Termenul diastazis, care în limba greacă înseamnă dimensiune sau distanță, definește acea situație în care există o lărgire a spațiului dintre cei doi mușchi drepți abdominali pe linia mediană, cauzată de slăbirea peretelui abdominal anterior. Așadar, vorbim despre o slăbire, o subțiere și o lărgire a structurii numită linia albă, acel țesut conjunctiv fibros care separă mușchii drepți abdominali. A nu se confunda cu hernia liniei albe, care este un defect adevărat al țesutului conjunctiv, adică o întrerupere sau o ruptură. În mod normal, distanța dintre cei doi mușchi este de 1-2 cm și se consideră anormală o lărgire a acestui interval peste 2,5 cm.
Cum se manifestă diastazisul?
Tabloul clinic este dominat de prezența unei umflături în zona centrală a abdomenului, care devine evidentă odată cu creșterea presiunii intraabdominale, în situații precum tusea, efortul de ridicare de pe pat, de urinare sau de defecație. De asemenea, poate asocia dureri abdominale și de spate, dificultăți respiratorii, balonare, încetinirea tranzitului intestinal (constipație). Cu toate acestea, riscul de strangulare intestinală este scăzut datorită defectului larg ce permite protruzia și reducerea cu ușurință a structurilor abdominale. Cel mai adesea, aspectul estetic este cel care generează pacientului o stare de disconfort, ceea ce nu este deloc un fapt neglijabil.
Care sunt cauzele posibile pentru diastazis?
În general, femeile sunt mai predispuse la a dezvolta diastazis ca o consecință a sarcinii, care pe de o parte implică o creștere semnificativă a presiunii din abdomen, iar pe de altă parte evoluează cu anumite modificări hormonale care ajută țesutul conjunctiv să se întindă pentru a permite fătului să se dezvolte. Deși în mod normal acest tip de diastazis se remite spontan în primele 4-6 săptămâni de la naștere, există și situații când acesta rămâne permanent, mai ales la femeile multipare (cu multiple sarcini duse la termen) sau după sarcini gemelare.
Alte cauze sunt reprezentate de anumite tulburări cu evoluție îndelungată care, prin manifestarea lor, presupun creșterea presiunii intraabdominale, și anume: tusea (la fumători, de exemplu), vărsăturile, constipația, obezitatea.
Demne de luat în considerare sunt și situațiile când, deși teoretic ar trebui să ajute, exercițiile fizice contribuie la apariția diastazisului. Ne referim la acele exerciții fizice incorect executate – oprirea respirației în timpul ridicării greutăților, exerciții ce presupun un efort abdominal excesiv etc.
Cum îmi pot da seama dacă am diastazis?
Orice umflătură anormală în zona centrală a abdomenului poate fi un diastazis și cel mai bine ar fi să te programezi la un consult chirurgical.
Până atunci, ca o metodă de autoevaluare, poți proceda așa: din poziția culcat pe spate și cu genunchii flectați, plasează-ți vârfurile degetelor unei mâini în sens orizontal pe mijlocul abdomenului imediat deasupra ombilicului; pune bărbia în piept și rotește umerii în sus și înainte, ridicându-i ușor de pe planul patului/podelei pentru a crește tensiunea musculaturii abdominale; acum este momentul să simți o depresiune care separă cei doi mușchi drepți abdominali și trebuie să constați câte degete intră în acel spațiu. O distanță de 2-3 degete este normală (2-2,5 cm), precum este normală și o distanță mai mare la femeile care abia au născut. Ce depășește această limită poate fi un diastazis.
Cum se tratează diastazisul?
Dacă vorbim de diastazisul fiziologic, postpartum, putem contribui la refacerea spontană printr-o serie de măsuri precum evitarea ridicării obiectelor grele, urcarea și coborârea din pat pe partea laterală a corpului și cu ajutorul brațelor etc., dar și printr-o serie de exerciții de tonifiere a musculaturii abdominale și pelvine sub îndrumarea unui kinetoterapeut.
Tratamentul chirurgical se indică în cazul diastazisului persistent, care generează simptome supărătoare, care scad calitatea vieții, precum și în situații în care, deși cu totul asimptomatic, prin componenta estetică afectează starea psihică a pacientului.
În funcție de gradul diastazisului se pot aplica tehnici chirurgicale diferite, de la cele limitate, cum ar fi simpla plicatură a liniei albe și sutura acesteia pe linia mediană, până la proceduri mai ample care presupun utilizarea unor plase din material biocompatibil atunci când defectul este larg sau țesuturile fibroase și musculare sunt fragile. Aceste intervenții chirurgicale se pot practica atât pe cale clasică, deschisă, cât și pe cale laparoscopică, ambele proceduri fiind sigure și eficiente conform practicii și a studiilor recente de tip Systematic Review. Operația pentru diastazis este considerată, în general, una de mică amploare, cu riscuri minime atât intraoperator, cât și în perioada de recuperare.
Cât durează perioada de recuperare după operație?
Ca după alte intervenții chirurgicale, trebuie să existe o reluare treptată a activităților, concomitent cu dispariția disconfortului postoperator. De exemplu, se poate face duș după primele 2-3 zile, se poate conduce mașina sau se pot face plimbări mai lungi după prima săptămână, iar eforturile intense se pot relua cel mai devreme după 4 săptămâni, cel mai sigur fiind după 6 săptămâni.
Pentru programarea unei consultații de Chirurgie generală, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
