Tulburările paroxistice de ritm cardiac au reprezentat mereu o provocare de diagnostic pentru medicul cardiolog și o spaimă permanentă pentru pacient. Nu putem spune că această frică este total nejustificată, întrucât, deși rare, astfel de boli pot apărea oricând, pe un cord normal în afara crizei sau în contextul unei afecțiuni nediagnosticate până la acea dată. În plus, manifestarea și gravitatea lor variază de la benign, fără niciun impact pe starea de sănătate a pacientului, până la moartea subită.
Bineînțeles, există tot felul de investigații care să permită aprecierea riscului pentru pacient. Putem menționa astfel fracția de ejecție a ventriculului stâng, prezența sau absența unor modificări morfologice la nivelul inimii (cardiomiopatie hipertrofică, displazie aritmogenă de ventricul drept etc.), starea arterelor coronare. Dar cea mai valoroasă metodă de diagnostic rămâne înregistrarea electrocardiogramei standard în timpul crizei. Din păcate, aceasta nu este întotdeauna posibilă. Pe de o parte, deoarece aparatura nu este ieftină, necesită o pregătire medicală pentru a fi utilizată, prezența unei alte persoane lângă pacient și, de asemenea, necesită interpretare sa de către o persoană instruită în acest sens. Pe de altă parte, nu toate crizele sunt simptomatice.
A apărut astfel ideea monitorizării Holter. Aceasta constă în purtarea unui aparat care să înregistreze activitatea cardiacă pe un interval între 24 și 72 de ore, după care pacientul revine și se vizualizează de către medic ritmul cardiac în acest interval. Metoda poate pune diagnosticul doar dacă în acest interval de timp a survenit o astfel de criză. Pentru un interval de monitorizare mai lung se pot utiliza dispozitive de tip «loop recording», similare unui stimulator cardiac, ce se implantează sub tegument prin diferite metode și care au o durată de funcționare de ordinul lunilor – anilor.
În ultimul timp asistăm la apariția a tot mai multe dispozitive portabile ce monitorizează ritmul cardiac, derivate în special din activitatea sportivă. Cele mai obișnuite sunt ceasurile cu senzor pentru puls, unele dintre ele având și posibilitatea înregistrării unei derivații electrocardiografice, benzi toracice, senzori plasați pe lobul urechii, pe deget, conectați la un telefon mobil, mici electrocardiografe cu o singură derivație care pot fi purtate de pacient asupra lor.
Cât de utile sunt dispozitivele portabile ce monitorizează ritmul cardiac?
În primul rând, din punct de vedere al obținerii derivației de electrocardiogramă, aceste dispozitive se împart în cele care utilizează fotopletismografia pentru reproducerea traseului și altele care au încorporați electrozi similari electrocardiogramei clasice. Majoritatea dispozitivelor purtate în permanență de pacient (ceasurile, de exemplu) se bazează pe tehnica pletismografică, utilizând senzorul de puls la încheietura mâinii, ale cărui semnale sunt interpretate de procesorul ceasului pentru a afișa traseul electrocardiografic. Acestea prezintă avantajul unei monitorizări continue a ritmului cardiac, dar rezultatul lor trebuie confirmat printr-un dispozitiv din a doua categorie, bazat pe senzori electrocardiografici. Deocamdată, singura lor aplicație este detecția fibrilației atriale.
Dispozitivele care afișează un traseu electrocardiografic clasic permit o interpretare directă a traseului, dar sunt în general mai mari, în combinație de obicei cu un tensiometru și nu permit monitorizarea continuă a pacientului. Excepție face un tip de smart watch, care încorporează ambele sisteme, cel fotopletismografic, dar, în caz de alertă pacientul poate înregistra și un traseu bazat pe electrozii clasici. În orice caz, rata de detecție a fibrilației atriale nu depășește în general 60% indiferent de dispozitivul utilizat.
În 2022, Societatea Europeană de Aritmologie a emis un ghid de utilizare a acestor dispozitive: pentru crizele apărute o dată la câteva zile este indicată monitorizarea Holter, pentru cele cu frecvență anuală – «loop recording», în toate situațiile, indiferent de frecvența apariției lor, noile dispozitive pot fi utilizate în diagnostic, cu mențiunea că informațiile obținute prin fotopletismografie trebuie confirmate printr-un traseu bazat pe electrozii clasici.
În cazul diagnosticării unei tulburări de ritm, Spitalul de Cardiologie Clinică și Intervențională Arcadia oferă pacienților săi confirmarea prin studiu electrofiziologic și tratamentul prin ablație prin radiofrecvență datorită colaborării cu Dr. Raluca Sîrbu, medic electrofiziolog cu acreditare europeană în acest domeniu.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
