Osteoporoza este o afecțiune a oaselor. Așa cum sugerează și denumirea, se caracterizează prin apariția unor porozități (găuri mici), având drept consecință rarefierea osului. Și calitatea osului scade, el devine mai fragil și se fracturează ușor.
Contrar a ceea ce se crede, osul este un țesut viu. El se reînnoiește pe tot parcursul vieții prin două procese: resorbție (adică eliminarea osului vechi) și formare de os nou. Între cele două mecanisme există un echilibru foarte fin. Atunci când resorbția depășește formarea, apare osteoporoza.
Achiziția de masă osoasă se face de la naștere, atinge un maxim în jurul vârstei de 25-30 de ani, care este menținut pentru aproximativ 10 ani, după care începe pierderea treptată de masă osoasă, mai accentuată la femei în postmenopauză. Osteoporoza este mai frecventă la femei, dar afectează și bărbații.
La început, pierderea de masă osoasă nu determină niciun simptom, acesta fiind motivul pentru care, de multe ori, diagnosticul este stabilit tardiv, când apare fractura. Semne ce ar putea sugera diagnosticul: scăderea în înălțime, coloana încovoiată din cauza fracturilor de tip tasare vertebrală.
Fracturile care apar pe oasele osteoporotice se produc la traumatisme minore (simpla căderea de la propria înălțime, tuse, strănut, anumite mișcări ale corpului) și se vindecă mai greu (de cele mai multe ori necesită protezare cum ar fi cazul fracturilor de șold). Refacerea este de lungă durată și, uneori, nu se mai poate reveni la gradul de funcționalitate anterior.
Cum se diagnostichează osteoporoza?
Testul standard recomandat este osteodensitometria DEXA (dual energy X-ray absorbtiometry). Pacienții îl numesc mai simplu „test de osteoporoză”.
Se realizează cu ajutorul unui aparat ce emite radiații X pentru a determina densitatea osoasă. Iradierea este foarte mică, cam o zecime din cât absoarbe corpul la o radiografie pulmonară.
Testul nu este dureros și durează 5-15 minute. Cel mai frecvent, densitatea osoasă este măsurată la nivelul coloanei lombare, șoldului și oaselor antebrațului. Nu necesită pregătire prealabilă. Pacientul stă întins pe masa de examinare, îmbrăcat (haine ce nu sunt prevăzute cu nasturi fermoare, capse) și este scanat.
Este bine ca această investigație să se realizeze la cel puțin o săptămână de la efectuarea unei investigații cu bariu sau cu substanța de contrast iodată.
Rezultatele se eliberează pe loc spre a fi interpretate de medic.
Cine trebuie să facă testul de osteoporoză?
Toate persoanele la risc să dezvolte osteoporoză:
- femeile menopauzate, cam la 2-3 ani de la instalarea menopauzei.
Prin menopauză se înțelege minim 12 luni succesive fără menstră. Majoritatea ghidurilor recomandă efectuarea testului la femeile menopauzate peste 65 de ani. Aceasta recomandare se bazează pe faptul că, plecând de la un capital osos normal înainte de menopauză, cu rata medie anuală de pierdere de masă osoasă în perioada de postmenopauză, se ajunge în registru de osteoporoză în jurul acestei vârste. Însă nu toată lumea pleacă de la un capital osos normal, iar rata de pierdere anuală poate varia de la o persoana la alta în funcție de multipli factori. În plus, ghidurile au și considerente de tip raport cost beneficiu. Sunt frecvente cazurile în care femeile menopauzate dezvoltă osteoporoza înainte de 65 de ani, motiv pentru care e bine ca orice femeie menopauzată, cam la 2-3 ani de la instalarea menopauzei, sa fie testată.
- bărbații peste 70 de ani. Contrar a ceea ce se crede, bărbații nu prezintă imunitate la osteoporoză. Aceasta nu este doar o „boală a femeilor”.
Bărbații au capital osos mai mare decât al femeilor, iar pierderea de masă osoasă începe mai târziu și progresează lent, explicându-se astfel apariția mai tardivă a osteoporozei.
- persoanele care sunt in tratament cu corticosteroizi minim 3 luni.
Există anumite medicamente care afectează relația dintre resorbție și formare osoasă, modifică absorbția anumitor elemente ce intră în compoziția osului, modifică statusul hormonilor sexuali, putând duce la apariția osteoporozei secundare. Cei mai incriminați sunt corticosteroizii, însă mai sunt și alte medicamente ce se încadrează în același registru: anumite imunosupresoare, anumite medicamente utilizate în tratamentul cancerelor mamare și de prostată.
- persoane cu istoric familial de fractură de șold la unul dintre părinți;
- persoanele cu boala celiacă, boala inflamatorie intestinală, boli renale sau hepatice cronice, lupus, cancer, mielom multiplu, artrită reumatoidă;
- persoane care au deficit sau exces al unor hormoni ce se asociază cu osteoporoza: hipertioidism (exces de hormoni tiroidieni), hiperparatiroidism (exces de parathormon), exces de cortizol, deficit de hormoni feminini sau masculini.
În concluzie, osteoporoza nu este doar o îmbătrânire a oaselor, este o afecțiune mult mai complexă, silențioasă mult timp, cu consecințe grave asupra sănătății.
Diagnosticul precoce și tratamentul corespunzător pot preveni apariția fracturilor și consecințele lor.
Daca vă aflați în una din categoriile de risc menționate anterior, prezentați-vă la medic pentru investigații în acest sens și pentru stabilirea unui tratament adecvat, personalizat. Tratamentul vizează minimizarea pierderii osoase, scăderea riscului de fractură, controlul durerii și prevenirea apariției dizabilităților.
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.
Powered by Froala Editor
