Alăptarea este o relație ce împlinește atât nevoi fiziologice, cât și psihologice. Prin alăptare, bebelușul primește toate substanțele nutritive de care are nevoie pentru o creștere și o dezvoltare armonioasă. De multe ori însă, în procesul de hrănire pot apărea dificultăți, din cauză că mama nu are suficiente informații sau că acestea sunt incorecte.
Cum să se pregătească mama în perioada sarcinii?
Pe perioada sarcinii, e bine ca mama să se informeze corect și din surse sigure. Fiind o etapă normală, nu e necesar ca mama să intervină asupra sânilor, ci mai degrabă să aibă încredere în instinctele sale. În mod natural, secreția lactată începe încă din săptămâna a șaisprezecea de sarcină. Datorită balanței hormonale specifice perioadei de sarcină, laptele produs rămâne la nivelul sânului. Unele mame pot observa prezența colostrului sub forma de picături mici, chiar și cu câteva săptămâni înainte de momentul nașterii.
Imediat după nașterea copilului și eliminarea placentei, balanța hormonală se modifică astfel încât laptele începe să se secrete în cantitate din ce în ce mai mare. Într-o primă fază, lactația se instalează în urma unui mecanism hormonal. Indiferent dacă mama își dorește să alăpteze sau nu, lactația tot se produce (bineînțeles, aici e vorba de mamele fără patologii ce pot influența acest mecanism). După această fază hormonală, lactația va fi reglată de raportul cerere-ofertă.
Ce dificultăți pot apărea în alăptare?
Copilul se alăptează la cerere, adică atunci când își doreste, atunci când prezintă primele semne de foame: devine activ, întoarce capul, scoate limba, duce mâinile la gură. Plânsul este ultimul semn de foame. Iar un copil care plânge pentru că îi este foame, poate fi ceva mai greu de atașat la sân.
În timp, printr-o atașare eficientă, fără durere, bebelușul va regla lactația mamei în funcție de nevoile lui. Cu cât extrage mai mult lapte, cu atât mama va produce mai mult lapte. Atunci când, din diverse motive, copilul nu este eficient la sân, lactația poate fi stimulată prin sesiuni de muls manual sau cu ajutorul unei pompe de sân potrivite. Dacă vă îngrijorează cantitatea de lapte produsă, cereți ajutor din partea consultantului în alăptare.
Primele zile de alăptare se dovedesc uneori dificile. O atenție deosebită trebuie acordată poziției bebelușului la sân, pentru că o atașare corectă (modul în care nou-născutul reușește să prindă sânul cu gurița) va permite bebelușului un transfer eficient de lapte și mamei o alăptare fără disconfort sau durere.
Întotdeauna există un motiv în spatele lactației insuficiente
Atașarea dureroasă reprezintă primul semnal de alarmă. Dacă în primele zile după naștere mama prezintă sânii fierbinți, tensionați, dureroși, ocazional roșii, e posibil să se confrunte cu furia laptelui. De-a lungul alăptării, mama se poate întâlni cu canale blocate sau mastită, ce pot fi gestionate deseori doar prin aplicarea consecventă a protocolului specific. Dacă simptomele persistă și după 12 ore, se apelează de urgență la un consultant în alăptare și/sau un medic de specialitate.
Cu ce alte dificultăți se pot confrunta mămicile?
- durere în timpul alăptării;
- răni la nivelul mamelonului (ragade);
- lactație scăzută;
- reflex de ejecție a laptelui prea puternic;
- furia laptelui;
- canale blocate;
- perlă de lapte;
- mastită;
- copilul nu ia suficient în greutate;
- copilul adoarme repede la sân;
- frenul restrictiv al copilului;
- copilul nu udă suficiente scutece și/sau nu are scaun zilnic în primele 4-6 săptămâni.
Dacă există vreun motiv de îngrijorare că alăptatul nu decurge corespunzător, cereți ajutor din partea specialistului în alăptare, consultantul acreditat internațional IBCLC. Identificând și eliminând dificultățile, creștem calitatea vieții sugarului prin creșterea șanselor de alăptare exclusivă.
La Maternitatea Arcadia suntem alături de întreaga familie, oferind sprijin tuturor mamelor care își doresc să alăpteze și vor să se informeze corect.
Powered by Froala Editor
