Disfuncția erectilă este definită ca incapacitatea de a obține și menține o erecție satisfăcătoare pentru un contact sexual și afectează ambii parteneri ai cuplului prin instalarea frustrării și tensionarea relației de cuplu.
În prezent există o multitudine de soluții atât medicale, cât și chirurgicale pentru a trata disfuncția erectilă a bărbatului. Prima linie de tratament a acestei afecțiuni este reprezentată de inhibitorii de 5-fosfodiesteraza de tip Sildenafil (Viagra), Vardenafil (Levitra), Tadalafil (Cialis), Avanafil (Spedra), fiecare având durata de acțiune și indicații diferite. Atunci când terapia orală este contraindicată sau eșuează, pot fi oferite pacienților diferite dispozitive tip vacuum sau terapia locală (administrare injectabilă intrapeniană, administrare intrauretrală) cu Alprostadil, în asociere sau nu cu Papaverina.
Atunci când terapiile anterior menționate nu dau rezultatele scontate, putem oferi pacienților cu disfuncție erectilă soluția implantarii unor proteze peniene, semirigide sau gonflabile (cu 2 sau 3 piese). Acestea au început să fie utilizate din 1973, iar anual sunt utilizate în jur de 20.000 de astfel de dispozitive. Ele mai pot fi utilizate și la pacienții cu boala Peyronie sau după priaprism atunci când gradul de fibroză este foarte sever și nu permite obținerea unei erecții.
Scopul principal al acestor proteze este de a permite pacientului să obțină o erecție cât mai aproape de cea fiziologică în ceea ce privește lungimea și grosimea peniană, pentru a permite un contact sexual satisfăcător. Protezele peniene gonflabile, cele care sunt cel mai apropiate ca funcționare de erecția fiziologică a barbatului, sunt formate din 3 componente: cei 2 cilindri ce înlocuiesc țesutul cavernos, pompa situată la nivelul scrotului și rezervorul de lichid situat la nivelul peretelui abdominal. Acest tip de dispozitiv permite bărbatului să obțină o erecție pentru contact sexual, dar și degonflarea cilindrilor pentru a obține un penis flasc ce nu incomodează pacientul în cursul activității zilnice, așa cum se întâmplă cu protezele semirigide. Aceste proteze, semirigide sau gonflabile, pot fi implantate prin incizie la nivelul penisului sau la baza abdomenului, iar pentru a crea spațiu pentru cei doi cilindri se distruge complet și ireversibil țesutul vascular responsabil pentru erecție de la nivelul corpilor cavernoși.
Majoritatea bărbaților cu implanturi peniene descriu activitatea senzorială ca fiind normală în cursul contactelor sexuale, deși menționează că există o diferență de lungime a penisului, determinată și de lipsa de extindere a glandului penian ce se observă la obținerea unei erecții fiziologice. Capacitatea ejaculatorie și libidoul nu sunt afectate de această procedură.
Implanturile peniene au avantaje certe comparativ cu celelalte terapii ale disfuncției erectile:
- nu sunt vizibile,
- sunt ușor de activat și dezactivat, prin apăsarea unui singur buton pentru a obține o erecție,
- nu se întrerupe momentul intim dintre cei doi parteneri, reușindu-se obținerea erecției în câteva secunde,
- utilizarea lor este de lungă durată, fiind garantate minim 10 ani.
Care sunt riscurile pe care le implică inserția unei proteze peniene?
Cea mai severă complicație a acestei proceduri este reprezentată de infecție (3% dintre cazuri), iar tratamentul constă în antibioterapie agresivă și îndepărtarea protezei. Majoritatea pacienților vor dezvolta echimoze la nivelul penisului după această intervenție. Aceste echimoze sunt reversibile.
Malfuncția protezei (12% dintre cazuri), imediat după inserție sau la un anumit interval, presupune o noua intervenție, în care se face revizia protezei sau chiar înlocuirea sa cu o noua proteză. Eroziunea protezei (1% dintre cazuri) necesită, de asemnea, o nouă procedură chirurgicală de revizie a dispozitivului.
Poate cea mai gravă complicație a acestei intervenții este reprezentată de lezarea intraoperatorie accidentală a vezicii urinare sau a anselor intestinale în cursul manevrelor de introducere a rezervorului la nivelul peretelui abdominal, ale caror consecințe pot fi fatale atunci când nu sunt recunoscute la timp și rezolvate.
Procedura de inserție a unei proteze peniene este contraindicată la pacienții cu infecții active respiratorii sau urinare, la cei ce se află sub tratament anticoagulant/antiagregant plachetar ce nu poate fi înterupt, la pacienții cu diabet zaharat necontrolat sau afecțiuni cardiace severe. Implantul penian nu este recomandat la pacienții nemotivați, care nu își doresc această intervenție, sau la cei cu așteptari nerealiste.
Reluarea activității sexuale se face după aproximativ 6 săptămâni de la intervenția chirurgicală, anterior pacientul prezentându-se în ambulatoriu, unde îi este explicată procedura de activare și dezactivare a protezei, verificându-se încă o dată funcționalitatea sa.
Procedura de implant penian se realizează în siguranță în Spitalul Arcadia.
