Îmi amintesc și acum momentul în care mama mea s-a operat de fibrom. Acum 20 de ani, singura opțiune era intervenția chirurgicală clasică. Pe mine m-a marcat foarte mult. Și știu că și pe ea.
La rândul meu, am descoperit în 2017, la un control de rutină, un fibrom uterin de 2 cm. Am urmărit evoluția fibromului din 6 în 6 luni. Acum, în 2020, ajunsese la 5 cm. Nu aveam niciun simptom, nu mă deranja decât ideea că, la un moment dat, din cauza poziționării, riscam să dezvolt complicații importante, inclusiv hemoragie.
Sunt norocoasă că trăiesc aici, acum, într-o perioadă în care medicina a avansat atât de mult, încât să-mi ofere posibilitatea de a alege în siguranță. La distanță de 20 de ani, iată că retrăiam o istorie familială, dar în cu totul alte circumstanțe.
2020 a fost anul în care am ales să acționez. Am realizat că a venit momentul sa iau o decizie, că eu sunt cea care poate evita complicațiile, iar medicul e cel care va interveni pentru ca totul să fie bine.
Aveam la dispoziție 3 tipuri de tratament: embolizarea fibromului uterin, steriletul cu hormoni și intervenția chirurgicală laparoscopică. Am discutat cu medicul meu ginecolog, Dr. Viorica Magaleas Agrigoroi despre fiecare dintre cele 3 variante și am ales-o pe cea mai puțin invazivă, care îmi oferea șansa să mă recuperez rapid.
De ce am ales embolizarea? Pentru că e cea mai rapidă, ușoară și sigură metoda de eliminare a unui fibrom uterin. În plus, se embolizează și fibroamele de dimensiuni foarte mici, care nu sunt încă vizibile ecografic, evitand astfel o dezvoltare fulminantă a unuia dintre ele. Practic, în aproximativ 30 de minute, se blochează vasele de sânge ce irigă fibromul uterin. Asta înseamnă că, într-un interval de 2-6 luni, fibromul scade semnificativ în dimensiuni, iar oprirea din evoluție este ireversibilă.
Toate aspectele mi-au fost explicate detaliat de dr. Mihai jr. Crețeanu, medic primar Radiologie și Imagistică Medicală, iar eu am intrat cu încredere în sala de intervenții. Embolizarea se realizează cu anestezie locală cu xilină, iar senzația de durere resimțită după procedură este suportabilă și controlată medicamentos. M-am simțit în siguranță în fiecare moment și am știut că am făcut cea mai bună alegere.
Am rămas internată o noapte, iar a doua zi am mers la serviciu, ca de obicei.
Așa că... de ce să aștepți până în momentul în care apar complicațiile și cresc riscurile? De ce să aștepți până în momentul în care va fi mai greu?
Eu am gândit așa: să fac tot ceea ce ține de mine, să mă informez și să aleg și apoi să merg cu încredere înainte. Și atunci când ai o opțiune minim-invazivă și când alături de tine un medic dedicat și sigur pe el și pe procedura pe care o efectuează totul este mult mai ușor.
Totul pornește de la tine, de la puterea ta de a accepta, înțelege și acționa. Restul este încredere și sănătate.
Elena, pacientă Arcadia
