Ce este hidrocelul?
Hidrocelul reprezintă o acumulare nedureroasă de lichid în jurul unuia sau ambelor testicule.
Câte tipuri de hidrocel există?
Există două tipuri de hidrocel: congenital și dobândit.
Hidrocelul congenital (înnăscut) are un mecanism de apariţie simplu: în timpul vieţii intrauterine testiculele se formează în abdomenul fătului, apoi migrează spre scrot prin nişte canale numite peritoneo-vaginale. După ce testiculele ajung în scrot, aceste canale se închid în perioada perinatală, însă la unii băieţi închiderea se produce mai târziu, astfel încât rămâne o comunicare între burtica bebeluşului şi scrot, prin care se scurge lichid peritoneal.
Hidrocelul congenital se poate asocia cu o hernie inghinală, poate apărea la 1-2 % dintre nou-născuţi şi este de mai multe tipuri:
- testicular:
► comunicant – lichidul circulă între scrot şi abdomen;
► necomunicant – canalul peritoneo-vaginal s-a închis, dar în scrot a rămas lichid. - funicular (chistul de cordon spermatic) – lichidul peritoneal persistă pe canalul inghinal, canal care s-a închis inferior şi superior de acest chist.
Hidrocelul dobândit (secundar) este doar testicular și apare după un traumatism, o infecţie, o intervenţie chirurgicală etc.
Când se bănuieşte că cel mic are un hidrocel?
Este întotdeauna luat în discuţie un hidrocel la copil atunci când există:
- mărire în volum a scrotului pe o parte sau pe ambele părti, nedureroasă (hidrocel testicular); poate fi prezentă de la naştere sau poate apărea pe parcursul primilor ani de viaţă;
- o formaţiune în regiunea inghinală, rotundă/ovalară, bine delimitată, de dimensiuni variabile, relativ dură, imobilă, nedureroasă (chist de cordon spermatic).
Cum se stabileşte cu certitudine diagnosticul?
Examenul clinic este esenţial, ocazie cu care trebuie efectuată şi transiluminarea (medicul pune o sursă de lumină pe scrot pentru a se vedea prin transparenţa pielii lichidul intrascrotal şi umbra testiculului); astfel se pune diagnosticul diferențial cu o hernie sau o tumoră.
Pentru diagnosticul de certitudine pot fi necesare şi investigaţii complementare:
- ecografia testiculară/inghino-scrotală;
- examenul urinii;
- CT/IRM, rar, când diagnosticul este neclar.
Când trebuie tratat hidrocelul la copii şi care este tratamentul adecvat?
Tratamentul hidrocelului este doar chirurgical şi are ca scop:
- întreruperea comunicării dintre scrot şi abdomen şi eliminarea lichidului (hidrocel congenital);
- întreruperea comunicării şi excizia chistului (chistul de cordon spermatic);
- evacuarea lichidului şi îndepărtarea ţesutului din jurul testiculului (vaginala testiculară) care secretă lichid în exces (în hidrocelul secundar).
Se recomandă intervenţia dacă:
- nu se resoarbe în primul an de viaţă, în cazul hidrocelului congenital;
- devine din ce în ce mai mare;
- apare după un traumatism, o infecţie, o intervenţie chirurgicală şi nu dispare în 3 - 6 luni.
De reținut!
- Hidrocelul reprezintă apariţia unei colecţii lichidiene în jurul unuia sau ambelor testicule.
- Apare frecvent la nou-născuţii prematuri, însă se poate forma la orice vârstă.
- Poate fi total asimptomatic.
- De obicei se observă o tumefacţie scrotală.
- Atunci când hidrocelul nu dispare în primul an de viaţă al copilului sau se măreşte, se impune operaţia.
- Intervenţia chirurgicală desfiinţează canalul inghinal şi întrerupe comunicarea dintre cavitatea peritoneală şi scrot.
- Întotdeauna când se bănuieşte un hidrocel sau se observă orice modificare la nivelul organelor genitale ale bebeluşului, copilul trebuie luat în evidenţă de către un chirurg pediatru, care să stabilească diagnosticul cu certitudine, să urmărească evoluţia şi să decidă conduita ulterioară.
