Durerea, fiind o conexiune a unor evenimente fiziopatologice și psihosociale, are multiple forme de prezentare cu o variabilitate extrem de mare. Organismul uman are receptori specifici pentru durere care sunt stimulați de numeroși factori, manifestarea durerii depinzând așadar de o gamă variată de elemente: natura stimulului, tipul receptorului, organizarea transmiterii prin fibrele nervoase de la locul injuriei până la nivelul sistemului nervos central, reacția la durere.
Percepția de durere pornește în organismul uman de la stimularea unor receptori. Astfel de receptori senzitivi se întâlnesc la nivelul stratului mucos și muscular al organelor cavitare, în structurile seroase și în mezenter, dar și la nivelul peretelui abdominal extern.
Tipuri de durere abdominală
Durerea viscerală este de regulă surdă și imprecis localizată, situată pe linia mediană, periombilical sau hipogastrică (partea inferioară a abdomenului) deoarece organele abdominale trimit fibre (aferente) senzitive bilateral spre măduva spinării.
Durerea somatoparientală (determinată de stimularea peritoneului – foița care învelește organele intraabdominale) este mult mai intensă și mai precis localizată decât cea viscerală, fiind agravată de mișcare, tuse și respirații profunde, de exemplu: durerea din apendicită acută.
Durerea iradiată este durerea resimțită la distanță de organul afectat. Este explicată prin convergența căilor de transmitere somatice și viscerale la nivelul aceluiași segment al măduvei spinării. De exemplu: infarct miocardic resimțit ca durere epigastrică, patologie a coloanei vertebrale lombare resimțită ca durere abdominală.
De ce este nevoie să vă prezentați la medic dacă aveți o durere la nivelul abdomenului?
Medicul vă va evalua: inițial printr-o discuție legată de mai multe aspecte privind durerea dumneavoastră, apoi va efectua un examen clinic general și local al abdomenului în urma căruia va stabili investigațiile necesare pentru certitudinea diagnosticului.
Evaluarea clinică a durerii abdominale va include întrebări legate de caracteristicile durerii.
Localizare – deseori pacienții indică un sediu al durerii, dorind să afle în timpul discuției organul afectat doar în urma localizării. În spatele tegumentului există mai multe planuri suprapuse (țesut celuar subcutanat, strat muscular superficial și profund, nervi, vase de sânge și limfatice, peritoneul parietal și visceral, organele intra-abdominale – la rândul lor suprapuse și cu rapoarte anatomice de vecinătate). De exemplu: durerea viscerală este imprecis localizată, pe când durerea determinată de iritația peritoneului parietal este inițial delimitată la aria lezată.
Intensitate și caracter:
- Severitatea durerii nu se corelează direct proporțional cu severitatea leziunii, iar intensitatea durerii nu este element discriminativ pentru o afectare organică sau funcțională. De exemplu: durerea din sindromul de intestin iritabil este percepută deseori ca o durere extrem de intensă.
- Caracterul de arsură al durerii epigastrice poate fi cauzat de ulcer gastric sau duodenal, caracterul constrictiv apare deseori în colicile biliare, durerea sfâșietoare cu debut acut (însoțită întotdeauna de alte simptome) este întâlnită în anevrismul de aortă rupt.
- Caracterul crescendo pe parcursul a 1-2 ore sugerează o leziune cu progresie rapidă – ex. colecistită acută sau pancreatită acută. Creșterea in intensitate pe parcursul a mai multor ore poate traduce o diverticulită acută.
Debut:
- Debutul acut (<12 ore) asociat cu intensitate mare, fără perioade de acalmie, eventual progresivă este sugestiv pentru o dramă abdominală – perforație, infarcte entero-mezenterice, torsiune ovariană, ruptură de chisturi ovariene etc.
- Debutul insidios nu trebuie ignorat, putând fi manifestarea unui proces evolutiv organic.
Cronologia – evoluția în timp poate avea o mare valoare diagnostică:
- Durerea acută cu evoluție de peste 6 ore poate indica o patologie ce reprezintă urgență chirurgicală.
- Durerea sub forma de crampe, cu perioade de acalmie, poate fi manifestarea unui sindrom ocluziv.
- Durerea postprandială precoce poate fi cauzată de ulcer gastric, iar cea postprandială tardivă de ulcerul duodenal.
- Remisiunea spontană rapidă a durerii sugerează rezoluția unui obstacol tranzitor (devolvularea unei anse intestinale, pasajul unui calcul) sau spasme ale musculaturii netede.
Factori care agravează sau care ameliorează durerea:
- Durerea accentuată în anumite posturi poate fi cauzată de o patologie neuro-musculară sau articulară, dar și de anumite afecțiuni ale organelor abdominale; poziția corpului poate determina accentuarea sau ameliorarea durerii. De exemplu: în anumite afecțiuni ale retroperitoneului, cum este cancerul pancreatic, durerea este accentuată în decubit dorsal și ameliorată de procubit.
- Ameliorarea durerii după eliminarea de gaze sau după defecație poate sugera o patologie intestinală.
- Durerea abdominală accentuată după consumul de lactate (asociată de regulă și cu alte manifestări) poate traduce un deficit de lactază.
- Durerea accentuată la suprasolicitare psiho-emoțională poate fi manifestarea unui Sindrom de intestin iritabil, iar dispariția durerii în perioadele de confort psihic (weekend-uri sau vacanțe) traduce caracterul funcțional.
- Ameliorarea după administrarea de medicamente antiacide, antispastice sau anumite diete ajută la stabilirea diagnosticului (probe terapeutice).
Semne și simptome asociate
Simptome generale: febră, frison, transpirații nocturne, scădere în greutate, mialgii, atralgii – pot traduce o afecțiune sistemică sau o afectare evolutivă de tip organic.
Semne și simptome digestive: modificarea tranzitului intestinal, vărsături, icter, exteriorizare de sânge de la nivelul tubului digestiv – impun investigații suplimentare pentru confirmarea diagnosticului.
Istoricul medical (antecedente familiale și personale patologice) și expunerea la mediu sunt de asemenea, importante.
În urma discuției medicale, medicul examinator va evalua factorii de risc genetici pentru anumite afecțiuni (cu determinism genetic cunoscut, neoplazice, autoimune), precum și istoricul medical personal (alte afecțiuni cunoscute pentru care urmați tratament cronic – durerea abdominală poate apărea ca efect al medicației utilizate pentru alte afecțiuni).
În timpul consultației inițiale veți fi evaluat și în raport cu stilul de viață (expunerea la toxice, istoric recent de călătorii în zone endemice pentru anumite afecțiuni sau prezența animalelor de companie la domiciliu – ajută la evauarea riscului de infecții parazitare).
Veți primi întrebări legate de mediul de muncă, în vederea stabilirii expunerii profesionale la toxice ce ar putea cauza simptomele. După discuția medicală, medicul va efectua un examen clinic (general și local al abdomenului) și o ecografie abdominală, în urma cărora veți primi recomandări legate de tratament și monitorizarea afecțiunii, împreună cuinvestigațiile necesare evaluării complete (atunci când este cazul).
Important!
Nu doar afecțiuni ale organelor digestive pot determina durere abdominală. Există numeroase cauze extraabdominale de durere abdominală acută:
- cardiace: ischemie miocardică, infarct miocardic, endocardită, insuficiență cardiacă congestivă,
- pleuro-pulmonare: pneumonie, pleurezie, empiem pleural, embolie pulmonară, infarct pulmonar;
- ginecologice: sarcină ectopică ruptă, torsiune de ovar, salpingită, chist ovarian rupt, abces tubo-ovarian;
- nefrologice și urologice: litiază renală, pielonefrita acută, tumori renale și uroteliale, prostatite acute;
- neurologice: radiculita;
- metabolice și endocrine: uremie, diabet zaharat, porfirie, boala Addison, hiperparatiroidism;
- infecțioase: parazitoze, Zona Zoster, osteomielita, malarie;
- hematologice: anemie hemolitica, leucemie acută și alte afecțiuni mieloproliferative sau limfoproliferative, purpura Henoch-Schonlein;
- toxice: intoxicație cu metale grele, venin de insecte sau alte nevertebrate (și vertebrate – mușcături de șerpi veninoși), inclusiv fenomene de sevraj după intoxicații cronice;
- traumatice: contuzii, hematoame.
Un tip particular de durere abdominală, durerea funcțională are câteva trăsături distincte:
- lipsa unei leziuni organice – în urma analizelor de laborator, a explorărilor endoscopice (endoscopie digestivă superioară și inferioară, eventual explorarea intestinului subțire prin enteroscopie sau videocapsulă) și imagistice superioare (CT, IRM);
- durată mai mare de 6 luni, continuă sau intermitentă;
- fără relație obligatorie cu momentul alimentar sau cu tranzitul intestinal;
- asociază multiple simptome extradigestive (xerostomie – senzația de uscăciune la nivelul mucoasei bucale, parestezii necorelate cu topografia neurologică senzitivă, palpitații, insomnii, stări contradictorii, anxietate, depresie, fobii, preocupare exagerată față de durere, irascibilitate, labilitate emoțională);
- descrierea simptomelor deseori este dramatică și extrem de detaliată;
- nu răspunde la tratamentele uzuale;
- poate fi declanșată sau exacerbată de factori psihologici.
Consultația periodică de gastroenterologie este recomandată. Atunci când apare durerea abdominală, consultația nu este de amânat. Pentru programare, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.
Powered by Froala Editor
