Micozele pulmonare alergice reprezintă un grup de afecțiuni pulmonare cauzate de o reacție imunologică exagerată la prezența sporilor fungici inhalatori. Cea mai frecventă formă este aspergiloza bronhopulmonară alergică, determinată de Aspergillus fumigatus, însă și alți fungi precum Bipolaris spp., Schizophyllum commune, Curvularia spp., Candida, Alternaria, Penicillium, Mucor, Trichophyton sau Cladosporium pot fi implicați în cazuri mai rare. Aceste condiții se caracterizează prin inflamație cronică, obstrucție a căilor respiratorii și, uneori, leziuni ireversibile la nivel pulmonar. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a preveni complicațiile severe.
În mod convențional, termenul de aspergiloză bronhopulmonară alergică (ABPA) este utilizat pentru afecțiunile cauzate de Aspergillus fumigatus, însă și alte specii de Aspergillus pot fi implicate. Termenul de micoză bronhopulmonară alergică (ABPM) este folosit pentru a defini un sindrom similar ABPA, dar cauzat de alți fungi.
Micozele pulmonare alergice: factori de risc
Micozele pulmonare alergice afectează în principal:
- pacienții cu astm bronșic, fibroză chistică, bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC), bronșiectazie simplă, fibroze pulmonare;
- pacienții fără patologie pulmonară preexistentă, dar cu sensibilizare la fungi;
- persoanele expuse la medii contaminate (agricultură, spații umede, depozite de alimente).
Micozele pulmonare alergice: fiziopatologie
În cazul gazdelor predispuse, fungii inhalatori ajung la nivel bronșic și alveolar, unde se pot multiplica și pot forma hife. Acest proces determină o reacție de hipersensibilitate cronică, mediată în principal de eozinofile. La pacienții sănătoși, sistemul imun local elimină fungii înainte ca aceștia să producă afecțiunea. În schimb, la pacienții susceptibili, această reacție inflamatorie persistentă duce la leziuni pulmonare progresive, obstrucție bronșică și, în timp, la afectare structurală ireversibilă.
Micozele pulmonare alergice: screening
Se recomandă testarea sistematică (inclusă în ghidurile specifice) pentru ABPA/ABPM la pacienții cu afecțiuni pulmonare preexistente și evoluție clinică nesatisfăcătoare sub tratament. Indicațiile de screening sunt:
- astmul bronșic, în particular cel dificil de tratat;
- fibroza chistică.
Micozele pulmonare alergice: simptome
Simptomele micozelor pulmonare alergice pot avea evoluție ondulantă și includ:
- tuse seacă sau productivă, cu expectorație vâscoasă;
- wheezing (respirație șuierătoare);
- dispnee (dificultate în respirație);
- febră sau subfebrilitate;
- hemoptizie (tuse cu sânge);
- astenie;
- dureri toracice.
Micozele pulmonare alergice: diagnostic de laborator
Pentru ABPA, diagnosticul de laborator implică:
- IgE totale și IgE specifice Aspergillus fumigatus crescute;
- Eozinofile sanguine crescute;
- IgG specifice Aspergillus fumigatus crescute;
- Identificarea fungilor în spută sau aspiratul bronșic.
Pentru ABPM, diagnosticul de laborator implică:
- IgE totale și IgE specifice crescute pentru specia fungică particulară;
- Eozinofile sanguine crescute;
- Identificarea fungilor în spută sau aspiratul bronșic.
În lipsa testării pentru IgE specifice, sunt acceptabile testele alergologice prick. Sensibilizarea la o specie de fungi nu certifică automat prezența ABPM; sunt necesare dovezi clinice și radiologice specifice, precum și creșterea ciupercii respective în secrețiile bronșice.
Unii autori consideră că detecția eozinofilelor în expectorație ar fi o metodă de diagnostic mult mai fiabilă decât detecția acestora în sânge, însă de cele mai multe ori există dificultăți la nivel de laborator.
Micozele pulmonare alergice: diagnostic imagistic și funcțional
Pentru diagnostic sunt necesare:
- Computer tomograf toracic – evidențiază dopuri mucoase, bronșiectazii, preponderent centrale, consolidări pulmonare, noduli, atelectazii;
- Spirometrie – identifică obstrucția căilor respiratorii și scăderea capacității vitale forțate (CVF).
Micozele pulmonare alergice: tratament și monitorizare
Managementul micozelor pulmonare alergice implică:
- Corticosteroizi sistemici – reduc inflamația (prednison 0,5-1 mg/kg/zi, cu reducere treptată);
- Antifungice orale – itraconazol, voriconazol în cazul ABPA, alte antifungice pentru ABPM, cu rol de reducere a încărcăturii fungice. Este necesară monitorizarea enzimelor hepatice în timpul tratamentului;
- Imunoterapie biologică – în cazuri recidivante (omalizumab, mepolizumab, benralizumab, dupilumab, tezepelumab).
- Bronhodilatatoare și mucolitice – utilizate pentru a îmbunătăți eliminarea mucusului și a reduce simptomele obstructive;
- Kinetoterapie respiratorie – tehnici de drenaj postural și expirație forțată pentru a expectora secrețiile acumulate.
Conform ultimelor ghiduri de tratament (2024), tratamentul inițial recomandat este de 4 luni, cu corticosteroizi sau antifungice. În cazurile recidivante sau grave, cele două terapii se pot combina, se pot prelungi sau se poate opta pentru asocierea imunoterapiei.
Monitorizarea constă în evaluare clinică, radiologică și imunologică inițială la 8 săptămâni, ulterior la finalul tratamentului sau în funcție de particularitățile cazului respectiv.
Remisia reprezintă menținerea statusului clinic, radiologic și imunologic favorabil ≥6 luni fără corticosteroizi, iar recidiva implică creșterea IgE totale >50%, asociată cu simptome clinice sau radiologice. Complicațiile care pot apărea pe termen lung sunt: bronșiectazii extinse, fibroză pulmonară, insuficiență respiratorie, cord pulmonar cronic.
Este important de menționat ca recidivele sunt frecvente și pot marca o evoluție către complicații pe termen lung.
Micozele pulmonare alergice sunt afecțiuni complexe, frecvent subdiagnosticate. Diagnosticul prompt și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea deteriorării funcției pulmonare. Pacienții cu astm sau fibroză chistică ar trebui monitorizați regulat pentru a detecta precoce aceste afecțiuni și a preveni complicațiile pe termen lung.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
