Examenul de urină reprezintă una dintre cele mai frecvent utilizate analize de laborator. Mai este denumit sumar de urină și constituie un test diagnostic simplu și rapid, folosit pentru a detecta și gestiona o gamă largă de afecțiuni, cum ar fi infecțiile tractului urinar, bolile de rinichi, bolile hepatice și diabetul.
Ce cuprinde examenul de urină?
Sumarul de urină realizează analiza completă a urinei – analiza biochimică a urinei și sedimentul urinar, detectând și măsurând diferiți compuși care trec prin urină folosind o singură probă de urină.
O analiză de urină implică verificarea aspectului, concentrației și conținutului urinei. Permite determinarea caracterelor fizice (aspect, culoare, densitate), chimice (prezență de corpi cetonici, glucoză, pH, hemoglobină, activitatea esterazei leucocitare, nitriți, proteine, bilirubină, urobilinogen) și examinarea microscopică a sedimentului urinar.
Biochimia urinei relevă elementele din urină care sunt semnificative pentru disfuncţii renale, urinare, hepatice şi metabolice, iar examenul microscopic al sedimentului urinar permite identificarea și cuantificarea prezenței de leucocite, hematii, celule epiteliale, cilindri urinari, cristale, bacterii.
Când se poate recolta sumarul de urină?
Sumarul de urină presupune recoltarea unei probe de urină, preferabil din prima urină de dimineaţă sau dintr-o urină emisă în orice moment al zilei, respectând igiena locală riguroasă. Este indicat să se recolteze din prima urină de dimineață deoarece are avantajul că este mai concentrată şi compoziția sa nu depinde de dietă, ingestia de lichide sau de activitatea fizică din timpul zilei.
În ce situații este indicat examenul sumar de urină?
Un sumar de urină permite evaluarea anumitor aspecte ale stării de sănătate și diagnosticarea unor afecțiuni. Poate fi recomandat:
- ca analiză screening în cadrul controalelor medicale de rutină, a evaluării evoluției unei sarcini sau înaintea unei intervenții chirurgicale elective;
- pentru monitorizarea anumitor condiții medicale;
- pentru diagnosticarea unor afecțiuni, în cazul apariției simptomelor precum urinări frecvente sau dureroase, urină tulbure sau prezența sângelui în urină, miros particular al urinei, dureri abdominale, dureri de spate sau alte manifestări urinare. O analiză de urină poate ajuta la stabilirea cauzei acestor semne și simptome.
Care sunt parametrii normali și modificările patologice ale examenului de urină?
Culoarea și aspectul urinei
De obicei, culoarea normală a urinei este o nuanță de galben și poate varia de la incolor sau galben pal la galben închis, în funcție de cât de concentrată sau diluată este urina. Poate fi influențată de consumul de lichide, medicamente, exercițiile fizice și stres. Numeroși factori pot modifica aspectul urinei, inclusiv anumite medicamente sau suplimente alimentare, precum: sulfasalzina, nitrofurantoina (portocalie), amitriptilina, indometacinul, unele antiseptice urinare pe bază de albastru de metilen (albastră), metronidazolul, antimalaricele (maro), sfecla roșie, murele și alte fructe roșii (roșie).
Totuși, o culoare particulară a urinei poate fi indicatorul anumitor afecțiuni:
- culoarea roșie a urinei poate fi dată de prezența sângelui în urină, indicând leziuni ale tractului urinar sau alte afecțiuni;
- urina tulbure poate semnala deshidratare, infecții ale tractului urinar, litiază renală (pietre la rinichi), diabet, infecții cu transmitere sexuală.
Densitatea urinară oferă informații despre capacitatea rinichilor de a concentra sau dilua urina. Crește, de cele mai multe ori, în context de deshidratare, iar valori scăzute pot indica disfuncții renale sau diabet insipid.
pH-ul urinar este neutru (pH – 7) și orientează în diagnosticarea tulburărilor renale și metabolice. Urina cu pH scăzut (acid) indică deshidratare, ingestie bogată de proteine, infecții urinare, iar cea cu pH crescut (alcalin) poate apărea în unele afecțiuni tubulare renale sau secundar consumului de lactate, citrice.
Proteinele, în mod normal, nu se regăsesc în urină, iar prezența acestora poate indica disfuncții renale, insuficiență cardiacă, diabet, infecții, anumite cancere. Există așa-numita proteinurie fiziologică, de efort sau ortostatică caracterizată prin creșteri tranzitorii, fără o semnificație patologică, așa cum se întâmplă în stări febrile și efort fizic intens.
Glucoza în urină semnifică, de obicei, prezența diabetului zaharat, dar poate fi întâlnită și în alte situații, precum dieta bogată în carbohidrați, sarcina, tratamentul cu unele antidiabetice orale.
Corpii cetonici în urină se pot regăsi la pacienții cu diabet zaharat decompensat, post, aport alimentar deficitar, după vărsături, diaree.
Bilirubina este un pigment biliar ce rezultă din degradarea hemoglobinei. Prezența acesteia și a pigmenților biliari în urină poate semnala afecțiuni hepato-biliare, icter, hemoliză.
Eritrocitele în urină indică prezența sângelui în urină (hematuria) și sunt întâlnite în infecții urinare, litiază urinară, cancere renale sau de vezică urinară, anumite tulburări de coagulare a sângelui, boli autoimune. De asemenea, se mai întâlnesc în situații de contaminare cu sânge de la hemoroizi sau sângerare vaginală.
Leucocitele reprezintă markeri ai inflamației tractului urinar, cauzată de bacterii, și pot fi detectate în infecții urinare bacteriene sau unele glomerulopatii.
Prezența nitriților în urină semnifică infecții urinare bacteriene.
Investigarea infecțiilor de la nivelul tractului urinar se poate completa cu o analiză de urină numită urocultură. Aceasta se realizează prin prelevarea unei probe de urină din prima urină de dimineață și cultivarea pe medii de cultură specializate, în laborator, permițând depistarea și numărarea bacteriilor prezente, precum și efectuarea antibiogramei.
Examenul microscopic al urinei furnizează informații despre prezența anumitor particule precum celulele epiteliale, cristale, cilindri urinari, compuși insolubili acumulați în urină.
Celulele epiteliale în urină nu au o semnificație patologică, cel mai frecvent provenind din contaminarea cu secreție uretrală sau vaginală, dar prezența într-un număr ridicat poate sugera insuficiență renală acută.
Leucocitele – polimorfonuclearele în urină pot indica infecțiile tractului urinar, nefropatii tubulo-interstițiale sau glomerulopatii.
Eritrocitele în urină, în funcție de numărul acestora, pot fi sugestive pentru afecțiuni precum glomerulonefritele, necrozele tubulare acute, tumorile tractului urinar.
Prezența florei microbiene se întâlnește, cel mai frecvent, în cazul infecțiilor urinare bacteriene.
Paraziții sunt rar detectați în urină, putând fi prezenți în infecțiile genitale cu Trichomonas.
Spermatozoizii pot fi decelați ca urmare a activității sexuale.
Cilindrii reprezintă debriuri celulare și pot fi de variate tipuri: hialini (hipertensiune arterială, boli renale), granulari (infecții virale, intoxicații, boli renale), ceroși (insuficiență renală cronică), hematici (glomerulopatii, vasculite), leucocitari (pielonefrită acută).
Prezența cristalelor urinare în urină are semnificație scăzută, dar devine importantă în litiaza urinară. Există mai multe tipuri de cristale:
- cristalele de oxalat de calciu: întâlnite în consumul crescut de citrice;
- cristalele de acid uric: constituenți fiziologici ai urinei, care se regăsesc mai frecvent în urina cu pH acid;
- urații amorfi: nu au o semnificație clinică deosebită și pot sugera contaminarea probei;
- cristalele de carbonat de calciu: nu au semnificație clinică deosebită.
Cum se interpretează rezultatele examenului de urină?
Examenul de urină oferă informații prețioase privind starea de sănătate a organismului. Interpretările rezultatelor sunt multiple și trebuie particularizate la caz. Prezența anomaliilor urinare poate sugera unele afecțiuni, necesitând investigații suplimentare pentru stabilirea diagnosticului. Totodată, un rezultat normal al examenului de urină nu garantează lipsa unei afecțiuni.
Concluzie
Un examen de urină poate oferi multe perspective asupra sănătății, dar de obicei nu este suficient pentru a stabili un diagnostic.
Rezultatul modificat al analizei de urină necesită adesea completarea cu alte investigații paraclinice (teste complete de sânge, ecografie abdominală) pentru a identifica sursa condiției medicale. Consultarea medicului specialist este necesară pentru a stabili pașii necesari stabilirii diagnosticului și tratamentului.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
