Oxiuroza (enterobioza) este o afecțiune parazitară întâlnită mai ales la cei mici, care frecventează colectivitatea (creșe, grădinițe, școli) și este foarte contagioasă, necesitând tratament pentru întreaga familie.
Oxiurii (enterobius vermicularis) sunt viermi albi, minusculi, cu lungimea variind între 9-12 mm, în cazul femelei și între 3-5 mm în cazul masculilor. Viermii trăiesc în intestin și migrează spre exteriorul anusului unde femelele își depun ouăle, în special noaptea. Acest lucru duce în general la apariția unei mâncărimi puternice în zona anusului, dar și în zona vaginului, vulvei la fetițe.
Atunci când copilul infectat se scarpină, ouăle ajung pe degetele acestuia, unde supraviețuiesc câteva ore bune. De asemenea, acestea sunt transferate pe obiectele și suprafețele atinse de pacient, infectând alte persoane. Pe suprafețele contaminate, ouăle de oxiuri pot supraviețui până la trei săptămâni – în această perioadă, oricine intră în contact cu suprafețele respective poate contracta paraziții intestinali.
Cum se transmite oxiuroza?
Paraziții intestinali au diferite moduri de transmitere:
- prin contact direct cu o persoană infestată care s-a scărpinat în regiunea anală sau a folosit toaleta și nu s-a spălat pe mâini;
- ingestia de apă sau alimente contaminate (nespălate sau insuficient preparate termic);
- prin inhalarea aerului ventilat de scuturarea lenjeriei de pat în care a dormit o persoană infestată;
- contactul cu obiecte contaminate (lenjerie, jucării, prosoape, de pe mobilă sau alte suprafețe, clanța ușii);
- mersul desculț pe un sol contaminat;
- prin autoinfestare (copilul se scarpină în zona anală și, dacă duce mâna la gură, ia ouăle și le înghite).
Cum se manifestă oxiuroza?
Oxiurii de obicei nu dau simptomatologie în afară de mâncărimi ușoare perianale.
Cele mai frecvente simptome ale oxiurozei la copii includ:
- prurit (mâncărime) anal și perianal rebel și supărător, mai ales noaptea și spre dimineața când se mobilizează oxiurii, când femela iese prin rect pentru a depune ouăle;
- leziuni de grataj, escoriații, suprainfecții locale în regiunea anală, vulvară sau scrotală;
- dacă infestarea este masivă, oxiurii migrează spre organele genitale și pot apărea vulvite, vaginite în cazul fetițelor;
- manifestări neurologice – somn agitat, iritabilitate și stări nevrotice, oboseală;
- tulburări digestive – inapetență, grețuri, vărsături, dureri abdominale difuze;
- erupții tegumentare (urticarie);
- bruxism (a scrâșni din dinți);
- enurezis (udă patul);
- prezența viermilor vii în scaun.
Cum se stabilește diagnosticul de oxiuroză?
Diagnosticul de oxiuroză se stabilește de către medic pe baza anamnezei, a examenului clinic obiectiv (examinarea regiunii perianale pentru observarea unor semne de iritație sau roșeață, dacă există), coroborat cu testele de laborator. Câteodată, oxiurii pot fi văzuți în zona anală, pe lenjerie sau în scaunul eliberat în toaletă, unde au aspectul unor capete de ață.
Dintre investigațiile paraclinice, menționăm:
- testul de amprentă anală (de elecție) – mai este numit testul celofanului sau testul cu scotch și constă în aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă pe regiunea perianală dimineața, înainte ca cel mic să se ridice din pat sau să facă duș. Banda este observată la microscop, unde se caută oxiuri sau larve. Acest test, făcut de 3 ori în 3 zile consecutive, va pune diagnosticul de oxiuroză în 90% dintre cazuri;
- examenul coproparazitologic evidențiază oxiuroză numai în 10-15% dintre cazuri, motiv pentru care nu este recomandat să se apeleze la această metodă ca modalitate de diagnosticare a afecțiunii;
- eozinofilia în cadrul hemoleucogramei poate fi sau nu prezentă în cadrul acestei boli parazitare.
Cum se tratează infecția cu oxiuri?
Tratamentul trebuie să fie concentrat inclusiv pe prevenirea reinfectării. Toți membrii familiei trebuie să urmeze același tratament, fie că acuză sau nu simptomele unei infecții cu oxiuri, riscul de transmitere a infecției fiind de 75% pentru persoanele aflate în aceeași casă.
Este important sa se respecte reguli stricte de igienă, care reduc riscul de răspândire a paraziților intestinali.
Parazitul are un ciclu de viață de aproximativ 6 săptămâni, așadar igiena strictă trebuie să dureze măcar atât, iar toți cei din casă trebuie să urmeze câteva reguli importante, pe care le enumerăm mai jos.
- Spălarea hainelor și a lenjeriei de pat și uscarea lor la temperaturi mari chiar din prima zi de tratament ajută la prevenirea reinfestării. Schimbarea și spălarea lenjeriei intime, a pijamalelor, cel puțin o dată pe zi poate preveni reinfestarea.
- Aspirarea conștiincioasă a tuturor camerelor, mai ales a dormitoarelor, la intervale regulate de timp, cât se poate de des, pe toată perioada sugerată mai sus.
- Ștergerea prafului și spălarea suprafețelor din baie și bucătărie, clătind laveta des în apă fierbinte. A se efectua regulat pe toată perioada de 6 săptămâni.
- Nu este recomandată scuturarea lucrurilor în care se pot găsi ouăle oxiurilor (hainele, pijamalele, așternuturile și prosoapele).
- Nu este recomandat mâncatul în dormitor. Există riscul înghițirii ouălor în suspensie de la manevrarea așternuturilor sau scuturarea pijamalelor.
- Tăierea unghiilor cât mai scurt poate preveni aderența ouălor. Se recomandă descurajarea suptului degetului la copiii cu oxiuroză.
- Spălatul mâinilor cu atenție și frecvent. Obiceiul spălării mâinilor înainte de masă și după folosirea toaletei este foarte important în prevenirea transmiterii parazitului. Săpunul ajută la îndepărtarea ouălor care s-ar fi putut lipi de mâini. Se recomandă săpunirea mâinilor și a unghiilor pentru o perioadă de timp, de peste un minut.
- Schimbarea lenjeriei în fiecare dimineață.
- E indicat ca toți membrii familiei să își facă duș dimineața și să își schimbe lenjeria intimă.
- Seara, se recomandă tot dușul, pentru a reduce riscul de recontaminare prin intermediul apei din cadă.
- Prosoapele nu trebuie folosite la comun în familie.
- Periuțele de dinți trebuie ținute într-un dulăpior închis și clătite bine înainte de folosire.
Atunci când infecția cu oxiuri a dispărut, spălatul des pe mâini și igiena corectă vor preveni reinfectarea. Igiena strictă poate preveni reizbucnirea infecției chiar dacă cel mic se infectează din nou cu oxiuri la școală sau la grădiniță.
Tratamentul medicamentos, folosit în asociere cu regulile stricte de igienă, va trata infecția cu oxiuri. Exista mai multe tipuri de medicamente care determină eliminarea oxiurilor. Acestea sunt de obicei administrate în doua doze, la o distanță de 2 săptămâni, pentru a distruge orice urmă de oxiuri. Este posibil sa fie nevoie de mai multe cure medicamentoase pentru combaterea infecției parazitare.
Copiii mici – copiii cu vârsta mai mică de 3 luni – nu trebuie sa fie supuși tratamentului, ci se va folosi metoda igienei stricte. De fiecare dată când trebuie schimbat scutecul, copilul va fi spălat bine la funduleț.
Tratamentul prescris de medic trebuie urmat de toată familia, oxiurii fiind extrem de contagioși. Daca numai copilul urmează tratamentul, există riscul ca părinții să fie infectați la rândul lor, iar apoi sa îl reinfecteze pe cel mic. Astfel, infecția parazitară nu este combătută.
Powered by Froala Editor
