Pubertatea este perioada din cursul dezvoltării umane în care se produce maturizarea sexuală și apare fertilitatea; ea cuprinde câteva etape, care nu se desfășoară în aceeași succesiune și la aceleași vârste la ambele sexe: puseul de creștere în înălțime, dezvoltarea organelor genitale interne și externe, modificări ale scheletului, musculaturii, țesutului gras, pielii și pilozității, precum și modificări psihologice.
În mod normal, startul pubertății are loc între 8-13 ani la fete (primul semn pubertar fiind dezvoltarea sânilor) și 9-14 ani la băieți (începând cu dezvoltarea testiculelor peste 2,5cm în diametrul maxim sau peste 3 mL în volum).
Ultimul secol a marcat o scădere a vârstei de debut pubertar, în special în țările dezvoltate (datorită statusului nutrițional mai bun, dar și obezității și substanțelor ce modifică echilibrul endocrin prezente în mediu).
Cu toate acestea, există în continuare și situații în care pubertatea întârzie să apară, creând uneori stări de anxietate și frustrare copilului, care se compară cu colegii de aceeași vârstă, și familiei.
Așadar, când considerăm că pubertatea este întârziată?
La fete, dacă nu a apărut niciun semn de debut pubertar până la vârsta de 13 ani sau dacă nu a apărut prima menstruație până la 15 ani sau după 3 ani de la începutul dezvotării sânilor.
La băieți, dacă pubertatea nu s-a declanșat până la 14 ani.
Care sunt cauzele pubertății întârziate?
De multe ori, mai ales la băieții aflați în această situație, pubertatea întârziată este o caracteristică constituțională, auto-limitantă. Frecvent, la acești copii există un istoric familial de dezvoltare pubertară mai târzie (mama a avut prima menstruație târziu sau tatăl a avut o dezvoltare pubertară mai tardivă).
Există însă și situații patologice, datorate unor cauze organice: afecțiuni ale ovarelor/testiculelor, ale altor glande endocrine (tiroida, hipofiza, suprarenalele), afecțiuni generale cu impact pe balanța energetică a organismului (boli inflamatorii intestinale, sindroame de malabsorbție, insuficiență renală cronică) sau cauze funcționale (anorexia nervoasă, exercițiul fizic intens la sportivii de performanță) etc.
Este rolul medicului endocrinolog să stabilească, în urma anamnezei, a examenului clinic general și genital, a investigațiilor de laborator (dozări de biochimie a sângelui, teste hormonale bazale și dinamice, teste genetice), imagistice (ecografie pelvină/scrotală, radiografie de pumn pentru stabilirea vârstei osoase) dacă este vorba despre o pubertate întârziată auto-limitantă, o variantă de normal, sau despre o pubertate întârziată patologică.
În primul caz pubertatea se va declanșa spontan, deși mai târziu decât la majoritatea copiilor. Pentru a preveni impactul psihologic negativ, se poate iniția un tratament cu doze mici de hormoni sexuali (estrogeni la fete, testosteron la băieți), ce va fi continuat 3-6 luni, urmând apoi o perioadă de pauză, pentru a urmări declanșarea pubertății spontane.
În cel de-al doilea caz, când există o problemă de sănătate ce împiedică desfășurarea normală a pubertății, tratamentul este individualizat în funcție de cauză, dar se bazează în principal tot pe hormoni sexuali în doze lent și progresiv crescătoare, pentru a mima ritmul natural al stadiilor pubertare și pentru a asigura creșterea adecvată în înălțime, înainte de închiderea cartilajelor de creștere.
Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.
Powered by Froala Editor
