Mulți bebeluși se nasc cu o afecțiune cunoscută drept tal valg pozițional sau picior strâmb pozițional. În termeni simpli, aceasta înseamnă că unii copii adoptă o poziție înghesuită în uter, cel mai frecvent din cauza dimensiunii sau greutății mari, având picioarele încrucișate la nivelul tălpii, ceea ce duce la o poziție vicioasă. Această deformare este frecventă și poate cauza îngrijorare părinților, mai ales când întâlnesc acest diagnostic în fișa de externare din maternitate.
Această afecțiune este cunoscută și sub alte denumiri în literatura de specialitate, precum picior talus-valgus, calcaneo-valg sau talipes calcaneovalgus.
Diagnosticul piciorului tal-valg
Piciorul tal-valg este caracterizat prin eversie și o flexie dorsală exagerată a piciorului (peste limitele normale), fiind considerat aproape normal la nou-născuți. Diagnosticul este pus de obicei la copiii care încă nu au început să meargă, iar ulterior, dacă simptomele persistă, se face referire la piciorul valg fiziologic.
În timpul examenului clinic, se poate observa că piciorul poate atinge partea anterioară a gambei, în timp ce la piciorul normal, această hiperflexie nu este posibilă. Extensia plantară este, de asemenea, limitată din cauza contracturii structurilor din partea anterioară a gleznei.
Această afecțiune nu este dureroasă, iar în unele cazuri poate fi însoțită de o rotație externă a picioarelor și de o deviere a călcâiului. Există forme ușoare, în care dorsiflexia este exagerată, dar piciorul nu atinge gamba, și forme mai severe, în care contactul este facil. De asemenea, este important de menționat că această afecțiune nu este legată de eventuale probleme ale coloanei vertebrale sau de alte malformații congenitale. Copiii pot prezenta uneori o rigiditate crescută a articulațiilor, ceea ce poate complica tratamentul.
Radiografia nu este necesară pentru diagnosticarea piciorului tal-valg, deoarece examenul clinic este suficient pentru stabilirea diagnosticului. Cu toate acestea, în anumite cazuri rare, medicii pot recomanda o radiografie pentru a exclude alte posibile afecțiuni ortopedice sau anomalii structurale, cum ar fi piciorul plat patologic sau alte deformări ale piciorului.
Tratamentul piciorului tal-valg
După vârsta de 1 an, când copilul începe să meargă, nu mai poate fi considerată prezentă această afecțiune. Între 1 și 7 ani, un picior plat este considerat fiziologic. Majoritatea copiilor cu această afecțiune își revin spontan, indiferent de tratament. Totuși, monitorizarea periodică este recomandată pentru a urmări evoluția piciorului și pentru a detecta eventuale complicații.
Tratamentul este luat în considerare doar atunci când există o flexie dorsală exagerată sau o musculatură slab dezvoltată la nivelul gambei. În cazuri grave, poate fi necesară imobilizarea ghipsată, iar pentru formele mai ușoare se recomandă kinetoterapie sau exerciții de stretching la domiciliu, conform indicațiilor medicului ortoped pediatru.
De reținut:
- Piciorul tal-valg este un diagnostic frecvent la nou-născuți, cu o rezoluție spontană în majoritatea cazurilor.
- Formele ușoare pot fi tratate prin kinetoterapie sau exerciții de întindere la domiciliu.
- Cazurile grave necesită tratament cu imobilizare ghipsată și kinetoterapie.
- Evaluările periodice sunt esențiale pentru a asigura dezvoltarea normală a piciorului și pentru a identifica din timp eventualele complicații.
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
