Cunoaşterea proceselor creşterii şi dezvoltării copilului în fiecare etapă de vârstă are o deosebită semnificaţie atât pentru înţelegerea acestei perioade de viaţă, cât şi pentru nevoia aprecierii unor aspecte ca fiind normale sau patologice.
Deşi creşterea şi dezvoltarea interesează în mod continuu întregul organism, ritmul şi intensitatea creşterii diferă. Odată cu bucuria de a fi părinți, apar și stresul, emoțiile, întrebările: „copilul meu crește normal? ia bine în greutate? parcă verișorul lui la aceeași vârstă era mai înalt, mai bine făcut... parcă este cel mai mic din grupă... mănâncă, dar nu asimilează? nu vrea să mănânce nimic... este mic, dar așa am fost și noi în copilărie” ... și întrebările se succed, gândurile se adună și implicit influențează.
Pentru a înlătura orice urmă de îndoială și orice gând apăsător, este importantă evaluarea medicală periodică, recomandată lunar în primul an de viață. Sunt încurajate discuțiile deschise, transparente, astfel încât părinții să înțeleagă exact tot ce are legătura cu copilul lor în ceea ce privește dezvoltarea, alimentația, comportamentul.
În ultimul timp, a crescut importanța evaluării nutriţionale, datorită unei mai bune cunoaşteri a relaţiei dintre starea de nutriţie și starea de sănătate şi datorită capacităţii medicilor de a remedia modificările apărute. Evaluarea statusului nutriţional a devenit un instrument important al îngrijirii medicale, deoarece reflectă balanța între aportul energetic și consum.
Creșterea și dezvoltarea copiilor reprezintă un proces extrem de dinamic. Nevoile pentru creştere variază în funcție de:
- vârstă (cu atât mai mari cu cât copilul este mai mic);
- starea de sănătate a copilului;
- particularităţile individuale.
Aceste nevoi calorice sunt acoperite de către organism prin arderea alimentelor. O dată cu terminarea procesului de creştere necesităţile nutriţionale devin egale cu ale adultului.
În cadrul vizitelor medicale periodice, după o anamneză detaliată, insistând pe cea nutrițională, copilul va fi examinat, în prezența părintilor, pentru a-i asigura un confort psihic corespunzător și o stare de securitate, într-o atmosferă cât se poate de blândă şi calmă, un mediu prietenos pentru consultaţie. Examenul clinic în pediatrie este în afară de partea științifică, riguroasă, și o artă.
Antropometria este o componentă esențială a examenului clinic. Pentru a avea acuratețe în obținerea datelor necesare, sugarul trebuie dezbrăcat complet. Se vor măsura talia (T), greutatea (G), perimetrul cranian (Pc), eventual perimetrul braţ-mediu; se vor calcula indicele ponderal (IP) și, în anumite situații, indicele nutrițional (IN) și statural (IS). Dintre cele două date antropometrice, greutate şi talie, creşterea staturală este parametrul care reflectă cel mai fidel vârsta în perioada de sugar. Valorile măsurate reflectă statusul nutrițional prezent și nu fac diferența între modificările acute sau cronice.
Modelul de apreciere al creșterii curbei ponderale:
- Greutatea la naştere (Gn): 2500-4500g, media fiind de 3000g la nou-născutul la termen.
- În primul an de viaţă, sporul ponderal lunar:
► lunile I, II, III, IV – 750g/lună = 3000g;
► lunile V, VI, VII, VIII – 500g/lună = 2000g;
► lunile IX, X, XI, XII – 250g/lună = 1000g.
- Se admit variaţii în plus sau în minus de 100 g.
Modelul de apreciere al creșterii curbei staturale:
- Talia nou-născut (Tn) = 50 cm, cu variaţii între 47-55 cm.
► 0-3 luni – 3 cm/lună;
► 4-6 luni – 2 cm/lună;
► 7-12 luni – 1 cm/lună.
Perimetrul cranian (PC):
- La nou-născut (PCn) = 35 cm; la 1 an = 45 cm
Pentru aprecierea creşterii corespunzătoare a PC în cursul primului an de viaţă:
- Pc = T/2 + 10 (± 2) cm
Creșterea capului sugarului are loc ca urmare a dezvoltării creierului. Este „relativ” independentă de creșterea corpului și de alimentație.
Parametrii antropometrici obţinuţi la un copil vor fi comparaţi cu cei ai altor copii sănătoşi, din graficele/curbele de creştere standardizate. Acestea sunt curbe „Gaussiene” şi curbe dinamice, derivate matematic, denumite „percentile” sau deviaţii standard (în raport cu formula utilizată). Compararea datelor obţinute la copil cu graficele permit evaluarea caracterului creşterii:
- regulată – dacă se situează constant pe aceeaşi curbă (percentil);
- neregulată – cu perioade de încetinire şi/sau accelerare.
În urma consultului, se vor nota și completa parametrii antropometrici pentru fiecare pacient în fișa sa, astfel încât, notând la fiecare vizită, să avem o imagine de ansamblu asupra creșterii. Sunt motive de îngrijorare atunci când copilul se află în mod repetat sub limitele pentru greutate sau înălțime sau deasupra limitelor de greutate, pentru vârstă și sex.
Dezvoltarea psihomotorie trebuie urmărită la fiecare consult, este o dovadă a maturării progresive a sistemului nervos; se referă la achiziționarea mișcărilor și a coordonării, la dezvoltarea senzorială, intelectuală, afectivă și socială. Este dependentă de maturarea sistemului nervos, de codul genetic individual şi de influenţa mediului social. Fiecare copil este unic, evoluează în ritmul său, de aceea nu se fixează date precise și riguroase pentru achiziționarea uneia sau alteia dintre funcțiuni, ci doar limite largi.
Când un copil învaţă să meargă, este bine să aibă încălțămintea potrivită şi un plan dur pe care să păşească cu încredere, fără frică; îmbrăcămintea trebuie să-i permită mersul şi mişcările.
Primul an de viață reprezintă perioada cea mai importantă și rapidă pentru dezvoltare.
Sursa: UNICEF, Early Childhood Development
Etapele dezvoltării psiho-motorii sunt foarte mult influenţate de condiţiile de mediu. Prezenţa adultului, relaţiile adult-adult şi adult-copil condiţionează dezvoltarea. Adultul trebuie să fie o prezență activă și constantă în viața copilului. Este necesară o stimulare continuă, multă rabdare, afecţiune, blândeţe şi interes. Copilul trebuie să aibă la dispoziție jucării viu şi divers colorate, întotdeauna corespunzătoare vârstei pe care o are, trebuie să audă cântece, o voce calmă, liniștitoare. Este necesară stimularea prin zâmbet, vorbire (clar şi corect), prin mişcările pe care este ajutat să le facă, prin jucăriile care i se dau.
O interacțiune continuă și o comunicare deschisă între medic și familie sunt importante pentru a asigura o creștere și o dezvoltare corectă, armonioasă a copilului, iar atunci când se decelează modificări se va putea interveni prompt.
