Displazia de dezvoltare a șoldului se definește ca un defect de dezvoltare a structurilor osoase și cartilaginoase ce compun articulația șoldului. Principalele structuri ce formează această articulație sunt: acetabulul, capul femural, extremitatea proximală a femurului, labrumul, capsula articulară, musculatura adiacentă.
Diagnosticul va fi stabilit de către medicul ortoped pediatru, în primele luni de viață (de preferat în intervalul 2-6 săptămâni), în urma efectuării unei examinări clinice riguroase și a unei ecografii de șold. Evidențierea semnelor clinice sugestive sau efectuarea anumitor manevre (Barlow și Ortolani) nu pot stabili un diagnostic de certitudine, acestea având o specificitate de 20%.
Standardul de aur în stabilirea diagnosticului de certitudine al displaziei de dezvoltare a șoldului este efectuarea ecografiei de șold. Descoperirea acestei noi metode de screening și folosirea ei pe scară largă au reprezentat un pas revoluționar ce a îmbunătățit semnificativ diagnosticarea precoce a patologiei, evoluția și prognosticul copiilor cu displazie de dezvoltare a șoldului.
Ecografia de șold este considerată standardul de aur în diagnosticarea precoce a displaziei pentru că este o metodă neinvazivă, neiradiantă pentru copil, care poate fi efectuată ori de câte ori este nevoie, în comparație cu radiografia (care folosește raze X).
Această metodă a fost inventată de către profesorul austriac Reinhard Graf, reprezentând o metodă de screening foarte precisă, standardizată, respectabilă la nivel mondial. De asemenea, ecografia de șold permite controlul exact al evoluției afecțiunii către vindecare.
Cum se efectuează ecografia de șold?
Ecografia de șold se efectuează de către medicul ortoped pediatru utilizând un suport special care va menține sugarul așezat în decubit lateral (sau pe o parte, alternativ), permițând mamei să fie în imediata vecinătate a acestuia. Metoda este complet nedureroasă. Se aplică un gel pe pielea copilului în zona articulației șoldului, apoi se examinează cu ajutorul unei sonde special dedicate acestui tip de investigație. Investigația nu ar trebui să dureze mai mult de 5 minute pe fiecare parte (timpul poate varia în funcție de abilitățile medicului și starea de moment a bebelușului).
În urma ecografiei se obțin niște imagini standard, ce ar trebui să includă obligatoriu anumite elemente specifice unei ecografii corect efectuate. Ulterior, cu un soft dedicat explorărilor pediatrice, se vor efectua anumite măsurători specifice ale căror valori pot stabili diagnosticul de displazie de dezvoltare a șoldului.
Când se efectuează ecografia de șold?
Datorită potențialului maxim de dezvoltare a cavității acetabulare în primele 6 săptămâni de viață, se recomandă ca examinarea clinică și ecografia să fie efectuate cât mai repede cu putință după naștere.
După vârsta de 6 luni apare nucleul de osificare al capului femural și imaginea standard a ecografiei poate suferi anumite modificări, motiv pentru care nu mai este recomandată efectuarea ecografiei după această vârstă.
Evoluția displaziilor de șold nediagnosticate și netratate corect la momentul oportun diferă în funcție de gravitatea displaziei și de momentul diagnosticării.
Care este evoluția displaziei de șold?
În displaziile mai puțin severe, copilul va avea o evoluție favorabilă în cele mai multe cazuri, dar poate avea un risc crescut ca pe parcursul vieții să prezinte dureri locale datorate unei biomecanici imperfecte a articulației șoldului. De asemenea, aceste simptome se pot agrava brusc la fete în timpul sarcinii și după o eventuală naștere naturală.
În displaziile severe, copilul va avea un mers întârziat, vicios (acesta fiind șchiopătat), dificil, ce poate fi însoțit de sensibilitate dureroasă. Poate prezenta osteonecroză de cap femural, scurtare marcantă a membrului pelvin afectat, afectare secundară a articulației genunchiului, a coloanei (scolioză). Astfel, probabilitatea de a avea nevoie de o proteză de șold la o vârstă mult mai mică decât cea normală crește foarte mult.
Care este tratamentul displaziei de șold?
În funcție de gradul displaziei, tratamentul poate fi conservator, ortopedic sau chirurgical.
Tratamentul conservator este recomandat pentru displaziile ușoare și constă în simpla evitare a oricăror forme de înfășat (se va evita menținerea sugarului cu picioarele apropiate, în adducție), purtarea a doi pamperși și repetarea ecografiei de șold la vârsta de 3 luni.
Tratamentul ortopedic este recomandat în cazul displaziilor medii și constă în imobilizarea sugarului în orteze de abducție specifice (ex: Dr. Bernau, ham Pavlik) sau imobilizarea în aparate ghipsate.
Tratamentul chirurgical este recomandat în cazul displaziilor severe, al celor nediagnosticate la timp sau al celor ce nu răspund favorabil la tratamentul ortopedic. Se va practica reducerea deschisă a luxației cu refacerea capsulei articulare, osteotomie de bazin, osteotomie de varizare, derotare, scurtare a femurului, tenotomie de adductori. Toate aceste intervenții vor fi urmate de imobilizări ghipsate, perioade lungi de recuperare, kinetoterapie.
Diagnosticul și tratamentul corect al displaziei de dezvoltare a șoldului la o vârstă cât mai mică sunt extrem de importante. Pentru programarea unei consultații de Ortopedie pediatrică, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
