Articole medicale

11.07.2017

Depășim împreună 8 tipuri de probleme întâlnite în alăptare

Poza dr. Elena MateiDacă ai înțeles avantajele alăptării atât pentru tine, cât și pentru bebelușul tău, dificultățile care se pot ivi în cadrul acestui proces nu trebuie să te împiedice să-i asiguri copilului tău cea mai bună și naturală alimentație posibilă. Orice problemă poate fi depășită, atunci când este înțeleasă și când ai sprijin.

Mameloanele dureroase


Această problemă se întâlnește frecvent în prima săptămână de la debutul alăptării. Vei avea o senzație de ciupitură locală, mâncărime/arsură locală. Poziția incorectă în care alăptezi, îngrijirea neadecvată a mameloanelor în timpul alăptării, pielea prea uscată sau prea umedă la nivelul mameloanelor, toate sunt cauze ale mameloanelor dureroase. Nu trebuie să te îngrijorezi: aceste dureri vor dispărea de la sine imediat ce bebelușul se va acomoda cu sânul.
Pentru a evita această situație, recomandăm:

  • asigurarea unei tehnici corecte pentru alăptat;
  • aerisirea sânilor (se lasă liberi, fără sutien);
  • comprese reci, local, după alăptare sau aplicarea câtorva picături de lapte pe mamelon.

Mastita
 

Mastita reprezintă o complicație infecțioasă, ce poate apărea în primele 6 luni de alăptat.

   Cauze:

  • mamelon crăpat/iritat, care atrage infecția;
  • blocarea canalelor galactofore (canalele care asigură trecerea laptelui din glandele secretoare către mamelon);
  • golirea incompletă a sânilor;
  • folosirea unor dispozitive în alăptare, ce favorizează apariția infecțiilor (pompe/mameloane artificiale insuficient sterilizate).

   Simptome:

  • febră, frisoane;
  • durere la nivelul sânilor;
  • secreție de culoare gălbuie ce se scurge din mamelon.

Mastita se tratează cu antibiotice prescrise de medic.

Angorjarea sânilor
 

Angorjarea sânilor reprezintă umplerea excesivă a sânilor cu lapte, cauzată de dezechilibrul între rezerva de lapte și nevoile bebelușului.
Se manifestă prin umflarea excesivă a sânilor și durere locală și este cauzată de existența reprizelor prea scurte sau neregulate de alăptat sau de începerea târzie a alăptării.
Putem preveni această situație prin:

  • alăptarea bebelușului ori de câte ori îi este foame;
  • poziționarea corectă la sân;
  • extragerea laptelui în exces, după alăptare.

Blocarea canalelor galactofore
 

Canale galactofore ale sânului sunt canalele care asigură trecerea laptelui din glandele secretoare către mamelon. Blocarea acestora apare atunci când:

  • bebelușul nu este hrănit cum trebuie;
  • se sare peste anumite reprize de alăptat;
  • se poartă sutiene prea strâmte.

Blocarea canalelor poate avea următoarele forme de manifestare:

  • sânii devin sensibili la durere;
  • roșeață pe anumite porțiuni ale sânului;
  • la palparea sânului se resimt noduli.

Ragadele
 

Ragadele sunt răni localizate la nivelul mameloanelor, cauzate de:

  • poziție incorectă a bebelușului la sân;
  • sâni angorjați;
  • pompe de muls necalitative sau folosite incorect.

   Remedii:

  • ungerea mamelonului cu câteva picături de lapte la sfârșitul alăptării;
  • folosirea de creme speciale, aplicate la sfârșitul alăptării;
  • lăsarea sânilor liberi, la aer;
  • sânii nu se spală excesiv cu săpun;
  • folosirea de prosoape moi, din bumbac.

Scăderea secreției lactate
 

Cu cât bebelușul se hrănește mai mult și mai des la sân, cu atât se stimulează secreția lactată. Golirea frecventă a sânului ajută la creșterea lactației. Atunci când există disproporție între cerere și oferta de lapte, secreția scade și copilul este hrănit insuficient.
Pentru creșterea secreției lactate se recomandă:

  • consumul crescut de lichide;
  • odihnă și relaxare;
  • evitarea suzetei/alimentației cu biberonul;
  • alăptarea cât mai deasă (8 - 12 ori pe zi);
  • stoarcerea sânilor când sunt plini iar copilul refuză să sugă.

Abcesul mamar
 

Abcesul mamar este o colecție de puroi ce apare la nivelul glandei mamare, pe fondul alăptării sau fără a avea legatură cu aceasta. Se manifestă prin durere și sensibilitate locală, roșeață locală, tumefiere, febră. Se recomandă investigații și consult medical.

Infecția cu candida în timpul alăptării
 

Infecția cu candida în timpul alăptării se manifestă prin leziuni ale sânilor la mamă, iar la copil leziuni bucale. Ambii pot răspândi infecția de la unul la altul, reciproc. Se recomandă tratament al ambilor, în același timp.
Factori ce favorizează infecția cu candida:

  • afte bucale sau erupții cutanate fungice – la copil;
  • candidoza vaginală – la mamă;
  • tratament recent cu antibiotice sau cu corticoizi;
  • mameloane cu leziuni.

   Simptome la copil:

  • pete/membrane albicioase pe mucoasa bucală, gingii, obraji, limbă;
  • gaze frecvente;
  • erupții roșii la nivelul regiunii scutecului ce nu dispar cu unguentul standard;
  • agitație în timpul mesei.

   Simptome la mamă:

  • senzație de arsură la nivelul mameloanelor, dureri ale sânilor în timpul/după alăptare;
  • mameloane roz aprins/roșii;
  • roșeața areolei.

Pentru tratarea acestui tip de infecții se recomandă, în primul rând, un consult medical. Se va avea în vedere:

  • un tratament specific cu antifungice (pe cale orală și unguente locale aplicate după alăptare);
  • badijonaj bucal la copil, cu soluții antifungice;
  • calmarea durerilor cu antalgice;
  • probioticele – atât pentru mamă, cât și pentru copil.

Pentru a preveni apariția acestei probleme, se recomandă:

  • evitarea umidității regiunii mamelonare prin folosirea de tampoane de bumbac după alăptare;
  • băi de aer – sânii se lasă liberi, fără sutien;
  • dezinfecția obiectelor care vin în contact direct cu gura copilului;
  • înlocuirea tetinelor și suzetelor săptămânal;
  • spălarea lenjeriei în apă fierbinte/fierbere.

Am trecut în revistă cele mai frecvente probleme care pot apărea în timpul alăptării. Aceste mici obstacole pot fi depășite cu răbdare și ajutor specializat și procesul firesc de alăptare poate continua, cu toate beneficiile lui. Nu uita că Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF încurajează alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni și, în paralel cu diversificarea, până la cel puțin 2 ani.