Hiperuricemia reprezintă o creștere anormală a nivelului de acid uric în sânge, o condiție care, nediagnosticată și netratată corespunzător, poate duce la complicații precum criza acută de gută sau guta cronică. Înțelegerea acestei afecțiuni, împreună cu diagnosticul precis, opțiunile de tratament eficiente și recomandările nutriționale adecvate, sunt esențiale pentru gestionarea și prevenirea riscurilor asociate.
Acidul uric este un produs final al metabolismului purinelor, acestea fiind prezente în componența alimentelor consumate. În mod fiziologic, acidul uric este eliminat din organism prin urină. Hiperuricemia apare atunci când există o producție excesivă de acid uric, când eliminarea acestuia prin rinichi este insuficientă sau când există o asociere a celor două mecanisme.
Creșterea persistentă a nivelului de acid uric poate duce la formarea de cristale de urat în articulații, cauzând guta, o formă dureroasă de artrită. De asemenea, poate contribui la dezvoltarea pietrelor la rinichi și poate crește riscul de hipertensiune arterială și afecțiuni cardiovasculare.
Cauzele creșterii nivelului de acid uric
Cauzele creșterii nivelului de acid uric includ:
- dieta bogată în purine;
- consumul excesiv de alcool;
- consumul excesiv de alimente sau băuturi cu conținut crescut de fructoză;
- expunerea la anumiți poluanți;
- stările patologice precum: insuficiența renală, sindromul metabolic, acidoza, hipotiroidismul, sarcoidoza, sindromul de liză tumorală, leucemia, mielomul multiplu, anemia hemolitică;
- tratamentul cu diuretice, terapiile imunosupresoare.
Factorii de risc pentru creșterea nivelului de acid uric
Printre factorii de risc pentru creșterea nivelului de acid uric se numără:
- factorii genetici;
- vârsta – riscul este mai mare la vârstnici;
- sexul masculin;
- obezitatea;
- hipotiroidia;
- consumul cronic de alcool.
Diagnosticul hiperuricemiei
Diagnosticul hiperuricemiei se bazează pe teste de laborator care măsoară nivelul de acid uric în sânge. De asemenea, se pot efectua și teste suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni și pentru a verifica prezența cristalelor de urat în articulații sau rinichi, prin ecografie sau radiografie.
Formele clinice sunt:
- hiperuricemia asimptomatică – determinată în cazul analizelor de rutină;
- guta – durere intensă, în general monoarticulară, frecventă la haluce, însoțită de tumefierea articulației, roșeață și căldură locală;
- nefrolitiaza urică – hematurie, durere, greață, vărsături.
Tratamentul hiperuricemiei
Tratamentul hiperuricemiei vizează reducerea nivelurilor de acid uric și prevenirea formării cristalelor de urat. Acesta poate include modificări ale stilului de viață și administrarea de medicamente.
Modificările stilului de viață includ:
- reducerea greutății corporale în caz de supraponderalitate sau obezitate;
- evitarea dietelor foarte restrictive care pot duce la creșterea acidului uric;
- evitarea sau limitarea alimentelor bogate în purine, precum carnea roșie, carnea procesată (mezeluri), fructele de mare, viscerele;
- adoptarea unei diete echilibrate – fructe, legume, cereale integrale și produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi;
- consumarea de mese regulate;
- reducerea consumului de băuturi îndulcite cu fructoză și alcool, în special berea;
- creșterea hidratării pentru a facilita excreția acidului uric (2-3 litri/zi).
Tratamentul medicamentos cuprinde inhibitori ai xantinoxidazei (de exemplu, alopurinol) pentru a reduce producția de acid uric.
Hiperuricemia este o afecțiune care necesită o abordare proactivă pentru a preveni complicațiile. Prin adoptarea unui stil de viață sănătos, gestionarea eficientă a greutății, o dietă corespunzătoare și tratament medicamentos atunci când este necesar, pacienții pot controla nivelurile de acid uric și pot reduce riscul de a dezvolta afecțiuni asociate.
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
