Exerciții de recuperare recomandate pentru pacienții cu traumatism vertebro-medular cronic

Traumatismele vertebro-medulare sunt traumatisme ale coloanei vertebrale care se soldează cu lezarea măduvei spinării. Măduva spinării este un cordon de țesut nervos care se întinde de la baza creierului până în partea de jos a spatelui. Ea este responsabilă pentru transmiterea informațiilor între creier și restul corpului. Efectele unui astfel de traumatism pot varia în funcție de severitatea și localizarea leziunii, dar pot include paralizie, dificultăți în controlul vezicii urinare și al intestinelor, dureri cronice și probleme respiratorii.[1] Exercițiile fizice joacă un rol crucial în recuperarea după un traumatism vertebro-medular cronic.[2] Acestea pot ajuta la îmbunătățirea funcționalității, prevenirea complicațiilor și creșterea independenței și a calității vieții. În acest articol, îți vom vorbi despre câteva dintre tipurile de exerciții de recuperare recomandate în astfel de cazuri.

Exerciții izometrice

Exercițiile izometrice sunt exerciții ce presupun contractarea mușchilor fără a modifica lungimea acestora sau unghiul articulației. În timpul efectuării acestor exerciții, pacientul își menține poziția statică, fără a efectua mișcări de ridicare sau de coborâre. Această formă de exercițiu este esențială pentru stabilizarea și întărirea musculaturii, fiind adesea utilizată în kinetoterapia de recuperare, inclusiv în cazul traumatismului vertebro-medular cronic.[3][4]

Pacienții cu traumatism vertebro-medular cronic au de multe ori de-a face cu dureri severe și o gamă restrânsă de mișcare. În acest context, exercițiile izometrice sunt deosebit de benefice - pot juca un rol semnificativ în reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității în cazul pacienților cu probleme la nivelul coloanei vertebrale. În plus, acestea pot contribui la creșterea rezistenței și a forței musculare. De exemplu, stabilizarea coloanei vertebrale și întărirea musculaturii abdominale și a spatelui pot fi obținute prin efectuarea regulată a exercițiilor izometrice.[2][3][4]

Pentru a obține cele mai bune rezultate, este important ca exercițiile izometrice să fie efectuate în mod corect și în condiții de siguranță.

Exerciții izotonice

Exercițiile izotonice sunt un tip de exerciții care implică contractarea musculaturii în timpul mișcării articulațiilor. Acest tip de exercițiu este adesea folosit în programele de reabilitare și de antrenament fizic datorită faptului că stimulează creșterea forței musculare și a rezistenței. Exercițiile izotonice pot include o varietate de mișcări, de la ridicări de greutăți la împingeri și tracțiuni, și pot fi adaptate pentru a se potrivi nivelului de aptitudini fizice al fiecărei persoane.[2][3][4] 

Exercițiile izotonice pot avea beneficii semnificative pentru pacienții cu traumatism vertebro-medular cronic: pot ajuta la creșterea forței musculare, ceea ce poate îmbunătăți mobilitatea și poate facilita realizarea activităților de zi cu zi, și pot contribui la îmbunătățirea funcției musculare, ceea ce poate ajuta la prevenirea atrofiei musculare care poate apărea ca urmare a inactivității prelungite.[2][4] 

Exerciții de stretching

Exercițiile de stretching sunt esențiale în procesul de recuperare după un traumatism vertebro-medular cronic, având multiple beneficii. Prin îmbunătățirea flexibilității, aceste exerciții contribuie la menținerea și creșterea amplitudinii de mișcare în articulații, esențiale pentru mobilitatea zilnică a pacientului. De asemenea, stretching-ul poate reduce durerea și tensiunea musculară, frecvente în urma unui traumatism, oferind astfel un confort mai mare pacienților. Ele reprezintă, de asemenea, o metodă eficientă de prevenire a contracturilor, menținând lungimea musculară optimă și evitând scurtarea și rigidizarea mușchilor.[2][4] 

Există trei tipuri principale de exerciții de stretching care pot fi realizate sub supraveghere medicală: stretching pasiv, stretching activ-asistat și stretching activ. Stretching-ul pasiv, executat de terapeut sau cu ajutorul unui dispozitiv, este util în fazele inițiale ale recuperării. Stretching-ul activ-asistat implică o combinație între efortul pacientului și ajutorul primit de la terapeut sau un dispozitiv, fiind recomandat în etapele intermediare ale recuperării. Stretching-ul activ, executat în totalitate de către pacient, este indicat în fazele mai avansate ale recuperării.[2][4] 

Exerciții de mers

Exercițiile de mers reprezintă o componentă esențială în programul de recuperare a pacienților cu traumatism vertebro-medular cronic. Acestea prezintă o serie de beneficii semnificative pentru sănătate, printre care stimularea circulației sangvine, prevenirea formării cheagurilor de sânge și accelerarea procesului de vindecare. De asemenea, exercițiile de mers ajută la menținerea sănătății oaselor, la îmbunătățirea funcției intestinale și vezicale, precum și la creșterea independenței pacienților cu traumatism vertebro-medular cronic.[4][5]

Un program de exerciții de mers poate include mers pe bandă rulantă, cu sau fără sprijin, și la viteze variabile. De asemenea, este posibilă utilizarea unor dispozitive de ajutor, precum un cadru de mers, cârje sau baston. În funcție de progres, este recomandat ca mersul să se realizeze pe suprafețe variate, începând de la suprafețe plane, până la cele denivelate sau cu obstacole. Pentru a crește rezistența musculară și coordonarea, se pot folosi greutăți sau mingi în timpul mersului.[4][5]

Alte variante pot include mersul înapoi, lateral, pe vârfuri sau pe călcâie, cu pași scurți sau lungi și la viteze diferite. Este esențial ca fiecare program să fie adaptat la nevoile și abilitățile individuale ale pacientului, cu obiectivul de a îmbunătăți calitatea vieții și a promova independența.[4][5]

Exerciții pentru echilibru și coordonare

Echilibrul și coordonarea sunt două componente esențiale în recuperarea medicală a pacienților cu leziuni vertebro-medulare cronice. Aceste abilități joacă un rol crucial în menținerea funcționalității și independenței în activitățile zilnice.[4]

Exercițiile specifice pentru îmbunătățirea echilibrului și coordonării sunt variate și pot fi adaptate în funcție de nevoile fiecărui pacient. Mersul pe linie dreaptă, de exemplu, este o activitate simplă, dar eficientă, care ajută atât echilibrul, cât și coordonarea. Exercițiile cu mingea de gimnastică sunt, de asemenea, foarte utile, ca și exercițiile pe plan înclinat sau cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Exercițiile fizice sunt esențiale pentru recuperarea pacienților cu traumatism vertebro-medular cronic. Acestea pot ajuta la îmbunătățirea funcționalității, creșterea independenței și îmbunătățirea calității vieții. Înainte de a începe orice program de exerciții fizice, este însă absolut necesar să consulți un medic și un kinetoterapeut. Ei vor evalua starea ta actuală și vor adapta programul de exerciții în funcție de nevoile tale specifice.  

Bibliografie: