Antigenul specific prostatic (PSA) este un membru al familiei numite kalikreine, dezvoltat la sfârșitul anilor ‘70, dar care a început să fie utilizat abia după 1980, în special pentru urmărirea pacienților diagnosticați cu cancer la prostată. În prezent, utilitatea sa maximă constă în folosirea sa pentru screeningul pacienților și diagnosticul precoce al acestei afecțiuni.
Antigenul specific prostatic devine detectabil în adolescent, sub influența hormonului luteinizant (LH) și a testosteronului, atunci când acești hormoni încep să crească.
Se pare că producerea de PSA este egală între celulele prostatice și cele neoplazice, valoarea sa crescută din tumorile prostatice fiind de fapt rezultatul distrugerii arhitecturii celulare a prostatei.
Deși recomandăm PSA pentru diagnosticul cancerului de prostată, acest marker nu este specific bolii neoplazice, ci organului care îl secretă prin celulele sale epiteliale, ceea ce înseamnă că există și alte afecțiuni ale prostatei care pot crește nivelul din sânge al PSA-ului, cum ar fi infecțiile prostatice, tumora benignă a prostatei, tușeul rectal, manevrările instrumentale ale uretrei, biopsia prostatei, activitatea sexuală sau chiar mersul îndelungat pe bicicletă înainte de recoltarea probei de sânge.
Valorile serice ale PSA pot varia foarte mult în funcție de vârsta pacientului, rasă sau volum al prostatei. Este cunoscut că producerea PSA-ului este dependentă de cantitatea de testosteron din organism, de aceea valorile PSA sunt mai ridicate la cei din rasa afro-americană. Pacienții cu indice de masă corporală crescut au valori mai reduse ale PSA-ului.
Anumite medicamente pot modifica valorile PSA, cum ar fi cele din clasa inhibitorilor de 5-alfa reductază, finasterida sau dutasterida, care pot reduce valorile PSA cu până la 60% după un an de tratament.
În mod obișnuit, antigenul specific prostatic circulă în sânge în cantități extrem de mici, cantitatea cea mai mare de PSA regăsindu-se în lichidul seminal, având rolul de a-l lichefia.
În sânge, cea mai mare parte a antigenului specific prostatic circulă legat de proteine, astfel că forma liberă a PSA reprezintă 25-45% din cantitatea totală și este enzimatic inactivă. În cazul neoplaziilor prostatice, cantitatea de PSA liber scade, acest lucru putând fi folosit drept marker în diagnosticul precoce. În prezent este recomandată utilizarea sa atunci când PSA total are valori cuprinse între 4 si 10 ng/ml, iar la examinarea prostatei nu palpăm leziuni suspecte. Valoarea prag a PSA-ului liber este de 18% conform studiilor actuale, raportului PSA liber/PSA total sub această valoare fiind asociat cu un risc ridicat de diagnosticare a cancerului de prostată. Valorile reduse ale PSA-ului liber (Free PSA) nu au fost asociate cu cancere prostatice mai agresive. Utilizarea PSA-ului liber în afara acestui interval nu se recomandă, întrucât valoarea sa predictivă este mult redusă.
Ce alți indici PSA putem utiliza pentru a crește rata de diagnostic al cancerului prostatic?
Densitatea PSA, PSA-D reprezintă raportul dintre PSA și volumul total al prostatei. Valori ale PSA density mai mari de 0.15 ng/ml/g au fost asociate cu diagnosticarea neoplasmului de prostată atunci când s-a efectuat biopsia prostatei.
Indicele de velocitate a PSA, PSA velocity sau PSA-V se referă la viteza de creștere a PSA. Pacienții care au un ritm de creștere mai mare de 0.75 ng/ml/an au un risc ridicat de dezvoltare a bolii canceroase a prostatei.
Toate cancerele prostatice se asociază cu valori crescute ale PSA?
Există, bineînțeles, forme histologice rare de tumori maligne prostatice care evoluează cu valori normale ale PSA-ului. De asemenea, tumorile nediferențiate ale prostatei evoluează cu valori aproape de cele normale ale antigenului specific prostatic. În consecință, pentru o caracterizare cât mai corectă a prostatei trebuie întotdeauna să utilizăm atât valoarea serică a PSA-ului, dar și examenul prostatei prin tușeu rectal și ecografia prostatei, în special cea transrectală.
Când se recomandă dozarea serică a PSA-ului?
Ghidurile europene actuale recomandă evaluarea PSA-ului începând cu vârsta de 50 de ani la populația generală și speranța de viață ce depășește 10-15 ani. De asemenea, recomandarea de efectuare a PSA-ului trebuie însoțită de informații suplimentare privind riscurile și beneficiile efectuării acestei investigații. Se recomandă, de asemenea, efectuarea PSA-ului după vârsta de 45 de ani la cei cu istoric familial de cancer de prostată sau la pacienții afro-americani. Screeningul începe după vârsta de 40 de ani la pacienții identificați cu mutații ale genei BRCA.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
