Endoscopia digestivă superioară: tot ce trebuie să știi

Endoscopia digestivă superioară este o procedură medicală minim invazivă care permite medicilor să examineze interiorul esofagului, stomacului și duodenului (prima parte a intestinului subțire) cu ajutorul unui endoscop, un tub subțire și flexibil, echipat cu o cameră video și lumină la un capăt. Această tehnologie modernă oferă imagini clare și detaliate ale tractului digestiv superior, ajutând la diagnosticarea și tratarea unor afecțiuni variate.

Când se recomandă efectuarea endoscopiei digestive superioare?

Endoscopia digestivă superioară este recomandată în diverse situații clinice pentru a ajuta la diagnosticarea și tratarea unor afecțiuni ale tractului digestiv superior. Iată câteva dintre cele mai comune situații în care această procedură este indicată:

simptome gastrointestinale inexplicabile: dureri abdominale persistente, greață și vărsături recurente, dificultăți la înghițire (disfagie), reflux gastroesofagian sever și persistent sau pierderea inexplicabilă în greutate;
sângerări la nivelul tractului digestiv superior: vărsături cu sânge roșu proaspăt sau sânge digerat „în zaț de cafea” (hematemeză) sau scaune negre și tari (melenă), indicând o posibilă sângerare la nivelul tractul digestiv superior. N.B. Scaunele negre pot fi determinate și de anumite alimente, suplimente sau tratamente (ex. preparate pe baza de fier);
screening și monitorizare: pacienți cu risc de cancer esofagian sau gastric, cum ar fi cei cu esofag Barrett sau antecedente familiale de cancer gastroesofagian;
diagnosticul bolii celiace: pentru confirmarea diagnosticului de boală celiacă prin prelevarea de biopsii din intestinul subțire (duoden);
afecțiuni inflamatorii intestinale: diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor inflamatorii, precum boala Crohn atunci când este suspectată implicarea esofagului, stomacului sau duodenului;
investigarea anemiei: anemia inexplicabilă care poate fi cauzată de sângerări oculte în tractul digestiv superior;
evaluarea unor anomalii descoperite la alte investigații: confirmarea și evaluarea unor anomalii descoperite prin radiografii, tomografii computerizate (CT) sau alte tehnici imagistice;
dificultăți la înghițire: evaluarea și diagnosticarea cauzelor disfagiei (dificultăți la înghițire), inclusiv stenoze, stricturi sau mase tumorale.

Ce diagnostic se poate obține cu ajutorul endoscopiei digestive superioare?

Endoscopia digestivă superioară permite diagnosticul unei game largi de afecțiuni, printre care:

boala de reflux gastroesofagian (BRGE): inflamația esofagului (esofagită) cauzată de refluxul acidului gastric;
ulcere gastrice și duodenale: identificarea ulcerațiilor pe mucoasa stomacului sau duodenului;
gastrită: inflamația mucoasei stomacului, care poate fi detectată prin modificările observate la endoscopie;
esofag Barrett: o modificare precanceroasă a celulelor esofagului, cauzată de refluxul acid cronic;
tumori benigne sau maligne: detectarea și biopsierea tumorilor pentru a determina dacă sunt benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase);
polipi gastrici: identificarea și, uneori, îndepărtarea polipilor de pe mucoasa stomacului;
boala celiacă: confirmarea diagnosticului prin prelevarea de biopsii din duoden pentru a detecta modificări caracteristice;
stenoze sau stricturi esofagiene: detectarea îngustărilor anormale ale esofagului, care pot cauza dificultăți la înghițire;
varice esofagiene: identificarea venelor dilatate în esofag, care pot apărea la pacienții cu ciroză hepatică și au risc crescut de sângerare;
infecții: detectarea și identificarea unor infecții, cum ar fi infecția cu Helicobacter pylori, care poate cauza ulcere și gastrită;
diverticuli: identificarea pungilor mici care se formează în peretele tractului digestiv, cum ar fi diverticulul Zenker în esofag;
anomalii structurale: evaluarea herniei hiatale și altor anomalii structurale ale esofagului și stomacului.

Endoscopia digestivă superioară facilitează:

monitorizarea evoluției unor afecțiuni deja diagnosticate și evaluarea eficienței tratamentului;
ghidarea unor proceduri terapeutice, precum dilatarea stricturilor sau îndepărtarea corpurilor străine.

Pregătirea pacientului pentru endoscopia digestivă superioară

Pregătirea pacientului pentru endoscopia digestivă superioară este esențială pentru a asigura o procedură sigură și eficientă. Iată pașii și recomandările tipice pentru pregătirea acestei proceduri:
Post alimentar: Procedura se efectuează pe stomacul gol, pentru a preveni riscul de aspirație în timpul endoscopiei și pentru o vizualizare optimă a tubului digestiv superior. Pacientul trebuie să nu mănânce sau să bea cu cel puțin 6-8 ore înainte de procedură.
Medicație: Pacientul trebuie să discute cu medicul despre toate medicamentele pe care le ia, inclusiv suplimentele alimentare și medicamentele fără prescripție medicală. Medicul poate recomanda întreruperea temporară a unor medicamente, mai ales a celor care afectează coagularea sângelui (anticoagulante, antiagregante plachetare, antiinflamatorii nesteroidiene – AINS).
Alergii și condiții preexistente: Pacientul trebuie să informeze medicul despre orice alergii cunoscute (în special la medicamente sau anestezice) și despre orice condiții medicale preexistente: afecțiuni cardiace, pulmonare sau renale, diabet zaharat (pacienții diabetici pot avea instrucțiuni speciale privind administrarea insulinei sau a altor medicamente).

Cum se desfășoară endoscopia digestivă superioară?

Endoscopia digestivă superioară este o procedură relativ scurtă și minim invazivă. Procedura durează în jur de 15-30 de minute și include următoarele etape:

Pregătirea pre-procedurală

Medicul va explica procedura, riscurile și beneficiile acesteia și va revizui orice informație medicală relevantă. Se va obține consimțământul scris al pacientului.

Sedarea și anestezia

Endoscopia poate fi efectuată cu anestezie (sedare intravenoasă; se va produce o relaxare musculară și un somn superficial) sau fără anestezie, când se va administra o anestezie locală a gâtului (spray) pentru a minimiza disconfortul. Pacientul va fi conectat la echipamente pentru a monitoriza ritmul cardiac, tensiunea arterială și nivelul de oxigen din sânge în timpul procedurii.

Realizarea procedurii

Poziționarea pacientului: Pacientul va fi așezat pe partea stângă, într-o poziție confortabilă.
Introducerea endoscopului: Medicul va introduce cu grijă endoscopul prin gura pacientului, trecându-l ușor prin esofag și acesta va ajunge ulterior în stomac și duoden. Endoscopul este un tub subțire și flexibil, echipat cu o cameră video si lumină la capătul distal.
Vizualizarea și examinarea: Medicul va examina imagini în timp real ale tractului digestiv superior afișate pe un monitor. Se pot detecta anomalii precum inflamații, ulcere, polipi sau tumori.
Prelevarea biopsiilor: Dacă este necesar, medicul poate preleva mostre de țesut (biopsii) folosind instrumente speciale introduse prin endoscop. Aceste mostre vor fi trimise la laborator pentru analiză.
Intervenții terapeutice: În unele cazuri, procedura poate include tratamente, cum ar fi îndepărtarea polipilor, dilatarea stricturilor sau controlul sângerărilor.
Finalizarea examinării: După ce examinarea și intervențiile necesare sunt finalizate, endoscopul este retras cu grijă.

Monitorizarea post-procedurală

Pacientul va fi monitorizat până când efectele sedativelor dispar complet. Poate dura între 30 de minute și o oră.

Conduita pacientului după endoscopia digestivă superioară

După o endoscopie digestivă superioară, este important ca pacientul să urmeze anumite recomandări pentru a asigura o recuperare rapidă și pentru a preveni posibilele complicații.
Alimentație: În primele ore după procedură, se recomandă consumul de lichide clare, cum ar fi apă, ceai neîndulcit sau supe clare. După ce pacientul tolerează bine lichidele, poate trece treptat la alimente moi și ușor de digerat, cum ar fi iaurtul, piureul de cartofi sau supele cremă. Se vor evita alimentele și băuturile fierbinți sau iritante (picante, acide) până când gâtul nu mai este iritat și starea generală este normalizată.
Conducerea vehiculelor: Din cauza sedării utilizate în timpul procedurii, pacientul nu trebuie să conducă vehicule sau să opereze utilaje în ziua respectivă. Este esențial ca pacientul să fie însoțit de cineva care să-l ajute să ajungă acasă în siguranță.
Monitorizarea simptomelor: Pacientul trebuie să fie atent la orice simptome neobișnuite sau severe care pot apărea după procedură, cum ar fi: dureri abdominale intense sau persistente, febră sau frisoane, dificultăți la înghițire sau dureri severe în gât, sângerări (vărsături cu sânge sau scaune negre și tari). Dacă apar oricare dintre aceste simptome, pacientul trebuie să contacteze imediat medicul sau să meargă la cel mai apropiat serviciu de urgență.
Continuarea medicației: Pacientul trebuie să urmeze recomandările medicului privind reluarea medicamentelor obișnuite. În cazul în care s-au prelevat biopsii sau s-au efectuat proceduri terapeutice (cum ar fi îndepărtarea polipilor), medicul poate prescrie antibiotice sau alte medicamente pentru a preveni infecțiile sau pentru a facilita vindecarea.
Respectarea acestor recomandări este crucială pentru o recuperare rapidă și fără complicații după o endoscopie digestivă superioară. Pacientul trebuie să urmeze întotdeauna instrucțiunile medicului și să comunice orice probleme sau nelămuriri pentru a asigura un rezultat pozitiv al procedurii.

Endoscopia digestivă superioară: Beneficii pentru pacient

Endoscopia digestivă superioară oferă multiple beneficii, printre care:

diagnostic precis: vizualizarea directă a mucoasei esofagului, stomacului și duodenului, oferind imagini clare și detaliate ale acestor zone. Acest lucru este esențial pentru a detecta anomalii care nu pot fi observate prin alte metode imagistice;
identificarea precoce a afecțiunilor: procedura ajută la identificarea precoce a unor afecțiuni precum cancerul de esofag sau stomac, esofagul Barrett, ulcerele, iar diagnosticul precoce îmbunătățește șansa de vindecare a acestor leziuni;
urmărirea evoluției afecțiunilor cronice (ex. boala celiacă, boala Crohn, esofagul Barrett, ulcerul): monitorizare periodică pentru a evalua răspunsul la tratament și pentru a detecta timpuriu eventuale complicații sau progresii ale afecțiunii;
prelevare de biopsii (analiză histopatologică): mostre de țesut pentru a identifica prezența inflamației, a infecției, a leziunilor precanceroase sau canceroase;
tratament minim invaziv: se pot efectua diverse proceduri terapeutice precum îndepărtarea polipilor gastrici, dilatarea stenozelor esofagiene sau pilorice, controlul sângerărilor digestive superioare (ex. aplicare de clipuri hemostatice);
recuperare rapidă: Procedura este scurtă și implică riscuri minime, permițând pacienților o recuperare rapidă.

Endoscopia digestivă superioară: Complicații

Deși este considerată o procedură sigură, endoscopia digestivă superioară poate avea rareori complicații, precum:

sângerarea, care poate apărea după ce s-au prelevat biopsii sau au fost îndepărtați polipi. Aceasta este de obicei minoră și se oprește spontan;
perforația (o gaură în peretele tractului digestiv), o complicație foarte rară;
reacții adverse la sedative: reacții alergice, greață, vărsături, palpitații;
infecții: risc crescut la pacienții cu sistem imunitar deprimat sau dacă sterilizarea echipamentelor de endoscopie nu a fost efectuată corespunzător.

În concluzie, endoscopia digestivă superioară este o procedură esențială în diagnosticul și tratamentul multor afecțiuni ale tractului digestiv superior, oferind informații detaliate și posibilitatea intervenției rapide și eficiente. Pregătirea corespunzătoare și respectarea recomandărilor post-procedurale contribuie la siguranța și eficacitatea acestei investigații.

Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.