Obezitatea este o afecțiune medicală caracterizată prin acumularea excesivă de țesut adipos, care poate avea consecințe grave asupra sănătății generale. În contextul sarcinii, obezitatea reprezintă un risc suplimentar atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Estrogenul și progesteronul sunt principalii hormoni ai sarcinii. Creșterea nivelului de estrogen în timpul sarcinii permite uterului și placentei să îmbunătățească vascularizarea și să transfere nutrienții necesari dezvoltării bebelușului. Se consideră că estrogenul joacă un rol important în dezvoltarea și maturizarea fătului. Nivelurile de estrogeni cresc constant în timpul sarcinii și ating apogeul în al treilea trimestru. Creșterea rapidă a nivelului de estrogen în primul trimestru poate fi răspunzătoare de instalarea grețurilor matinale. În al doilea trimestru, estrogenul joacă un rol major în dezvoltarea canalelor galactofore și pregătirea glandei mamare pentru alăptare.
Nivelurile de progesteron sunt, de asemenea, extraordinar de ridicate în timpul sarcinii. Schimbările în nivelurile de progesteron determină laxitatea sau slăbirea ligamentelor și articulațiilor din întregul corp.
Câștigul ponderal este normal și necesar dezvoltării normale a fătului. O serie de studii au evidențiat că atât câștigul ponderal scăzut, dar mai ales cel excesiv, sunt corelate cu complicații multiple neonatale ale fătului. Câștigul ponderal în timpul sarcinii este influențat atât de contribuția maternă, cât și de greutatea produsului de concepție. Contribuția maternă include creșterea volumului de sânge circulant, mărirea uterului și a sânilor, creșterea fluidului extracelular și a masei grase. Majoritatea grăsimii acumulate este grăsime subcutanată, însă poate crește și grăsimea viscerală. Produsul de concepție contribuie prin greutatea placentei, a fătului și a lichidului amniotic.
Recomandările privind creșterea în greutate în timpul sarcinii s-au schimbat de-a lungul timpului. La începutul secolului XX, medicii recomandau femeilor să câștige între 9 și 12 kg pe parcursul sarcinii. Însă, de atunci, cercetările privind factorii care contribuie la creșterea în greutate gestațională au evoluat considerabil. În același timp, compoziția corporală a populației de vârstă reproductivă, precum și comportamentul alimentar s-au schimbat semnificativ. În prezent, recomandările privind creșterea în greutate gestațională sunt mai adaptate și se bazează pe indicele de masă corporală (IMC) al femeii.
Prevalența mondială (numărul total de cazuri) a obezității și a supraponderii în sarcină înregistrează o continuă și alarmantă creștere, reprezentând o adevărată provocare în ceea ce privește managementul sarcinii și al nașterii prin complicațiile pe care le pot avea, atât asupra sănătății materne, cât și a fătului.
Femeile obeze au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială și preeclampsie. Obezitatea crește riscul de diabet gestațional, care poate avea consecințe pe termen lung pentru sănătatea mamei și a copilului, inclusiv un risc crescut de diabet de tip 2 după naștere. Femeile obeze sunt mai susceptibile la complicații în timpul nașterii, de la dificultatea inițierii spontane a travaliului, necesitatea unei cezariene, precum și riscuri crescute de infecții post-partum. Alte complicații sunt reprezentate de disfuncții ale simfizei pubiene (articulația care unește cele două oase pubiene) sau disconfort abdominal important prin prezența arsurilor gastrice rezistente la tratament.
Copiii născuți din mame obeze se confruntă cu riscuri suplimentare. Greutatea excesivă la naștere poate complica nașterea vaginală și crește riscul de traume la naștere. Există un risc crescut de defecte congenitale, cum ar fi defectele de tub neural (de la începutul dezvoltării fătului rămâne o deschidere la nivelul coloanei vertebrale sau al craniului) sau malformațiile cardiace. Expunerea intrauterină la un mediu metabolic alterat poate influența riscul de obezitate și afecțiuni metabolice (hipertensiune arterială, diabet zaharat sau risc de accident vascular cerebral) în viața de adult a copilului.
Gestionarea obezității în sarcină necesită o abordare multidisciplinară. Este esențială o dietă echilibrată, adaptată nevoilor nutriționale ale sarcinii. Activitatea fizică moderată, adaptată stării de sănătate a gravidei, poate contribui la menținerea unui metabolism sănătos. Vizitele regulate la medic sunt importante pentru monitorizarea tensiunii arteriale, a nivelului de glucoză și a altor parametri esențiali. În cazurile severe, medicul poate recomanda tratamente specifice pentru gestionarea complicațiilor.
Sarcina, mai ales perioada antenatală, este considerată un moment propice, un moment educativ, deoarece pacienta este mai vigilentă și mult mai receptivă la mesajele medicale legate de starea de sănătate. O abordare neetică în ghidarea discuțiilor despre dietă, activitate fizică și stigma obezității din partea profesioniștilor din sănătate, în special a celor neexperimentați, poate pune femeile și fătul în situații limită și la risc. Intervențiile individualizate, responsabile și empatice s-au dovedit a avea parte de o receptivitate mult mai mare.
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
