Litiaza aparatului urinar este cunoscută încă din antichitate, când Hipocrate spunea în jurământul său: „Nu voi tăia ca să scot pietre chiar și la bolnavii la care boala se manifestă. Voi lăsa această operație să fie făcută de cei care practică aceasta.”
În prezent, incidența crescută a litiazei renale determină un cost semnificativ pentru societate, justificat prin costurile crescute ce vizează profilaxia și dezvoltarea metodelor minim invazive de tratament al calculilor aparatului urinar. Incidența bolii litiazice variază între 1 și 20%, în țările dezvoltate incidența fiind constant peste 10%. Riscul de recidivă litiazică este de peste 50% în următorii 5-7 ani după primul episod de formare a unui calcul urinar.
Boala litiazică reprezintă totalitatea factorilor locali și bioumorali ce concură la formarea calculilor aparatului urinar. Această afecțiune nu poate fi controlată în prezent în ceea ce privește momentul apariției calculului și al debutului simptomelor, evoluția sau prognosticul.
Calculii aparatului urinar pot fi împărțiți în:
- calculi infecțioși: fosfat amoniaco-magnezian, apatită, urat de amoniu;
- calculi non-infecțioși: oxalat de calciu, fosfat de calciu, acid uric;
- cauze genetice: cistină, xantină, 2,8-dihidroxiadenină;
- cauze medicamentoase: diverse medicamente care pot cristaliza în urină (chinlone, ampicilină, amoxicilină, indinavir și alți inhibitori de protează folosiți în tratamentul pacienților cu HIV, triamteren) sau medicamente care influențează compoziția urinei (acetazolamidă, alopurinol, acid ascorbic, furosemidă, losartan, laxative, vitamina D).
Care sunt măsurile generale de prevenție a formarii calculilor urinari?
Aceste măsuri ar trebuie să fie urmate de către toți pacienții formatori de calculi urinari:
- Consum de lichide care să depășească 2,5 L/zi, fiind preferată apa, cu menținerea unei diureze de peste 2,0-2,5 L/zi. Sunt recomandate sucurile naturale de fructe, care prin aportul crescut de citrat și bicarbonat asociat cu alcalinizarea urinei, au un efect protector împotriva bolii litiazice urinare. Alte lichide recomandate sunt ceaiurile de plante, compoturile, apele plate sărace în calciu și în sodiu;
- Sfaturi nutriționale care să mențină o dietă echilibrată în fiecare zi, bogată în fibre și vegetale (în special portocale și lămâi prin aportul ridicat de citrat), consum de sare 4-5 g/zi, consum de calciu 1-1,2 g/zi (spre exemplu, 125 ml de lapte împreună cu 125 ml iaurt au un aport de calciu estimat la circa 300 mg, un sfert din cantitatea zilnică recomandată), iar proteinele de origine animală să nu depășească 0,8-1,0 g/kgc/zi.
- Reguli generale care să reducă factorii de risc generali: activitate fizică regulată, normalizarea indicelui de masă corporală, reducerea consumului de alcool și băuturi acidulate ce conțin cantități ridicate de oxalat.
Ce măsuri specifice trebuie să urmeze pacienții după ce au aflat compoziția calculului urinar?
Pacienții cu calculi de oxalat de calciu trebuie să efectueze un bilanț biologic care să evalueze nivelurile creatininei, sodiului, potasiului, clorului, calciului ionic (sau calciu total și albumină serică), fosfatemiei serice, acidului uric, nivelul hormonului parathormon PTH și al vitaminei D. Analiza urinară trebuie să evalueze volumul urinar total zilnic, pH-ul, densitatea urinară, calciul urinar, magneziul urinar, citratul urinar, sodiul urinar, oxalatul urinar și acidul uric.
Măsurile recomandate sunt cele generale, la care se adaugă atât reducerea consumului de alimente bogate în oxalat, precum și administrarea de compuși bogați în citrați alcalini sau bicarbonat de sodiu atunci când nivelul urinar de citrat este scăzut (hipocitraturie).
Pacienții cu calculi de fosfat de calciu prezintă un risc crescut de recidivă. Fosfatul de calciu se prezintă sub două forme:
- carbonat de apatită, care cristalizează la un pH urinar mai mare de 6,8 și este legat de infecțiile urinare;
- brusit, fosfatul de calciu ce cristalizează la un pH urinar 6,5 – 6,8 și nu este legat de infecțiile urinare.
Principalele cauze de apariție a calculilor de fosfat de calciu sunt hiperparatiroidismul, acidoza tubulară renală și infecțiile urinare cu specii bacteriene producătoare de urează: Proteus spp., Providentia rettgeri, Morganella morganii, Corynebacterium urealyticum, Ureaplasma Urealyticum. Profilaxia calculilor de fosfat de calciu constă în principal în tratamentul cauzei care a dus la formarea acestora.
Litiaza de acid uric și urat de amoniu este considerată a fi cu risc crescut de recidivă, circa 10% dintre pacienți prezentând această formă de litiază a aparatului urinar. Calculii de acid uric se asociază cu pH urinar scăzut (în jurul valorii de 5, ce permite cristalizarea acidului uric) și hiperuricozurie prezentă în aport exogen ridicat, gută, tratamente chimioterapice, boli mieloproliferative.
Profilaxia litiazei de acid uric constă în alcalinizarea urinei prin consum de citrat alcalin în doză de 9-12 g/zi sau bicarbonat de sodium 1,5 g de două ori pe zi, pentru a menține pH-ul urinar între 6,2 și 6,8. În cazul pacienților ce asociază valori crescute ale uricemiei se indică asocierea alopurinolului în doză de 100-300 mg/zi. Măsuri generale de profilaxie sunt indicate în cazul acestui tip de litiază prin reducerea consumului de proteine de origine animală, în special carne de vânat, pui, vită, mezeluri, viscere (ficat, rinichi, creier).
Boala litiazică este tratată în siguranță în Rețeaua Medicală Arcadia. Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
