea de zi cu zi. Am avut foarte multe de învățat de la sistemul britanic, atât în profesie, cât și ca organizare, relații interumane și relația medic-pacient. Am apreciat rigurozitatea, seriozitatea, disciplina și chiar simplitatea în gândire a actului medical, acel pragmatism legat direct de bolnav și boala sa. Nu pot spune că am respins ceva, dar cred că spiritul nostru latin ne determină să fim mai apropiați, mai calzi sufletește față de pacienții noștri, comparativ cu atitudinea rezervată, distantă a medicului englez. Prefer să discut deschis cu pacienții mei toate detaliile legate de boală și de actul operator în sine. Desigur, adaptat la situație, însă asta este o altă discuție.
8. Ca o concluzie, cum vedeți misiunea fundamentală a medicului chirurg, astăzi? Credeţi că Jurământul lui Hipocrate are nevoie de o (re)interpretare modernă?
Misiunea medicului chirurg este astăzi la fel ca oricând altcândva: să-şi ofere profesionalismul, inteligenţa, dorinţa de a face bine, tenacitatea, talentul şi puterea de muncă în interesul pacientului, în sensul de a-i reda starea de sănătate pe cât îi stă în putere. Jurământul lui Hipocrate este la fel de actual ca în antichitate şi consider că trebuie respectat întocmai, de către chirurgi, la fel ca şi de toţi ceilalți colegi din breasla medicală. Acest jurământ nu va suferi niciodată vreo modificare, oricât de evoluați vom fi.
De unde ia un medic chirurg resurse pentru propria sa stare de bine și pentru necesara privire senină asupra vieții? În cazul profesorului Viorel Scripcariu, din lectură, din călătorii, din muzică. Îi place Pink Floyd. Nu știu care sunt piesele sale preferate, dar am făcut propriile cercetări și cred că am găsit în discografia formației britanice câteva versuri ce i se potrivesc:
All I have to do is just close my eyes / To see the seagulls wheeling on those far distant skies. / All I want to tell you, all I want to say / Is count me in on the journey. / Don't expect me to stay.
Așa cred eu că este un medic, un chirurg care face performanță: neobosit, căutător, mai bucuros de călătorie în sine, decât de destinația ei...
Despre Arcadia...
Coordonaţi Departamentul de Specialităţi Chirurgicale al celui mai mare spital privat din jumătatea estică a ţării. A fost aceasta o provocare, sau a venit ca o completare firească a activităţii dvs.?
Mi s-a propus să contribui la activitatea acestei importante unităţi medicale şi am fost onorat să primesc această misiune. Am privit solicitarea ca pe ceva firesc. Nu, nu este vorba de infatuare, ci a fost dorinţa unui chirurg care a ajuns la o experienţă profesională importantă să o împărtăşească şi altora, cu altruism şi cu permanenta dorinţă de a ajuta. Pot spune că am fost unul dintre susținătorii acestui proiect pentru Iași, pentru ieșeni și pentru toți cei ce au nevoie de o îngrijire medicală efectuată în condiții deosebite.
De ce consideraţi că pacienţii care au nevoie de intervenţii chirurgicale sunt „pe mâini bune” atunci când vin la spitalul Arcadia?
La Spitalul Arcadia, în cadrul secţiei de Chirurgie, pacienţii beneficiază de condiţii deosebite atât în ceea ce privește spitalizarea – saloane moderne, dotate după ultimele standarde, sisteme integrate de supraveghere medicală, servicii excelente de îngrijire, cât și în ceea ce ține de calitatea actului chirurgical. Cu întrebarea dumneavoastră îmi cereţi practic să par lipsit de modestie; trebuie totuşi să spun că am o vastă experienţă în meseria pe care o practic şi foarte mulţi pacienţi vindecaţi, iar tot acest capital profesional este pus la bătaie la Arcadia, în echipa puternică și performantă pe care o formez împreună cu ceilalți chirurgi și cu medicii anesteziști. Aş lăsa alte aprecieri pe seama celor care au avut nevoie de „mâinile bune” ale chirurgilor de la Arcadia și care au plecat sănătoși de aici: sunt foarte mulți, iar vocea lor ar trebui ascultată...
Prof. Univ. Dr. Viorel Scripcariu – Fișă biografică, pe scurt
- Medic primar Chirurgie, doctor în Medicină – Chirurgie; activitate de bază: Clinica a III-a Chirurgie, Spitalul Sf. Spiridon Iași
- Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași - Profesor universitar, discipline de chirurgie – seriile de predare în limba română și limba engleză
- Coordonator Departament Specialități Chirurgicale – Arcadia Hospital, Iași
- Reprezentant național (pentru România) al Societății Europene de Coloproctologie
- Președinte și membru fondator al Societății Române de Coloproctologie
- Membru al Societății Internaționale de Chirurgie, din 1997, și al altor societăți de profil din România și din alte țări: EAES – European Association for Endoscopic Surgery (2008), ARCE - Asociația Romănă de Chirurgie Endoscopică (2007), International Association of Surgeons, Gastroenterologists and Oncologists (2005), Societatea Română de Gastroenterologie şi Hepatologie (2000), Societatea Internaţională de Chirurgie (International Society of Surgery) (1997), Societatea Română de Chirurgie (1994), Societatea de Medici şi Naturalişti (1994)
- Efectuează peste 600 de intervenții chirurgicale pe an, majoritatea în sfera chirurgiei oncologice.
- Are competențe în chirurgie minim invazivă-laparoscopică; a dezvoltat și implementat în Iași tehnici noi de chirurgie a glandelor suprarenale și colorectale efectuate laparoscopic.
- Cursuri de perfecționare în Marea Britanie în ultimii 6 ani, pe tema chirurgiei cancerului de rect; dezvoltă la Iași tehnica exciziei totale de mezorect în cancerul rectal și abordul perineal în cancerul de rect prin poziția de procubit.
- Autor a 7 cărți și a peste 100 de articole științifice publicate în reviste de specialitate din țară sau străinătate.
- Membru în comitete de redacție pentru diverse publicații științifice: Revista Medico-chirurgicală Iași, Jurnalul de Chirurgie Iași, Editura „Gr. T. Popa” UMF Iași
