Barotrauma otică

Barotrauma otică reprezintă afectarea urechii determinată de egalizarea inadecvată a presiunii între urechea medie și mediul extern, în condițiile unei variații mari și bruște de presiune atmosferică, survenită de obicei în zboruri cu avionul (mai frecvent în timpul decolării și aterizării), în cazul ascensiunilor la altitudini mari sau deplasărilor cu mare viteză între diferențe mari de altitudine, în cursul scufundărilor (scuba diving), în timpul tratamentului cu oxigen hiperbaric.

Cel mai frecvent, barotraumatismul otic se produce la nivelul urechii medii prin disfuncția trompei lui Eustachio, dar sunt întâlnite și cazuri de barotraumă a urechii interne când se produc hemoragii sau rupturi la acest nivel și rareori, cazuri de barotraumă a conductului auditiv extern.

Barotrauma otică: factori favorizanți

Terenul favorizant care crește riscul de apariție a barotraumatismului urechii medii este caracterizat de condiții patologice precum obstrucțiile nazale cronice (rinite cronice hipertrofice, rinite alergice, deviații de sept nazal obstructive, vegetațiile adenoide la copil), viroze respiratorii acute, intervenții chirurgicale recente în sfera nasului și/sau sinusurilor, disfuncții tubare cronice sau sechele postotitice. În toate aceste condiții trompa lui Eustachio nu reușește să egalizeze presiunea atmosferică cu cea din urechea medie.

Barotrauma otică: simptomatologie

În anamneza pacientului cu barotraumă trebuie să existe un istoric de expunere la o modificare bruscă a presiunii ambientale. Inițial, gradientul de presiune negativă pe cele două fețe ale membranei timpanice provoacă o senzație de plenitudine aurală, descrisă de către pacient ca o senzație de presiune în interiorul urechii dar care de cele mai multe ori progresează spre disconfort ce poate ajunge până la durere (otodinie) intensă. Pacientul poate acuza, pe lângă durerea severă de ureche, și afectare auditivă cu auz „ca din butoi” și autofonie - „auzul propriei voci”, hipoacuzie, acufene (zgomote în urechi) continue sau pulsatile, vertij și/sau tulburări de echilibru.

Barotrauma otică: examenul clinic

Evaluarea clinică ORL este esențială în stabilirea diagnosticului iar otoscopia/otomicroscopia evidențiază aspectul membranei timpanice și oferă informații despre conținutul urechii medii: retracția membranei timpanice cu desen vascular accentuat, hemoragii reduse sau mai importante localizate la nivelul membranei timpanice, retenție seroasă sau hemoragică (hemotimpan) la nivelul urechii medii, ruptura membranei timpanice cu posibila exteriorizare a sângelui la nivelul conductului auditiv extern.

Examenul clinic trebuie completat cu examinarea foselor nazale (rinoscopie anterioară) și a rinofaringelui (rinoscopie posterioară) sau atunci când este posibil examenul endoscopic rinofaringian.

Probele clinice vestibulare trebuie să completeze examenul clinic mai ales în cazul prezenței tulburărilor de echilibru și a vertijului.

Barotrauma otică: investigații paraclinice

Efectuarea timpanogramei poate evidenția o presiune negativă la nivelul urechii medii asociată cu o complianță scăzută (curbă de tip C) sau imobilitatea sistemului timpano-osicular determinată de prezența fluidului la nivelul urechii medii (curbă de tip B).

Audiograma tonală liminară poate indica un auz normal sau o hipoacuzie de transmisie determinată de afectarea urechii medii, o afectare neurosenzorială fiind determinată de barotrauma urechii interne (ruptura ferestrei rotunde cu fistulă perilimfatică sau hemoragie intralabirintică).

Testele paraclinice vestibulare investighează afectarea componentei de echilibru a urechii interne (existența unei fistule perilimfatice).

Barotrauma otică: tratament

Modificările fiziopatologice și simptomatologia din cadrul barotraumei sunt adesea reversibile spontan, tratatamentul fiind în aceste cazuri conservator, fără necesitatea unor intervenții medicale.

Tratamentul otitei barotraumatice presupune utilizarea următoarelor opțiuni terapeutice:

administrarea locală de medicație analgezică, antiinflamatorie și anestezică (fenazonă și lidocaină) sub formă de picături otice pentru diminuarea durerii și scăderea congestiei timpanice;
administrarea de decongestionante nazale sub formă de spray nazal sau picături de tipul xilometazolinei, oximetazolinei sau fenilefrinei, administrarea orală de antiiflamatoare, antihistaminice, concomitent cu proceduri de permeabilizare tubară precum manevra Valsalva (expirarea forțată a aerului cu gura și nasul blocate, forțând aerul spre urechea medie), suflarea nasului, insuflații tubare cu ajutorul unui cateter etc;
în caz de persistență a disfuncției tubare și a retenției seroase la nivelul urechii medii se recomandă miringotomie cu inserția unui aerator transtimpanic;
barotrauma urechii interne impune administrarea de doze mari de corticosteroizi și terapie vasodilatatoare;
asocierea suprainfecției bacteriene rinosinusale impune asocierea antibioticoterapiei cu spectru larg;
instalarea barotraumei în timpul tratamentului din camera hiperbară necesită decompresia rapidă;
în cazurile în care în urma examenului clinic se suspicionează ruptura membranei ferestrei rotunde este necesară efectuarea timpanotomiei exploratorii și închiderea fistulei.

Barotrauma otică: prevenție

Măsurile preventive pentru evitarea instalării barotraumei includ:

evitarea călătoriilor cu avionul sau a scufundărilor în timpul infecțiilor acute de căi respiratorii superioare sau a condițiilor patologice însoțite de obstrucție nazală;
utilizarea decongestionantelor nazale, administrarea orală a decongestionantelor (pseudoefedrina) cu 20-30 de minute și a antihistaminicelor (pacienți cu alergii) cu o oră anterior decolării și aterizării sau scufundării;
manevre voluntare de permeabilizare tubară (gumă de mestecat/ bomboane, înghițituri dese de apă, căscat, suflarea nasului) în cursul variațiilor de presiune din mediu;
evitarea dormitului în avion în timpul decolării sau aterizării (nu se pot efectua manevrele de permeabilizare tubară);
hrănirea copiilor mici (supt, biberon, căniță) în timpul decolării și aterizării, până la atingerea altitudinii de zbor sau până la aterizare.

Prognosticul barotraumei otice este bun, cu remisiunea simptomatologiei și a modificărilor fiziopatologice într-un interval de timp variabil în cazul afectării urechii medii fără leziuni ale urechii interne. Barotrauma urechii interne, în special ruptura ferestrei rotunde poate determina vertij persistent și hipoacuzie neurosenzorială fluctuantă sau stabilizată asociind frecvent acufene. Din acest motiv, un consult ORL se impune. Pentru programare, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.