Ecocardiografia transesofagiană este o tehnică de diagnostic (similară cu endoscopia digestivă superioară) ce presupune examinarea cu ultrasunete a inimii, cu ajutorul unei sonde introduse în esofag.
În timpul investigației, un transductor emite ultrasunete (cu o frecvență foarte înaltă) care străbat peretele toracic până la nivelul inimii. Cordul va reflecta aceste ultrasunete, care vor fi captate de transductor și transmise unui computer ce va afișa pe un monitor imaginea pereților și a valvelor inimii, precum și fluxul sângelui prin compartimentele organului.
Indicații pentru ecocardiografia transesofagiană
Indicațiile acestei proceduri includ evaluarea structurilor cardiace și aortice și a funcțiilor acestora în situațiile pentru care ecocardiografia transtoracică este neconcludentă sau în cazurile în care există o probabilitate mare ca rezultatele ecocardiografiei transtoracice să nu fie diagnosticate.
Situațiile în care se recurge la ecocardiografia transesofagiană sunt:
- managementul ghidat al unor proceduri transcateter (închiderea percutană a defectului septal atrial, obliterarea urechiușei stângi, proceduri valvulare transcateter);
- evaluarea anomaliilor structurilor care se găsesc la distanță de sonda ecografică, cum ar fi aorta sau urechiușa stângă;
- confirmarea sau excluderea diagnosticului de tromboză în atrii sau în auriculul stâng;
- evaluarea protezelor valvulare cardiace, a maselor intracardiace, a abceselor paravalvulare (atât pe valve native, cât și pe proteze valvulare);
- în situația pacienților ventilați mecanic, a celor cu traumatisme toracice, a pacienților obezi sau a celor ce nu se pot mobiliza în decubit lateral stâng;
- în cazul pacienților cu conformații toracice nefavorabile achiziției de imagini concludente la ecocardiografia transtoracică;
- în toate procedurile chirugicale pe cord deschis sau la nivelul aortei toracice;
- în unele cazuri de bypass aortocoronarian.
Tehnica prin care se realizează ecocardiografia transesofagiană
Se începe cu anestezia faringelui prin pulverizarea unui anestezic local (spray cu lidocaină) la nivelul gâtului. Printr-un cateter venos montat la nivelul membrului superior se va administra un sedativ (midazolam) care să inducă pacientului o sedare ușoară. În cavitatea bucală, înainte de introducerea sondei ecografice, se va așeza o piesă astfel încât gura să rămână deschisă pe tot parcursul procedurii.
Medicul specialist va introduce sonda de ecografie transesofagiană, care este de fapt, un tub flexibil care are la capăt o sondă (cu diametrul de 8 – 10 mm) ce emite ultrasunete către inimă din esofag și stomac, permițând astfel o mai bună evaluare a structurilor cardiace. Examinarea nu este dureroasă, poate produce o ușoară neplăcere, senzație de vomă ce apare la contactul sondei cu faringele și dispare după înghițirea sondei. Pe toată durata procedurii se monitorizează ritmul cardiac, tensiunea arterială şi respiraţia. Investigația durează aproximativ 20 de minute.
Instrumentele folosite sunt sterilizate într-o soluție dezinfectantă specială care elimină toate bacteriile și virusurile cunoscute, astfel încât să nu existe nicio posibilitate de infectare a pacientului. După anestezierea faringelui, pacientul este rugat să înghită sonda. În timpul investigației, pacientul trebuie să rămână cu bărbia în piept pentru ca întreaga salivă să se scurgă pe aleză. În caz contrar, înghițirea salivei poate deregla imaginea oferită de sondă, prelungind astfel examinarea. Este recomandat ca pacientul să nu se miște și să respire pe nas deoarece orice mișcare a capului poate afecta imaginea obținută. În timpul investigației, medicul examinează bidimensional și Doppler color cavitățile cardiace la aproximativ 30 de cm de arcada dentară în toate planurile posibile, iar la sfârșit, vizualizează aorta toracică și crosa aortei.
După efectuarea ecografiei, pacientul nu are voie să mănânce sau să bea timp de două ore, din cauza anestezierii faringelui și a pericolului de aspirație. Pacientul nu are voie să conducă mașina, din cauza sedării cu midazolam.
Posibile complicații ale ecocardiografiei transesofagiene
În timpul acestei proceduri pot apărea reacții precum: tulburări de ritm cardiac, bronhospasm, răgușeală, leziuni ușoare ale faringelui la trecerea sondei și puseu hipertensiv. În situații extrem de rare se poate întâmpla: perforarea esogafului, ruptura unui anevrism de aortă sau a unor varice esofagiene preexistente și pneumonia de aspirație.
Contraindicațiile ecocardiografiei transesofagiene
Contraindicațiile acestei proceduri sunt reprezentate, în general, de patologia tractului digestiv superior. Ele se impart în absolute și relative.
Contraindicațiile absolute sunt:
- stricturi și tumori esofagiene;
- perforații si dilacerări esofagiene;
- diverticuli esofagieni;
- hemoragii gastrointestinale active.
Contraindicațiile relative sunt:
- iradierea mediastinului și a gâtului;
- antecedente de hemoragie gastrointestinală sau hemoragia gastrointestinală recentă;
- esofagul Barrett, esofagita activă și ulcerul peptic activ;
- varicele esofagiene;
- hernia hiatală;
- tulburările de coagulare.
Ecocardiografia transesofagiană permite medicului cardiolog să obţină imagini necesare pentru evaluarea pacientului cu accident vascular cerebral, a pacientului care urmează să fie operat pe inimă, a pacientului cu fibrilație atrială care urmează să suporte o cardioversie electrică sau în alte situaţii particulare. Pentru programarea unui consult de specialitate, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
