Hemangiomul hepatic reprezintă cea mai frecventă tumoră hepatică benignă, de cele mai multe ori fiind descoperită incidental, la examinări ecografice de rutină. Hemangiomul hepatic se dezvoltă dintr-o malformație vasculară și poate avea dimensiuni variate, de la câțiva milimetri la câțiva centimetri, localizare solitară sau multiplă.
Hemangiomul hepatic are o incidență de 1-20% în populația generală, fiind mai frecvent diagnosticat la femei.
Cauzele hemangiomului hepatic
Cauzele apariției hemangioamelor hepatice nu sunt complet elucidate, însă sunt incriminați factori precum: predispoziția genetică, tratamentele cu estrogeni, perturbarea angiogenezei (formarea de noi vase de sânge) prin creșterea activității factorilor proangiogenici (VEGF – factorul de creștere endotelial vascular, esențial pentru creșterea vaselor de sânge).
Tratamentele hormonale joacă un rol și în creșterea dimensională a hemangioamelor, acest fapt fiind observat la pacientele însărcinate, cele ce au urmat tratament de substituție hormonală sau cu pilule contraceptive.
Simptomele hemangiomului hepatic
Majoritatea hemangioamelor hepatice sunt asimptomatice, însă pot determina apariția de simptome nespecifice mai ales când sunt de dimensiuni crescute. Tabloul clinic include dureri sau disconfort în cadranul superior drept al abdomenului, plenitudine sau senzație de sațietate precoce, greață. Atunci când sunt de mari dimensiuni, hemangioamele hepatice pot determina distensia capsulei hepatice sau compresia pe organele și structurile vecine. Simptomatologia nespecifică impune diferențierea de alte cauze de durere abdominală cu localizare în cadranul superior drept.
Diagnosticul hemangiomului hepatic
Diagnosticul este facil în cazul hemangioamelor tipice, prin intermediul ecografiei abdominale. Aceasta permite vizualizarea hemangiomului, caracterul unic sau multiplu, rapoartele cu structurile vecine. Atunci când aspectul ecografic este atipic și se impune diferențirea de alte formațiuni hepatice (benigne sau maligne), se poate opta pentru ecografie cu substanță de contrast, computer tomografie (CT) sau rezonanță magnetică nucleară (RMN) cu substanță de contrast.
Tratamentul hemangiomului hepatic
Majoritatea hemangioamelor nu determină apariția de simptome și, implicit, nu necesită tratament. Tratamentul se recomandă în cazul hemangioamelor simptomatice, cu creștere dimensională rapidă sau compresia organelor vecine, precum și în cazul hemangioamelor complicate.
Opțiunile terapeutice includ: rezecția chirurgicală, embolizarea transarterială, ablația prin radiofrecvență sau microunde, scleroterapia percutanată, transplantul hepatic.
Evoluția și posibilele complicații ale hemangiomului hepatic
Majoritatea hemangioamelor rămân stabile ca dimensiuni. Ritmul de creștere dimensională este variabil, fiind influențat de vârsta și sexul pacientului. Studiile au demonstrat rate mai sporite de creștere în cazul femeilor și la pacienții cu vârsta până în 30 de ani. În cazul hemangioamelor cu creștere accelerată, prezente la femeile însărcinate sau pacientele ce urmează tratamente hormonale, se recomandă monitorizarea imagistică la 6-12 luni.
Complicațiile hemangioamelor de mici dimensiuni sunt rare. Complicațiile depind de dimensiunea și localizarea hemangiomului și includ: ruptura spontană sau secundară unui traumatism abdominal, hemoragia intratumorală sau intraperitoneală, compresia unor vase de sânge sau a căilor biliare ce poate determina tromboze sau icter.
