Boala Crohn

Boala Crohn este o boală inflamatorie intestinală, care poate afecta orice parte a tubului digestiv, dar cel mai frecvent sunt afectate ultima parte a intestinului subțire (ileon) și colonul. Este caracterizată prin inflamații transmurale, ceea ce înseamnă că inflamația poate afecta toate straturile peretelui intestinal. Boala Crohn este o afecțiune cronică, cu perioade de remisiune și recurență a simptomelor, și poate duce la complicații intestinale caracteristice: stenoze intestinale sau fistule între intestin și organele din vecinătate.

Cauzele bolii Crohn

Cauzele exacte ale bolii Crohn nu sunt pe deplin înțelese, însă se consideră că aceasta este rezultatul unor combinații de factori genetici, imunitari și de mediu. Existența unei predispoziții genetice este susținută de faptul că boala Crohn este mai frecventă la persoanele care au un istoric familial de boală inflamatorie intestinală. Studiile genetice au identificat mai multe gene asociate cu un risc crescut de a dezvolta boala Crohn. Pacienții cu boala Crohn prezintă o microbiotă intestinală dezechilibrată, fenomen cunoscut sub numele de disbioză, cu reducerea bacteriilor benefice și creșterea bacteriilor patogene care vor degrada bariera intestinală, favorizând penetrarea patogenilor. Astfel va apărea un răspuns imunitar exagerat al organismului, iar acesta va începe să atace în mod eronat țesuturile intestinale sănătoase, așadar sistemul imunitar joacă un rol crucial în dezvoltarea bolii Crohn. Anumiți factori de mediu, precum dieta, stilul de viață (ex. fumatul) și utilizarea anumitor medicamente (ex. antiinflamatoarele nesteroidiene), pot influența dezvoltarea și evoluția bolii.

Factori de risc pentru boala Crohn

Factorii de risc pentru boala Crohn includ:

istoricul familial: persoanele care au părinți sau frați/surori cu diagnostic de boală Crohn prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune;
vârsta: boala Crohn poate apărea la orice vârstă, dar este cel mai frecvent diagnosticată la tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 35 de ani;
fumatul: fumătorii au un risc crescut de a dezvolta boala Crohn și, de asemenea, prezintă o evoluție mai severă a bolii;
medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): aceste medicamente pot agrava simptomele bolii Crohn și pot provoca complicații ale bolii.

Simptomele bolii Crohn

Simptomele bolii Crohn pot varia considerabil în funcție de zona tractului gastrointestinal afectată și de severitatea inflamației. Printre simptomele comune se numără:

durerea abdominală cu caracter de crampă;
diareea persistentă, care poate fi uneori însoțită de scaune sanguinolente;
scăderea ponderală neintenționată;
oboseala (fatigabilitate);
febra;
anemia din cauza sângerării intestinale cronice;
alterarea stării generale.

Complicațiile intestinale care pot apărea includ:

stenoze intestinale: inflamația cronică poate duce la îngroșarea peretelui intestinal și la îngustarea lumenului, ceea ce poate provoca obstrucție intestinală;
fistule: se pot forma conexiuni anormale între diferite porțiuni ale intestinului (fistule entero-enterale) sau între intestin și alte organe din vecinătate (fistule entero-vezicale, entero-vaginale, entero-cutanate). Cele mai frecvente sunt fistulele din regiunea anală, denumite fistule perianale;
abcese: colecții de puroi care se pot dezvolta în peretele intestinal sau în cavitatea abdominală în vecinătatea anselor intestinale inflamate, manifestate prin frison, febră, durere și inflamație severă;
perforație intestinală: în cazuri severe, pereții intestinali se pot perfora, ceea ce duce la peritonită, o urgență medicală;
hemoragii digestive: ulcerațiile intestinale pot duce la sângerări cronice sau severe;
malabsorbție și malnutriție: prin inflamația persistentă care împiedică absorbția adecvată a nutrienților, vitaminelor și mineralelor (de exemplu, deficit de vitamina B12, fier, calciu) sau prin alimentarea dificilă a pacienților secundar durerilor abdominale și diareei;
cancer colorectal: creșterea riscului de cancer de colon comparativ cu populația generală.

Complicațiile extraintestinale includ:

afecțiuni reumatologice (artrita, spondilita anchilozantă);
afecțiuni cutanate (eritem nodos, pyoderma gangrenosum);
afecțiuni oculare (uveita, sclerita, episclerita);
afecțiuni hepatobiliare (steatoza hepatică, litiaza biliară veziculară, hepatita autoimună, colangita sclerozantă primitivă);
osteoporoză;
tromboembolism venos;
anemie.

Diagnosticul bolii Crohn

Nu există un test specific pentru diagnosticul bolii Crohn. Diagnosticul se bazează pe o combinație de criterii clinice, teste paraclinice (analize de laborator), radiologice (imagistice), endoscopice și histologice:

examenul clinic: evaluarea simptomelor și istoricului medical al pacientului;
testele de laborator: analize care reflectă activitatea inflamatorie precum proteina C reactivă, VSH, CRP, fibrinogen. Alte analize sunt reprezentate de hemoleucogramă, fier, feritină, coprocultură, examen coproparazitologic. Calprotectina fecală este un biomarker frecvent utilizat în practica clinică pentru evaluarea activității inflamatorii intestinale;
imagistica: tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pot fi folosite pentru a vizualiza întregul intestin și pentru a evalua eventualele complicații;
endoscopia digestivă inferioară cu biopsii multiple: metoda gold standard pentru diagnosticul bolii Crohn;
videocapsula endoscopică: o capsulă mică, dotată cu o cameră, care este înghițită pentru a furniza imagini din interiorul intestinului subțire. Este folosită atunci când explorarea endoscopică este negativă, dar tabloul clinic este sugestiv pentru boala Crohn.

Tratamentul bolii Crohn

Nu există un tratament curativ pentru boala Crohn. Scopul tratamentului este reducerea inflamației intestinale, ameliorarea simptomatologiei și prevenirea complicațiilor prin inducerea remisiunii clinice și endoscopice a afecțiunii.

Tratamentul medicamentos include:

medicamente antiinflamatorii: aminosalicilații au eficiență limitată în boala Crohn și se utilizează pentru formele ușoare. Corticosteroizii sunt primele medicamente administrate în puseele acute moderate sau severe și nu se administrează pe termen lung pentru menținerea remisiunii;
imunosupresoare (imunomodulatoare): azatioprina sau metrotrexatul sunt utilizate pentru menținerea remisiunii prin suprimarea sistemului imunitar, fiind eficiente pe termen lung cu reducerea necesarului de corticosteroizi. Este necesară o monitorizare regulată deoarece pacienții pot prezenta reacții adverse importante;
terapie biologică: clasa terapeutică cu cea mai mare eficiență în tratamentul bolii Crohn. Acest tip de tratament este destinat pacienților cu formă moderată până la severă a bolii, care nu a răspuns tratamentului convențional. Terapia biologică acționează prin blocarea unor proteine specifice implicate în procesul inflamator de la nivel intestinal (ex. adalimumab, infliximab, vedolizumab, ustekinumab, tofacitinib, upadacitinib);
antibiotice: sunt rezervate formelor complicate prin fistule sau abcese.

Tratamentul chirurgical este recomandat în formele stenozante, în cazul complicațiilor septice precum abcese sau fistule, în puseele severe ce nu pot fi controlate prin tratamentul medical sau în cazul complicațiilor acute precum perforație cu peritonită, hemoragie digestivă severă, ocluzie intestinală. Tratamentul chirurgical constă în rezecția intestinală (îndepărtarea segmentului intestinal afectat).

Dieta și stilul de viață au o mare importanță în managementul bolii Crohn. Se recomandă evitarea alimentelor care pot agrava simptomele (lactate, grăsimi, băuturi carbogazoase etc). Este necesară o hidratare adecvată și suplimentarea cu vitamine și minerale (fier, vitamina B12, vitamina D3, calciu etc.) deoarece boala Crohn poate afecta capacitatea intestinului de a absorbi corespunzător nutrienții din alimente. Sunt necesare reducerea stresului, renunțarea la fumat și menținerea unei greutăți corporale optime.

Pentru programarea unui consult gastroenterologic, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.