Perimenopauza

Menopauza reprezintă un punct din evoluția naturală a vieții femeii care marchează sfârșitul vieții reproductive. Cronologic, se consideră că menopauza „fiziologică” începe la un an de la ultimul ciclu menstrual. Menopauza poate fi, de asemenea, indusă de intervenții chirurgicale sau medicale (iradiere, chimioterapie) care elimină ovarele sau diminuează drastic funcția acestora. Dat fiind faptul că prin creșterea speranței de viață femeile pot petrece o treime din existență după menopauză, tulburările asociate acesteia reprezintă o problemă de sănătate publică.

Menopauza survine în mod obișnuit între 45-55 de ani (în medie la 51 de ani) și este precedată de perimenopauză. Se consideră că 8% dintre femei pot experimenta menopauza prematură, înainte de 40 de ani, iar 5% pot avea sângerări până la vârsta de 60 de ani.

Menopauza este precedată de o perioadă variabilă de timp denumită perimenopauză, în care apar tulburări care afectează femeia pe plan fizic, emoțional, mental, cu diminuarea calității vieții. Perimenopauza conține perioada de „tranziție la menopauză”, care începe cu primele tulburări de ciclu, care vor fi detaliate în continuare, și anul care urmează ultimului ciclu menstrual. Perioada de tranziție la menopauză, care durează în mod obișnuit 4 ani, se divide la rândul său într-o perioadă precoce de lungime variabilă și una tardivă de aproximativ trei ani.

Pentru a înțelege ce se întâmplă în perimenopauză este necesar un scurt rapel asupra funcției normale și a îmbătrânirii ovarului. În timpul perioadei reproductive, foliculii ovarieni eliberează ovulul pentru fertilizare și secretă hormonii care mențin troficitatea aparatului genital și reglează comportamentul reproductiv. Acești hormoni sunt estrogenii și progesteronul care se secretă ciclic pe parcursul vieții reproductive. În timp, rezerva de foliculi a ovarelor scade, ovulația devine mai rară, scade secreția de progesteron și apoi aceea de estrogeni. Reducerea până la dispariție a secreției de estrogeni este responsabilă de tulburările ciclului ovarian care apar în perimenopauză și de majoritatea tulburărilor asociate acesteia.

Factorii care influențează momentul instalării menopauzei sunt: genetici (descendentele femeilor care au avut menopauza mai precoce vor experimenta mai devreme menopauza) și de mediu: fumatul, histerectomia, iradierea pelvină sau chimioterapia se asociază cu menopauza mai precoce.

Menstruațiile în perioada de perimenopauză. În faza precoce de tranziție la menopauză se constată diferențe mai mari de 7 zile între ciclurile consecutive, iar în faza tardivă de tranziție apar periode de absență a menstrelor mai mari de 60 de zile. Tulburările ciclului menstrual se asociază cu simptomele deficitului de estrogeni, care se manifestă cu intensitate diferită și reduc calitatea vieții.

Important este faptul că perimenopauza se asociază cu apariția sau amplificarea factorilor de risc cardiovascular. Se produce o creștere în greutate și mai ales o redistribuire a adipozității către zona abdominală și alterarea metabolismului glucozei și al grăsimilor sanguine. Deficitul estrogenic determină scăderea „colesterolului bun” și creșterea „colesterolului rău”, care reprezintă elemente majore de creștere a riscului cardiovascular.

Care sunt simptomele perimenopauzei? 

Simptomele perimenopauzei cuprind:

• tulburările de ciclu, care se traduc prin menstruații care apar la intervale variabile de timp (diferențe mai mari de 7 zile între 2 cicluri consecutive), cicluri mai scurte de 21 de zile, absența ciclului pentru perioade de cel puțin 60 de zile, flux menstrual crescut sau redus. Aceste anomalii traduc reducerea secreției de estrogeni, însă în unele cazuri poate exista un exces estrogenic neechilibrat de o secreție normală de progesteron;
• tulburările vasomotorii, bufeurile de căldură urmate de transpirații mai ales nocturne, care sunt determinate de efectele deficitului de estrogeni asupra centrilor cerebrali care reglează temperatura corpului;
• tulburările de somn, care sunt determinate de bufeuri, dar pot apărea și în absența acestora;
• schimbările de dispoziție cu iritabilitate, tendință la depresie, care pot apărea în relație cu tulburările de somn sau independent de acestea. Se notează tulburări ale memoriei și ale capacității de concentrare;
• tulburările genito-urinare, care sunt determinate de deficitul de estrogeni și implică reducerea lubrifierii și elasticității vaginului, uscăciune vaginală, durere în timpul actului sexual (dispareunie). Mucoasa vaginală și cea vezicală devin mai sensibile la infecții. Se poate pierde tonusul musculaturii perineului, ceea ce favorizează apariția incontinenței urinare de efort;
• tulburările funcției sexuale, care se traduc prin reducerea dorinței și excitației sexuale, dar pot fi minore în cazul unei relații de cuplu armonioase;
• accentuarea sindromului premenstrual, oboseala cronică, durerile sau senzația de tensiune la nivelul sânilor;
• tendința de creștere în greutate cu modificarea dispoziției țesutului adipos cu obezitate abdominală.

Fertilitatea se reduce mult, dar nu dispare complet, motiv pentru care utilizarea unei metode contraceptive adaptate vârstei femeii trebuie încurajată. Tehnicile de fertilizare „in vitro” permit femeii să aibă descendenți și în această perioadă.
În perimenopauză începe reducerea masei osoase și se instalează alterările metabolice care constituie factori de risc cardiovascular.

Cum se diagnostichează perimenopauza?

Diagnosticul perimenopauzei este în primul rând clinic, bazat pe tulburările menstruale în contextul vârstei. Determinarea FSH, hormon hipofizar care crește în perimenopauză, poate furniza rezultate variabile.

Când este necesar un consult ginecologic în perimenopauză?

Este necesar ca femeia în perimenopauză să solicite un consult ginecologic atunci când:

• menstruațiile sunt foarte abundente (un tampon la 1-2 ore), cu cheaguri sau durează mai mult de 7 zile;
• apar sângerări după contactul sexual;
• menstruațiile apar mai frecvent de 21 zile sau apar sângerări intermenstruale;
• când apar tulburări de dispoziție sau emoționale care tulbură activitatea zilnică.

Practicienii trebuie să încurajeze în această perioadă înrolarea femeilor în programele naționale de screening pentru cancerul de sân, de col uterin sau de colon.

Tratamentul recomandat în perimenopauză

Posibilitățile de tratament în perimenopauză sunt multiple și trebuie adaptate în funcție de gravitatea simptomelor și prezența unor boli asociate.

Modificarea stilului de viață reprezintă un element esențial. Se recomandă renunțarea la fumat, consumul de alcool și cofeină. Trebuie menținută o greutate optimă prin alimentație bazată pe aportul de fructe, vegetale, carne albă, reducerea aportului de grăsimi animale și exerciții fizice (ridicare de greutăți pentru profilaxia pierderii de masă osoasă, plimbări). Pentru profilaxia incontinenței urinare se pot efectua exerciții de tonifiere a mușchilor planșeului pelvin (Kegel). Este, de asemenea, necesară suplimentarea cu vitamina D și calciu pentru profilaxia pierderii de masă osoasă.

Se poate apela la tehnici de relaxare, psihoterapie, acupunctură.

Tratamentul medical poate consta în:

• tratamentul cu estrogeni sub formă de pilule cu estradiol, plasturi, spray cutanat asociat întotdeauna cu progesteron dacă femeia mai are uter. Tratamentul trebuie precedat de un examen complet ginecologic, senologic și căutarea atentă a unor comorbidități care contraindică estrogenii (hipertensiune, diabet, dislipidemie severă sau tumori a căror creștere este dependentă de estrogeni, antecedente de cancer de ovar sau de sân, antecedente de tromboembolism). Tratamentul poate implica un risc de atac cerebral, atac cardiac, dezvoltarea de cheaguri sanguine sau litiază biliară. Din acest motiv se administrează doza cea mai mică care ameliorează simptomele, pentru cel mai scurt timp. Estrogenii pot fi administrați pe cale vaginală sub formă de ovule, creme sau inel vaginal;
• în cazul sângerărilor menstruale severe se poate apela la inserția unui dispozitiv intrauterin care eliberează un progestativ-levonorgestrel;
• valurile de căldură pot fi tratate și fără a se apela la estrogeni în cazul în care există contraindicații sau femeia este reticentă față de tratamentul hormonal. Venlafaxina este un antidepresiv cu efect de ameliorare a bufeurilor și a tulburărilor de dispoziție. Gabapentina aprobată ca tratament anticonvulsivant reduce, de asemenea, bufeurile. A fost aprobat recent de EMA (Agenția Europeană pentru Medicamente) un modulator non-hormonal al receptorilor cerebrali implicați în reglarea temperaturii corpului;
• terapia „naturistă” care apelează la derivate de tipul black cohosh (Cimicifuga racemosa), ginseng sau derivați estrogen-like din soia trebuie discutată cu medicul ginecolog chiar dacă se eliberează fără prescripție medicală. Acestea pot interacționa cu alte medicamente sau comorbidități, pot determina efecte secundare, prezintă variații calitative de puritate și securitate și nu sunt autentificate de „medicina bazată pe dovezi”.

Perimenopauza este o perioadă din viața femeii care poate fi traversată fără probleme majore, condiția fiind ca aceasta să ceară o opinie autorizată de la medicul ginecolog, care îi poate oferi soluții personalizate. Pentru programări, pacientele au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.