Esotropia acomodativă reprezintă una din cele mai frecvente forme de strabism întâlnite în practica medicală, caracterizatã printr-o deviație spre interior a unui ochi în raport cu celalalt.
Este o formă de strabism convergent dobândită, adică nu este prezentă de la naștere. Aceasta apare la copii cu hipermetropie necorectată, cu vârsta cuprinsă între 1-8 ani (cel mai frecvent la copii în jur de 2 ani).
Factori de risc
- hipermetropia (de obicei mai mare de +2D);
- moștenirea genetică (existența de strabism în familie presupune o predispoziție mai mare a copilului de a dezvolta strabism);
- poate fi precipitată de boală sau traumatisme.
Cauze
Copilul cu hipermetropie necorectată vede fie o singură imagine încețoșată, fie o dublă imagine în care una este încețoșată și una este clară. El trebuie să acomodeze mai mult decât în mod normal pentru a-și clarifica imaginea.
Deviația spre interior a ochiului este declanșată de efortul de acomodație necesar pentru a clarifica imaginea atunci când copilul privește atent în jur, mai ales la lucrurile apropiate.
Inițial, deviația poate fi mai mică și intermitentă, observată doar când privește atent la aproape sau în condiții de oboseală însă ulterior, ea devine constantă și mai accentuată.
De-a lungul timpului, imaginea încețoșată poate fi suprimată, putând să apară ambliopia. Aceasta, cunoscută sub denumirea de „ochi leneș” înseamnă un ochi cu o vedere mai scăzută. Odată instalată ambliopia, aceasta nu poate fi tratată dacă copilul are mai mult de 7 - 8 ani, ceea ce înseamnă că acesta rămâne pe viață cu o vedere mai scăzută, deci cu un handicap vizual permanent.
Diagnostic
În esotropia acomodativă refractivă, corecția totală a hipermetropiei trebuie să restabilească paralelismul axelor vizuale.
În esotropia acomodativă nonrefractivă erorile refractive pot fi variate: de la miopie la hipermetropie mare, iar deviația spre interior a ochiului este mai mare când copilul priveste un obiect la aproape, decât atunci când privește un obiect aflat la distanță.
În esotropia parțial acomodativă, nu este suficientă corecția optică pentru înlăturarea deviației.
Managementul afecțiunii
Scopul tratamentului este restabilirea paralelismului ocular care să permită dezvoltarea normală a vederii binoculare și să împiedice apariția ambliopiei („ochiul leneș”).
Tratamentul trebuie început cât mai precoce după debutul strabismului, pentru a împiedica deteriorarea funcției vizuale. La copilul mic, pierderea paralelismului ocular duce rapid la alterarea vederii binoculare și ulterior la scăderea acuității vizuale la ochiul care deviază mai frecvent.
Există mai multe opțiuni terapeutice care pot fi folosite atât individual, cât și combinate, în funcție de tipul esotropiei acomodative:
- corecția optică a erorilor refractive;
- utilizarea ochelarilor bifocali;
- tratamentul ambliopiei („ochiul leneș”);
- tratamentul chirurgical.
Corecția optică reprezintă tratamentul inițial. Medicul oftalmolog va prescrie ochelari pentru corecția optică totală a hipermetropiei și a astigmatismului (dacă este asociat), pe baza măsurării dioptriilor, după administrarea de picături care să relaxeze cât mai complet acomodația ochiului (cicloplegie).
De obicei, copiii acceptă cu ușurință corecția optică totală. Alinierea ochilor după purtarea ochelarilor apare, de regulă, după câteva săptămâni. Dacă deviația ochilor persistă, trebuie repetată cicloplegia.
La copiii mai mari se preferă o subcorecție a hipermetropiei, dar care să mențină paralelismul ocular. Uneori, ochii copilului sunt drepți sub ochelari atunci când privește la distanță, dar atunci
cânt privește un obiect de aproape persistă o deviație spre interior (esotropia acomodativă nonrefractivă). În această situație se vor prescrie niște ochelari speciali (bifocali executivi).
Tratamentul ambliopiei reprezintă o componentă importantă. Se indică acoperirea ochiului fixator (ochiul nedeviat, sănătos) atunci când copilul este treaz, sub control periodic, pentru a crește vederea ochiului deviat.
Tratamentul chirurgical se folosește doar în situațiile în care, cu corecția optică corect prescrisă și purtată, cu vedere egală sau fixație alternantă, persistă deviația strabică sub ochelari (esotropie parțial acomodativă).
Chirurgia strabismului se adresează deviației strabice necorectată de ochelari și aceasta nu înlătură necesitatea purtării ochelarului postoperator. De aceea, este posibil ca fără corecție optică să se mai observe deviația strabică, dar cu amplitudine mai mică decât înainte.
Urmărirea pacienților se face individualizat, în funcție de prezența sau absența ambliopiei, de restabilirea paralelismului ocular și a funcției binoculare.
Copiii care sunt ambliopi trebuie să se prezinte la medic pentru reevaluare la un interval de 1 - 4 luni, în funcție de vârsta lor. Pacienții stabili sunt de obicei reevaluați din 6 în 6 luni.
Refracția cicloplegică (refracția cu picături) se repetă cel puțin anual sau de fiecare dată când esotropia acomodativă se agravează. Pe măsură ce copilul crește, frecvența reevaluărilor scade.
Prognostic
Pierderea permanentă a vederii poate să apară dacă strabismul și ambliopia nu sunt tratate înainte ca pacienții să ajungă până la vârsta de 4 - 6 ani.
Tratamentul precoce al ambliopiei poate duce la îmbunătățirea vederii, ceea ce conferă un prognostic mai bun pentru dezvoltarea vederii binoculare.
Dacă ochelarii sunt purtați constant, mulți copii cu esotropie acomodativă pot menține ochii drepți fără a mai purta ochelari începând cu vârsta adolescenței.
În concluzie, apariția sau suspiciunea unei deviații spre interior a ochilor la un copil nu trebuie neglijată sau considerată normală sau trecătoare!
Se impune un consult oftalmologic cât mai precoce de la debutul strabismului pentru a putea decide tratamentul necesar. La un copil corect monitorizat și tratat în perioada de creștere, rezultatul final funcțional poate să fie foarte bun.
Atât familia, cât și copilul, ca pacient, trebuie să conștientizeze că esotropia acomodativă reprezintă o problemă de lungă durată care necesită cooperare pentru a obține cel mai bun rezultat.
