Articole medicale

26.05.2017

Piciorul diabetic – 10 reguli de prevenție și tratament

Dr. Oana Claudia Mihalache-Bostina

Medic specialist Diabet zaharat, nutriţie, boli metabolice, Medicină internă

Piciorul diabetic – 10 reguli de prevenție și tratament

Una dintre cele mai răspândite boli cronice netransmisibile și una dintre cele mai frecvente boli metabolice, diabetul zaharat, poate avea numeroase complicații cu impact major asupra calității vieții pacientului. Piciorul diabetic este una dintre ele. Un procent de 15 până la 25% dintre pacienții diabetici trec prin această experiență în decursul vieții.

Piciorul diabetic nu este un diagnostic propriu-zis, ci un spectru larg de afecțiuni ale picioarelor la pacienții cu diabet. Acest complex de leziuni apare din cauza disfuncţiilor metabolice şi imunitare caracteristice diabetului zaharat și necesită o abordare integrată. Atenția diabeticului trebuie să fie sporită când se produc leziuni la nivelul pielii piciorului și mai ales când se constată infecții sau cicatrizări întârziate, pentru că aceste complicații pot duce la amputarea membrului inferior sau la deces.

Cum știu că am picior diabetic?

De cele mai multe ori pacientul cu picior diabetic este în evidențe diabetologice de mulți ani și prezintă deja multiple complicații ale acestei boli (cardiace, vasculare, renale, oculare sau ale sistemului nervos). Pacienții se adresează medicului în urma constatării uneia sau mai multor leziuni (ulcerații) la nivelul picioarelor, pe fondul unor acuze supărătoare, invalidante chiar, cum ar fi:

  • durerea la mers sau în repaus;
  • senzația de arsuri, furnicături, înțepături; 
  • amorțeli la nivelul membrelor inferioare.

Medicul curant poate constata la examenul clinic al pacientului fie existența piciorului neuropat (în care afectarea de bază a fost la nivelul nervului), fie a piciorului ischemic (în care suferința s-a produs inițial la nivel circulator arterial).

În cazul piciorului neuropat:

  • ulcerația apare mai frecvent pe partea anterioară a tălpilor, dar poate fi prezentă în orice zonă de presiune a tălpii;
  • pielea este caldă și de obicei cu aspect alb și zone îngroșate (hiperkeratoza);
  • pulsul este prezent la membrul inferior;
  • semnele de infecție sunt evidente (atunci când există infecție);
  • durerea lipsește.

În evoluția sa, piciorul neuropat poate capăta aspect de picior Charcot, cu distrugerea arhitecturii normale a piciorului în urma amorsării unor procese inflamatorii și degenerative, cu risc major de amputație.

În cazul piciorului ischemic:

  • ulcerațiile sunt mai frecvent prezente la nivelul degetului mare, pe fața laterală a piciorului sau la nivelul călcâiului;
  • pielea e negricioasă, subțire (atrofică), rece;
  • la membrul inferior, pulsul e redus sau absent;
  • semnele de infecție (atunci când infecția este prezentă) nu sunt atât de evidente;
  • durerea e prezentă (de multe ori cu mare intensitate).

Aceste leziuni variază ca aspect, începând cu banalele „rosături de pantof” până la răni (plăgi) extinse pe suprafața gambei și a întregului picior.
Pentru un tablou clinic complet, medicul va efectua testarea sensibilităților termice, tactile, vibratorii, dureroase și va evalua fluxul sanguin periferic (Doppler). Aceste examinări nu presupun un timp mare de manevră, costuri importante sau efecte secundare notabile și aduc informații de mare importanță.

Cum prevenim apariția piciorului diabetic?

Pentru prevenirea apariției acestei complicații este necesar ca pacientul să respecte așa-numitul decalog al piciorului diabetic:

  • Se recomandă inspecţia zilnică a ambelor picioare, la nevoie folosind o oglindă sau ajutaţi de o altă persoană.
  • Este necesară spălarea zilnică şi cu atenţie a picioarelor.
  • Se recomandă ștergerea cu grijă a picioarelor pentru ca spaţiul interdigital să nu rămână umed, ceea ce ar favoriza apariţia unei micoze (ciuperci).
  • Este importantă utilizarea de creme hidratante pentru îngrijirea picioarelor deoarece pielea uscată predispune la apariţia de fisuri care se pot uşor suprainfecta.
  • Unghiile se vor tăia drept şi nu foarte scurt şi se vor folosi pile pentru rotunjirea colţurilor.
  • Este indicată utilizarea de încălţăminte lejeră, adecvată, preferabil fără barete pentru a nu produce puncte de presiune sau eroziuni.
  • Utilizarea pantofilor noi se va face progresiv, pentru acomodare. Pacientul nu va umbla desculţ sau doar în ciorapi.
  • Este indicată utilizarea de ciorapi de bumbac, care absorb transpiraţia, lasă piciorul să se aerisească şi nu întreţin umezeala.
  • Pentru senzaţia de picioare reci se vor folosi numai medicamentele indicate de un medic şi nu se va recurge la modalităţi de încălzire cu obiecte calde (sticle, cărămizi etc) deoarece pacientul diabetic nu simte temperaturile mai ridicate şi apare riscul unor arsuri.
  • Dacă apar dureri la nivelul picioarelor sau, dimpotrivă, pacientul nu mai prezintă nicio sensibilitate chiar dacă stimulul există, dacă sunt remarcate diferite leziuni (ulceraţii, roşeaţă, vezicule, fisuri), deformări, hemoragii sau atrofii la nivelul musculaturii picioarelor, pacientul se va adresa imediat unui medic.

Este esențial ca, asociat decalogului, pacientul să optimizeze continuu controlul glicemic prin respectarea unui stil de viață sanatos, a dietei și medicației prescrise și să respecte controalele medicale periodice.

Cum tratăm piciorul diabetic?

Piciorul diabetic presupune o abordare multidisciplinară. În funcție de amploarea fenomenului și de complicațiile care coexistă cu piciorul diabetic, alături de medicul de familie, diabetolog, chirurg, ortoped, dermatolog și infecționist este, uneori, necesară și reevaluarea nefrologică, oftalmologică, cardiologică, neurologică, de medicină internă, precum și suport psihologic.
Apariția acestei complicații trebuie să aducă pacientul la medicul diabetolog curant, pentru ca ulterior, în funcție de aspectele clinice, biologice și imagistice constatate, acesta să îl indrume, la nevoie, către una sau mai multe dintre specialitățile menționate anterior.
În tratarea picorului diabetic, se are în vedere curățarea (debridarea) zilnică a plăgii, sterilizarea acesteia prin tratament antibiotic și pansamente sterile și descărcarea de presiune a zonei în care se află leziunea. Amputația este, uneori, inevitabilă atunci când infecția depășește posibilitățile terapeutice sau când simptomatologia dureroasă este invalidantă, iar reconstrucția vasculară nu este posibilă

Piciorul diabetic este o complicație gravă a diabetului, cu risc vital major, ce necesită o abordare în echipă, fermă, susținută, prognosticul fiind net nefavorabil în cazul pacienților care nu respectă dieta și tratamentul. Un consult periodic, respectarea decalogului piciorului diabetic și un stil de viață sănătos vă pot fi aliați importanți în lupta cu această de temut complicație a diabetului zaharat.