„Meseria” de „demolator” de mituri medicale este plină de satisfacții. Astăzi vom ataca, la întâmplare, alte câteva mituri bine înrădăcinate în percepția multora dintre noi.
Există prejudecata larg răspândită potrivit căreia în ziua unui consult medical sau a recoltării unor analize de sânge nu trebuie să mâncăm sau să bem nimic, nici măcar să administrăm pastilele uzuale. Dacă e vorba de analize sau de examene ecografice abdominale, recomandarea este, într-adevăr, ca pacientul să nu mănânce nimic cu cel puțin 8 ore înainte. Dar asta nu înseamnă că nu se pot lua, cu puțină apă, pastilele recomandate de medic.
Nici apa și nici pastilele nu influențează rezultatul analizelor sau al ecografiei. Dimpotrivă, întreruperea tratamentului, chiar și pentru o zi, poate avea consecințe medicale nedorite. Controlul hipertensiunii, de pildă, va avea de suferit dacă se „sare” o doză.
În ziua (sau preziua) unui consult medical, întreruperea tratamentului este și mai puțin justificată. Pentru ca medicul să-și poată face o idee asupra eficienței tratamentului, e foarte important ca pacientul să-l urmeze corect. Hotărârea de a întrerupe, chiar și pentru o zi, un tratament cronic e bine să fie luată numai în urma unei discuții cu medicul curant.
Un alt mit medical privește vinul roșu. Legătura sa cu hipertensiunea este, pe cât de falsă, pe atât de bine înrădăcinată. Dincolo de culoarea comună cu sângele, nu găsesc altă explicație pentru acest mit. Fie că este roșu sau alb, vinul nu este contraindicat hipertensivilor.
Cuvântul cheie este moderația. Cei care se vor limita la unul - două pahare de vin pe zi nu au motive să se teamă de eventuale complicații. Dimpotrivă, statistic, aceștia par a fi mai favorizați în termeni de morbiditate cardiovasculară. În privința vinului roșu, există date suficient de convingătoare care îl situează, din punctul de vedere al beneficiilor cardiovasculare, deasupra altor băuturi alcoolice.
Și pentru că veni vorba de vin, merită să ne aplecăm un pic asupra temerii de a-l amesteca cu antibiotice. Câți dintre dumneavoastră nu ați refuzat un pahar cu vin din cauza tratamentului cu antibiotice? Sau, ca să reformulez, câți dintre dumneavoastră nu ați renunțat la capsula de antibiotic în favoarea unui pahar cu vin? Ambele atitudini sunt, în cele mai multe cazuri, nejustificate. Teama de a amesteca antibioticele cu alcool privește deopotrivă eficiența și efectele secundare ale medicației.
În ceea ce privește eficiența, nu există dovezi că alcoolul ar influența semnificativ capacitatea antibioticului de a ucide microbi. Cât despre efectele secundare, aici temerile sunt justificate doar în cazul câtorva antibiotice, care, în prezența alcoolului, își exacerbează reacțiile adverse. Este vorba, în primul rând, de metronidazol și tinidazol, dar și de eritromicină, doxiciclină, cotrimoxazol (Biseptol).
Mitul incompatibilității dintre antibiotice și alcool are explicații interesante. Una dintre ele privește utilizarea penicilinei în cel de-al Doilea Război Mondial. Criza de antibiotice a făcut ca medicii să „recicleze” penicilina din urina pacienților tratați. Cum aceștia se „refăceau” cu bere, un diuretic notoriu, colectarea urinei devenea anevoioasă. Medicii au decis, din acest motiv, să interzică pacienților berea nu pentru că ar fi fost incompatibilă cu penicilina, ci pentru a colecta mai ușor urina.
În concluzie, luați-vă pastilele chiar dacă mergeți la medic sau vă adresați laboratorului de analize și consumați vin roșu cu moderație, chiar dacă sunteți hipertensiv sau luați antibiotice (în cazul acestora din urmă întrebați, totuși, medicul, dacă antibioticul prescris se pretează la amestecul cu alcool).
Cam atât pentru astăzi. Dacă vă vin în minte și alte mituri, aș fi bucuros să le aflu. Poate, împreună, reușim să facem puțină „curățenie” în debaraua noastră plină de prejudecăți medicale.
Să fii sănătos!
