Dislipidemiile presupun niveluri anormale de lipide în sânge (colesterol și/sau trigliceride) și reprezintă un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare (BCV). Managementul lor eficient implică, în principal, controlul nivelurilor de colesterol LDL (LDL-C). Ghidurile europene oferă recomandări clare privind țintele terapeutice pentru LDL-C, adaptate în funcție de riscul cardiovascular individual al pacienților.
Clasificarea riscului cardiovascular și țintele LDL-C
Conform Ghidului ESC/EAS 2019 pentru Managementul dislipidemiilor, pacienții sunt clasificați în funcție de riscul lor cardiovascular în patru categorii principale:
- Pacienți cu risc foarte înalt: pacienți cu BCV documentată, diabet zaharat cu afectare de organ țintă sau factori de risc majori, boală renală cronică severă sau scoruri de risc foarte ridicate;
- Pacienți cu risc înalt: pacienți cu hipercolesterolemie familială fără alți factori de risc majori precum diabet zaharat fără afectare de organ țintă, boală renală cronică moderată sau scoruri de risc ridicate;
- Pacienți cu risc moderat: majoritatea populației adulte tinere fără factori de risc cardiovascular majori;
- Pacienți cu risc scăzut: pacienți tineri fără factori de risc.
Pentru fiecare categorie de risc, sunt stabilite ținte specifice pentru LDL-C:
- risc foarte înalt: LDL-C < 55 mg/dL și o reducere de cel puțin 50% față de nivelul inițial;
- risc înalt: LDL-C < 70 mg/dL și o reducere de cel puțin 50% față de nivelul inițial;
- risc moderat: LDL-C < 100 mg/dL;
- risc scăzut: LDL-C < 116 mg/dL.
Aceste ținte sunt esențiale pentru reducerea riscului de evenimente cardiovasculare majore.
Strategii terapeutice pentru atingerea țintelor LDL-C
Abordarea terapeutică începe cu modificarea stilului de viață, incluzând:
- adoptarea unei diete sănătoase, bogată în legume, fibre și săracă în grăsimi de origine animală (unt, smantână, carne de porc);
- activitatea fizică regulată, minimum 30 de minute pe zi, 5 zile pe săptămână;
- renunțarea la fumat.
Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a atinge țintele LDL-C, se recomandă inițierea terapiei farmacologice:
- statine – sunt medicamentele de primă linie pentru scăderea LDL-C; reduc sinteza hepatică de colesterol;
- ezetimib – poate fi adăugat la terapia cu statine dacă țintele nu sunt atinse; reduce absorbția intestinală de colesterol;
- inhibitori PCSK9 – sunt recomandați în cazurile în care combinația de statine și ezetimib nu este suficientă pentru a atinge țintele LDL-C.
Alegerea terapiei trebuie personalizată în funcție de profilul de risc al pacientului, urmărind valorile LDL-C și toleranța la terapie.
Importanța monitorizării valorilor LDL-C și a aderenței la tratament
Monitorizarea periodică a nivelurilor de LDL-C și a altor lipide serice este esențială pentru evaluarea eficacității tratamentului și ajustarea acestuia, dacă este necesar. De asemenea, educația pacientului și suportul continuu sunt cruciale pentru asigurarea aderenței la tratament și menținerea pe termen lung a țintelor terapeutice.
În concluzie, managementul dislipidemiilor, cu accent pe atingerea țintelor specifice de LDL-C, reprezintă o componentă fundamentală în prevenția primară și secundară a bolilor cardiovasculare. Implementarea recomandărilor ghidurilor europene în practica clinică poate contribui semnificativ la reducerea morbidității și mortalității asociate cu BCV.
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
