Văzul, auzul, mirosul, gustul și simțul tactil sunt cele 5 simțuri primare ale noastre. Orice alterare a unuia din aceste 5 simțuri duce la o scădere a calității vieții.
Existența tulburărilor de gust și miros este dificil de diagnosticat. O alterare a mirosului sau a gustului poate fi secundară unor procese din diverse categorii de patologii sau poate fi un simptom primar.
Nu avem încă date statistice exacte asupra numărului de persoane afectate de tulburări de gust sau de miros. Cele mai bune rezultate în acest sens au fost obținute în urma unui studiu realizat în 1994, din care a rezultat faptul că 2,7 milioane de americani adulți au o problemă olfactivă și 1,1 milioane una gustativă. Este dificil de realizat un studiu complet, pentru că multe persoane nu realizează că au o tulburare de acest fel.
Lipsa de miros și/sau de gust poate fi legată de un aport nutrițional inadecvat, absența stării psihologice „de bine”, absența/reducerea activităților sociale. Tulburările gustului și mirosului pot crea situații în care viața persoanelor cu aceste deficiențe să fie pusă în pericol – de exemplu, pacienții nu sunt capabili să simtă mirosul de fum produs de un incediu sau gustul mâncării alterate.
Delimitări conceptuale
Dacă am fi în situația de a creiona un scurt vocabular de specialitate pentru patologia tulburărilor de gust și de miros, ar trebui să reținem următorii termeni:
- Osmii – tulburări de miros;
- Guezii – tulburări de gust;
- Anosmia – lipsa completă a mirosului;
- Hiposmia – scăderea capacității de a simți mirosul;
- Disosmia – percepția modificată a mirosului, care poate îmbrăca mai multe forme:
- Parosmia – pacientul resimte constant un miros neplăcut;
- Fantosmia – percepția unui miros în absența sa;
- Agnosia – incapacitatea pacientului de a identifica mirosurile, deși le simte.
- Aguezia – incapacitatea de a simți gusturile din cauza unor leziuni toxice;
- Hipoguezia – scăderea senzației de gust, după radioterapie;
- Hiperguezia – creșterea senzației gustative (nevralgia de nerv IX, glosofaringian);
- Disguezia – pacientul simte gustul diferit de cel obișnuit, în cazul infecțiilor virale, toxicomaniei, atingerilor sistemului nervos central.
Tulburările de miros și gust pot fi totale (toate mirosurile și gusturile), parțiale (afectează capacitatea de a resimți câteva mirosuri sau gusturi) sau specifice (pacientul nu poate detecta anumite gusturi sau mirosuri).
Funcția gustativă
Senzațiile gustative fundamentale sunt: dulce, sărat, acru și amar. În ultima vreme, se mai aduce în discuție un alt gust de bază, care poate fi regăsit în parmezan, sardine sau unele tipuri de ciuperci – umami. Organele senzoriale ale gustului sunt situate în papilele calciforme, foliate și fungiforme ale limbii, boltei palatine, în pilierii anteriori ai valului palatin, peretele posterior al faringelui sau în mucoasa obrajilor. Gustul este influențat de miros și de temperatura sau textura alimentelor.
Funcția olfactivă
În comparație cu majoritatea celorlalte mamifere, omul are funcția de miros puțin dezvoltată. Din 30.000 de substanțe olfactive diferite, recunoaștem aproximativ 200. Pentru a excita terminațiile nervoase, moleculele odorivectoare trebuie sa fie volatile la temperatura mediului ambiant, nervul olfactiv fiind cel care conduce informațiile senzoriale legate de miros.
Oamenii de știință au descoperit că simțul mirosului este mai dezvoltat între 30 și 60 de ani și că femeile identifică mirosurile mai bine ca bărbații.
Care sunt cauzele pierderii simțului mirosului și al gustului?
Pierderea sau alterarea mirosului și gustului poate avea mai multe cauze:
- congenitale – unii oameni se nasc cu aceste simțuri mai puțin dezvoltate;
- infecțiile de tract respirator superior;
- traumatismele craniene;
- polipii rinosinusali;
- tulburările hormonale;
- problemele dentare;
- expunerea prelungită la unele substanțe chimice (insecticide sau medicamente);
- fumatul – abandonarea fumatului îmbunătățește funcția olfactivă și gustativă;
- efectul ședințelor de radioterapie realizate în cazul patologiei maligne de sferă ORL;
- boli ale sistemului nervos central;
- laringectomia totală (extirparea totală a cutiei vocale și a epiglotei).
Diagnosticarea tulburărilor de gust și miros
Gradul de afectare al tulburărilor de gust și miros este testat prin folosirea unei substanțe chimice, în cea mai mică concentrație pe care un pacient o poate detecta și recunoaște. Pacientul mai poate fi rugat să compare gusturile sau mirosurile, precum și gradul în care crește intensitatea gustului sau mirosului în raport cu creșterea concentrației substanței.
Pentru evaluarea mirosului s-a dezvoltat un test „scratch-and-sniff” (răzuiește și miroase). Pentru a evalua funcția gustativă a pacienților la diverse concentrații de substanțe, se folosește o metodă simplă, asemănătoare cu degustarea de vinuri – substanțele nu se înghit sau se aplică direct în zone specifice ale limbii.
Cum pot fi tratate aceste tulburări?
În funcție de cauza care determină tulburările de gust sau de miros, este indicată:
- renunțarea la medicația declanșatoare a tulburărilor;
- administrarea de antihistamice (antialergice);
- îndepărtarea chirurgicală a polipilor nazali;
- aplicarea altor soluții, la indicația medicului ORL-ist.
Există cazuri în care mirosul sau gustul revine la normal la fel de spontan precum a și dispărut, fiind vorba, de obicei, de o afectare virală.
Când să mă adresez medicului ORL-ist?
Pacienții care au tulburări de gust sau de miros, trebuie să identifice și să înregistreze exact circumstanțele în care acestea s-au produs. Este util să răspundeți la următoarele întrebări:
- Când ați devenit conștient de tulburările de gust și de miros?
- Ați avut vreun episod de viroză respiratorie în acea perioadă?
- Ați fost expus la aer poluat, polen, particule fine sau praf la care să vă știți alergic?
- Este o problemă recidivantă?
- Apare într-o perioadă anume a anului?
- Ați suferit un traumatism cranian?
- Urmați un tratament medicamentos de o perioadă îndelungată?
Este bine să luați în considerare eventualele răspunsuri și să vă adresați ulterior medicului ORL-ist. Multe dintre tulburările de miros și gust sunt reversibile, iar un diagnostic corect va conduce la tratarea cauzei disfuncției.
