Diabetul zaharat este o afecțiune cronică, caracterizată prin hiperglicemie cronică, care apare atunci când organismul nu mai produce insulină sau nu mai poate folosi în mod corespunzător acest hormon.
Este de menționat că este a doua boală cronică ca frecvență în perioada copilăriei, după astmul bronșic.
În peste 90% dintre cazuri este diagnosticat diabetul zaharat de tip 1, cunoscut ca diabet zaharat insulinodependent. Altfel spus, organismul are nevoie de administrarea de insulină pentru a supraviețui.
În copilărie, pot să mai apară: diabetul zaharat de tip 2 sau noninsulinodependent asociat obezității, diabetul monogenic care se transmite ereditar, precum și unele forme mai rare de diabet.
Acest articol va cuprinde doar informații despre forma predominantă de diabet zaharat în perioada copilăriei, respectiv diabetul zaharat de tip 1.
De fiecare dată când află diagnosticul de diabet de tip 1, părinții întreabă de ce a apărut, cine este „de vină” – întrebări la care putem răspunde doar parțial.
Practic, această afecțiune apare pe un teren genetic predispozant, adică pacientul se naște cu gene care îl predispun la diabet, dar acest lucru nu înseamnă că va face boala. Afecțiunea va apărea dacă vor interveni anumiți factori de mediu care vor declanșa un proces autoimun (care va duce la distrugerea celulelor din pancreas, care secretă insulina). Altfel spus, este nevoie de gene care predispun la diabet, dar și de anumiți factori care vor deregla sistemul imun având drept rezultat producerea de autoanticorpi cu distrugerea celulelor secretoare de insulină.
Dintre factorii de mediu, se discută de unele infecții virale, alimentația cu lapte de vacă în primele luni de la naștere, unii aditivi alimentari, deficitul de vitamina D ș.a.
Diagnosticul clinic şi de laborator al diabetului zaharat de tip 1 la copil
Există o serie de simptome ale diabetului zaharat de tip 1, care trebuie să îngrijoreze părinții. Copilul va bea mai multă apă ca de obicei, va urina mai mult, se va trezi din somn să meargă la baie, iar la cei mici (la care se instalase deja controlul sfincterian) poate să apară enurezisul nocturn (adică vor urina în pat). În ceea ce privește aportul alimentar, putem avea polifagie, adică va mânca mai mult decât de obicei, dar putem avea și anorexie (lipsa apetitului). Ulterior, putem să remarcăm o astenie (oboseală) fizică și psihică, scăderea randamentului școlar și semnul care alarmează cel mai mult părinții și anume slăbirea în greutate. Dacă se ajunge la o pierdere marcată în greutate, pot să apară și simptomele cetozei: greață, vărsături, dureri abdominale. Dacă nici în această situație copilul nu este dus la medic, apar simptomele severe de cetoacidoză diabetică, care pot merge până la coma diabetică.
Din păcate, de cele mai multe ori, diagnosticul este pus în stadiul de cetoză sau de cetoacidoză, copilul necesitând perfuzie de echilibrare hidroelectrolitică și acido-bazică.
Unii aparținători au considerat că este normal ca un copil să urineze mai mult dacă bea mai mult, deși cantitățile erau mult mai mari decât de obicei și s-au îngrijorat tardiv, când scăderea în greutate era de câteva kilograme, ceea ce pentru un copil este foarte mult. Ideal ar fi ca părinții să meargă la medic la primele semne.
Diagnosticul se confirmă atunci când glicemia pe nemâncate este mai mare sau egală cu 126 mg/dl în prezența simptomelor specifice sau avem o glicemie mai mare sau egală cu 200 mg/dl oricând în cursul zilei. Este de menționat că diagnosticul se pune doar pe glicemia din sângele venos, nu din sângele capilar (din deget).
Tratamentul diabetului zaharat de tip 1 la copil
Tratamentul diabetului de tip 1 la copil include insulinoterapia, dieta specifică, efortul fizic terapeutic, monitorizarea glicemiei și educația despre boală. Dacă diagnosticul este pus precoce, atunci și tratamentul este mai simplu de implementat, iar prognosticul este mai bun.
În ceea ce privește tratamentul cu insulină, în prezent se folosesc insuline umane obținute prin inginerie genetică și sisteme de administrare a insulinei dintre cele mai moderne (stilouri de insulină, pompe de insulină, pancreasul artificial). De asemenea, copiii cu diabet nu mai trebuie să se înțepe în deget pentru determinarea glicemiei, ci pot utiliza sisteme de monitorizare glicemică continuă, altfel spus senzorii de glicemie.
Dieta copilului cu diabet de tip 1 este o dietă controlată, nu una restrictivă. Pacientul trebuie să mănânce aceleași cantități de glucide, lipide și proteine ca un copil fără diabet. Diferența constă în faptul că pacientul diabetic trebuie să cântărească glucidele, iar dulciurile concentrate sunt permise în anumite condiții (la finele unui prânz complex și când controlul glicemic este bun). Cu alte cuvinte, dulciurile nu sunt interzise, dar nici nu pot fi permise la discreție.
Referitor la efortul fizic, mulți părinți vor să scutească copilul de educație fizică atunci când află diagnosticul. Acest lucru este greșit deoarece activitatea fizică are rol terapeutic prin scăderea glicemiei.
Monitorizarea glicemiei ajută pacientul să adapteze tratamentul insulinic în funcție de valoarea glicemiei și împiedică accidentele hipo sau hiperglicemice.
Educația medicală specifică stă la baza tratamentului. Degeaba avem cele mai moderne mijloace de tratament dacă nu știm să le folosim. La prima internare, familiei și copilului cu diabet trebuie să li se explice tehnica injectării cu insulină, modul de păstrare a insulinei, în ce constă dieta specifică și cum trebuie făcut autocontrolul glicemic. Pentru că impactul psihologic la aflarea diagnosticului este foarte mare, trebuie să ne limităm inițial la cele mai importante informații. Ulterior, la următoarele controale și vizite periodice, familia și pacientul vor primi toate datele despre boală (inclusiv materiale specifice), astfel încât treptat să aibă toate cunoștințele necesare pentru a obține cel mai bun control metabolic posibil.
Dacă pacientul diabetic este bine echilibrat, evoluția pe termen lung va fi bună, iar complicațiile vor fi mult mai rare.
Trebuie subliniat că discuția cu psihologul este recomandată la debutul bolii, la pubertate și oricând familia, pacientul sau medicul o consideră necesară.
Foarte important este și aspectul social și anume faptul că toți copiii și adolescenții diabetici trebuie să aibă aceleași drepturi și șanse sociale ca cei nediabetici.
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
