În evoluția lor, cei mici se confruntă cu numeroase provocări și cunosc etape importante de dezvoltare pe toate palierele, inclusiv la nivelul limbajului. Pe tot parcursul acestei evoluții este important să acordați timp și energie celor mici, astfel încât să le asigurați o dezvoltare armonioasă și să puteți să surprindeți semnalele de alarmă, în cazul în care acestea vor exista.
Evoluția normală a limbajului, în funcție de vârsta copilului
În funcție de vârstă, evoluția normală a limbajului la copii are anumite caracteristici.
În intervalul 1 – 3 luni, mai întâi apare strigătul noului-născut, iar la 3-4 săptămâni apare zâmbetul.
Manifestări fonetice – fără funcție de limbaj:
- își recunosc numele (se bucură când este rostit);
- se poate verifica reacția bebelușului la sunete (caută sursa sunetului).
În intervalul 4 – 5 luni, bebelușul va emite sunete confuze dar cu caracter intențional – gângurit (confort vs disconfort). Tot în această perioadă, cel mic va spune vocale neclare urmate de vocale din ce în ce mai clare („a”, „e”, „i”, „o”, „u”, „ă”, „î”), va articula consoane sau consoane și vocale („a” alături de: „m”, „n”, „p”, „t”, „d”, „l”), va râde cu voce mai ridicată, va striga și se va agita pentru a atrage atenția.
Începând cu 6 luni, va avea loc o evoluție spectaculoasă a limbajului la copil:
- începe să repete silabe ușor de pronunțat („ta”, „ba”, „ma”, „pa”, „ta-ta”, „pa-pa”, „ba-ba-ba”);
- apare lalațiunea – etapa dinaintea formării primelor cuvinte;
- urmărește cu atenție atunci când îi vorbești;
- exprimă bucurie și zâmbește des – comunicare non-verbală.
În intervalul 10 – 12 luni, comunicarea non-verbală deosebit de expresivă. Cel mic imită gesturi și comportamente , este atent la cuvintele care îl ajută la adaptare și la relaționarea cu cei din jur.
Copilul folosește deja cuvinte cu rol de propoziții (apa, papa), clatină din cap pentru „da” și „nu” și exprimă conduite afective (simpatia, antipatia, gelozia, timiditatea).
În această perioadă, există un decalaj între înțelegere și pronunție. Din acest motiv, este importantă expunerea la stimuli diverși (cântecele, ghicitori, obiecte din mediu, povestioare).
În intervalul 1 – 2 ani, încep să fie folosite verbele și se realizează propoziții scurte. Copilul își poate reprezenta obiecte care nu sunt prezente și verbalizează experiențe senzoriale (dulce, sărat), implicații afective (bun, rău). Acum este etapa întrebărilor („ce este?”, „de ce?”, „cum?”, „unde?”). Va fi o adevărată provocare să țineți pasul.
Copilul înțelege comenzile simple ale adulților, limbajul devine mai coerent și logic (adecvat contextual) și găsește cuvinte pentru exprimarea: dorințelor, voinței, dificultăților și a sentimentelor.
La 2 – 3 ani, cel mic identifică obiectele după utilitatea lor: peria de păr, lingura, paharul etc.
Înțelege aproximativ 500 cuvinte, distinge pluralul substantivelor și înțelege atributele (mare, mic, lung, scurt).
Acum primiți deja răspunsuri la întrebări precum: „ce? unde? ce mănânci? cu ce ești îmbrăcat?”.
Cum putem dezvolta limbajul celor mici?
Pentru intervalul 0 – 18 luni, recomandăm:
- verbalizarea cu voce tare a jocurilor și rutinelor dintre părinte-copil;
- jocuri de exersare a recunoașterii vocii („Cine a vorbit? Cine se aude?”);
- povestire după imagini (utilizarea de onomatopee);
- ritualul povestioarelor înainte de somn, înainte de mese (relaxare);
- verbalizarea a tot ce se întâmplă în mediul înconjurător.
În intervalul 19 – 36 luni prezintă importanță:
- jocuri de etichetare a obiectelor din jur („Ia şi dă mai departe!”, „Adu-mi o carte/păpuşa…”, „Punem jucăriile în coş”);
- jocuri cu întrebări şi răspunsuri („Jocul întrebărilor”, „Cine este/cine sunt?”);
- povestiri după imagini mari şi clare, cu numirea obiectelor şi a personajelor;
- activităţi de explorare a obiectelor în care copilul descrie ceea ce vede: „Spune ceva despre…”, „Cum este…?”;
- copilul răsfoiește cărți și recitește singur povestea cunoscută.
Care sunt semnalele de alarmă?
Sunteți mereu aproape de copilul vostru în fiecare etapă de dezvoltare a acestuia. Unele tipuri de comportamente pot reprezenta semnale de alarmă cărora trebuie să le acordați atenția necesară. De exemplu:
- copilul este moleşit şi inactiv; nu îl interesează mediul său ambiant; nu se joacă;
- micuţul se agită, deseori; țipă fără motiv; nu doarme; regresează, adică nu mai face ceea ce putea să facă înainte;
- nu progresează deloc sau progresează prea lent:
- nu îşi ţine capul la 3 luni;
- nu surâde la 3 luni;
- nu gângureşte la 6 luni;
- nu încearcă să se aşeze la 6 luni;
- nu stă în funduleţ la 9 luni;
- nu repetă nici o silabă la 1 an, nu vorbeşte la 2 ani;
- nu merge la 18 luni.
În aceste situații un control psiholog se impune.
Teme pentru părinți
Aportul părinților în dezvoltarea copiilor este deosebit de important. Nu pierdeți din vedere următoare reguli:
- să fim prezenți lângă el în majoritatea timpului;
- să respectăm potențialul copilului, ritmul său de dezvoltare, istoria familială;
- să fim pozitivi în relație cu copilul ( laudă, susținere);
- să oferim ajutor pentru controlul comportamentului;
- să le ascultăm nevoile, dorințele, fricile;
- să le respectăm obiceiurile de rutină;
- să fim realiști cu așteptările;
- să oferim oportunități pentru a alege și a lua decizii;
- să îi anunțăm la fiecare ieșire, plimbare, concediu, program încărcat la birou;
- să nu le dezaprobăm stările emoționale negative;
- să îi încurajăm să exploreze activ mediul înconjurător.
Powered by Froala Editor
