Anemia. De la prevenție la tratament

Anemia reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, fiind una dintre afecțiunile frecvent întâlnite în cadrul consultației de medicină internă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global, mai mult de 2 miliarde de persoane suferă de anemie, ceea ce înseamnă mai mult de 25% din totalul populației. Cei mai afectați sunt preșcolarii și gravidele, bărbații fiind mult mai rar afectați. OMS estimează că aproximativ 42% dintre copiii sub 5 ani și 40% dintre femeile însărcinate suferă de anemie.

Ce este anemia?

Anemia este o afecțiune caracterizată de scăderea numărului, volumului și conținutului de hemoglobină al globulelor roșii (hematiilor).
Hematiile conțin o proteină bogată în fier numită hemoglobină. Aceasta este responsabilă de transportul oxigenului necesar diverselor procese metabolice și funcționării în parametri normali a diferitelor organe și sisteme.
Anemia este definită ca fiind scăderea cantității totale de hemoglobină sub o anumită valoare, care variază în funcție de sex: sub 12 g/dl la femei, sub 13g/dl la bărbați și sub 11g/dl la gravide.

Care sunt grupele de risc pentru anemie?

Orice persoană poate dezvolta anemie, dar există câteva grupe care au un risc mai mare de a fi afectate:

• femeile - pierderile de sânge din timpul menstruațiilor abundente sau a nașterii, prezența fibroamelor uterine sângerânde pot conduce la anemie;
• copiii între 1 și 2 ani - organismul are nevoie de o cantitate mai mare de fier în timpul puseelor de creștere;
• sugarii pot primi o cantitate mai mică de fier atunci când se face tranziția de la laptele matern/formulă la mâncarea solidă deoarece fierul din alimentele solide este absorbit mai greu;
• persoanele geriatrice (peste 65 ani) sunt mai predispuse la diete sărace în fier și la anumite afecțiuni cronice;
• persoanele aflate în tratament cu antiagregante și anticoagulante precum aspirină, clopidogrel, heparină, warfarină, apixaban, dabigatran etc.
  
  

Care sunt cauzele anemiei?

Există mai multe cauze care duc la scăderea numărului de hematii și hemoglobină din sânge sau chiar la distrugerea acestora, cele mai frecvente fiind:

• carența de fier;
• organismul nu produce un număr suficient de hematii;
• sângerările sau hemoragiile;
• deficitul de vitamina B12 și acid folic;
• existența unor afecțiuni cronice, tumorale sau parazitare.
  
  

Care sunt tipurile de anemie?

Anemiile pot fi grupate în mai multe categorii în funcție de cauze și tratament. În literatura de specialitate sunt descrise peste 400 tipuri de anemii, multe dintre ele fiind rar întâlnite, dar majoritatea se diagnostichează prin metode uzuale.
Anemia feriprivă, cea mai comună formă de anemie, se instalează în contextul unui nivel scăzut de fier în organism. Organismul are nevoie de o anumită cantitate de fier pentru a forma hemoglobina, transportorul de oxigen la țesuturi.
Anemia feriprivă poate apărea în următoarele situații:

• sângerări: fie prin pierderea rapidă a unei cantități mari de sânge (în accidente, intervenții chirurgicale), fie prin pierderea unor cantități mici de sânge pe o perioadă îndelungată. Organismul pierde un volum mai mare de fier decât este capabil să refacă prin alimentație. Această condiție apare la femeile cu menstre abundente sau la persoanele cu boli inflamatorii intestinale (Boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, ulcere digestive, hemoroizi, gastrită).
• aport scăzut de fier în alimentație;
• necesar crescut de fier în cazul sarcinii sau a unor afecțiuni.

Un tip aparte de anemie este anemia din bolile cronice, care apare atunci când nu există un nivel optim de hormoni pentru a produce hematii (ex. hipertiroidism, hipotiroidism, boala cronică de rinichi, lupus).

Anemia megaloblastică apare consecutiv deficitului de vitamina B12 sau acid folic. Mecanismele implicate sunt variate:

• eliminarea unei cantități mari de vitamina B12 prin eliminarea cărnii din alimentație în cazul persoanelor vegetariene;
• existența unui deficit de absorbție care poate fi congenital (ca în anemia pernicioasă când există un deficit de factor intrinsec fără de care nu se poate absorbi vitamina B12) sau dobândit prin mecanism autoimun (ex. Boala Addison-Biermer, cea mai frecventă cauză de anemie megaloblastică). Debutul anemiei megaloblastice este insidios, anemia fiind mult timp bine tolerată. Se manifestă clinic prin trei sindroame: sindromul anemic (astenie fizică, paloare sclero-tegumentară, vertij, palpitații), sindromul digestiv (anorexie, greață, limbă depapilată, dureri abdominale) și sindromul neurologic (în stadii avansate apar tulburări senzitivo-motorii, tulburări psihice și de memorie).

Anemia hemolitică apare în situația în care există o hemoliză anormală. Hemoliza fiziologică reprezintă fenomenul prin care sunt eliminate din circulație hematiile îmbătrânite, care are loc în principal la nivelul splinei. În cazul anemiei hemolitice distrugerea hematiilor apare prematur. Există două tipuri de anemie hemolitică:

• intrinsecă - cauzată de un defect în interiorul celulelor, precum în defectele genetice cum sunt siclemia (hematiile au formă de seceră și pot provoca trombozarea vaselor de sânge) și beta talasemia denumită și anemia Cooley (organismul nu produce o cantitate suficientă de hematii, iar acestea au o durată de viață mai mică);
• extrinsecă - intervin factori externi precum administrarea unor medicamente, substanțe toxice, chimice, infecții, afecțiuni imune cu formare de anticorpi.

Anemia aplastică se întâlnește în cazurile în care măduva osoasă este afectată și nu poate produce hematii suficiente. Aceasta poate fi congenitală sau dobândită și se mai numește aplazie medulară. Mai există o formă de anemie denumită anemia mielodisplazică, care este asociată cancerelor de tip sindroame mielodispalzice, mielofibroză, leucemie când în măduvă se formează hematii anormale.
Anemia Fanconi este un tip rar de anemie, transmisă genetic. În măduva osoasă nu se formează destule hematii, iar la nivelul corpului apar anumite modificări fizice precum o structură osoasă anormală și tulburări de pigmentare a pielii. Aproximativ 50% dintre persoanele cu această condiție sunt diagnosticate înainte de vârsta de 10 ani.

Care sunt simptomele anemiei?

Simptomele variază în funcție de tipul de anemie. În stadiile ușoare, anemia poate fi descoperită întâmplător la examenele de rutină, fără a cauza simptome. De obicei, simptomele se manifestă atunci când afecțiunea ajunge într-un stadiu avansat.

Printre cele mai comune semne și simptome ale anemiei se numără:

• oboseala;
• slăbiciunea, senzația de leșin;
• amețeala;
• letargia;
• greața;
• tegumentele palide și extremitățile reci;
• bătăile neregulate ale inimii;
• dificultățile în respirație;
• durerile în piept sau de cap;
• tulburările de vedere tranzitorii;
• scăderea în greutate.
  
  

Cum poate fi depistată anemia și ce investigații sunt necesare?

Anemia se poate depista fortuit la persoanele asimptomatice cu ocazia controalelor medicale și efectuării bilanțurilor biologice de rutină.

La persoanele care prezintă stări de oboseală prelungite însoțite de alte simptome dintre cele menționate mai sus, evaluarea medicală este esențială și trebuie efectuată cât mai repede.

În cadrul consultației, medicul va nota istoricul medical, familial, consumul de medicamente, va realiza examinarea clinică și va recomanda o serie de analize și investigații.

În scopul diagnosticării și stabilirii tipului de anemie, pe lângă analizele de rutină, analizele de laborator țintite vor include:

• hemoleucograma;
• numărul de reticulocite;
• frotiul de sânge periferic;
• dozarea sideremiei, feritinei;
• dozarea vitaminei B12 și a acidului folic;
• examenul de urină (poate da detalii despre prezența unei anemii hemolitice);
• testul de hemoragii oculte din scaun (care poate sugera o afectare a tractului gastro-intestinal).

Investigațiile suplimentare recomandate sunt endoscopia digestivă superioară sau colonoscopia, ecografia abdomino-pelvină și examenul ginecologic.
Pentru diagnosticarea anemiilor mai rar întâlnite sunt necesare investigații mai complexe precum puncția medulară, aspiratul medular sau biopsia medulară.

Cum se tratează anemiile?

Tratamentul anemiei este diferit în funcție de tipul de anemie. În urma evaluării medicale se poate stabili dacă anemia este cauzată de o dietă inadecvată sau există probleme mai grave de sănătate, iar tratamentul este individualizat pentru fiecare caz.

În cazul anemiilor feriprive, tratamentul constă în administrarea de:

• preparate de fier orale (în asociere cu alimente bogate în fier și alimente bogate în vitamina C care ajută la absorbția fierului);
• injectabile (frecvent recomandate la pacienții cu boală cronică de rinichi);
• transfuzii de masă eritrocitară.

În cazul în care există hemoragii interne se recomandă tratament chirurgical (ex. corectarea unei hernii hiatale).
În cazul bolii cronice de rinichi, în completarea suplimentelor de fier orale sau injectabile se recomandă administrarea de eritropoietină injectabilă (EPO). Eritropoietina este un hormon care stimulează producerea de hematii în măduva osoasă.
Pentru anemiile megaloblastice se recomandă suplimente de vitamina B12 și folat.
În cazul anemiilor hemolitice, medicul specialist hematolog poate administra tratamente imunosupresoare.
Beta talasemia nu necesită tratament de obicei, dar dacă anemia este severă pot fi recomandate transfuzii de masă eritrocitară, transplant de măduvă sau intervenții chirurgicale.
Pentru siclemie, tratamentul constă în administrarea de antalgice, suplimente de fier, antibiotice, hidroxiuree și oxigenoterapie.

Cum poate fi prevenită anemia?

Unele tipuri de anemie sunt moștenite genetic și nu pot fi prevenite. Totuși, anemiile feriprive și megaloblastice pot fi prevenite printr-o dietă adecvată care conține alimente bogate în fier, vitamina B12, B9 (folat) și vitamina C (ficat de porc, pui, vită, legume cu frunze verzi, spanac, mazăre, ovăz, nuci, brânză tofu, ouă, produse lactate) și o hidratare adecvată.
Unele alimente împiedică absorbția fierului și sunt de evitat: cafeaua și ceaiurile bogate în  tanin, unele condimente, laptele în exces, albușul de ou, fibrele alimentare în cantități mari, proteinele din soia. De asemenea, se recomandă evitarea administrării concomitente a preparatelor de calciu și fier. O cantitate mică de fibre alimentare este recomandată pentru a preveni constipația care poate apărea în timpul tratamentelor cu fier.

În completarea dietei și a tratamentului trebuie adoptat un stil de viață sănătos care să cuprindă:

• activitate fizică regulată (minimum 30 minute de mers pe jos/zi);
• spălare frecventă a mâinilor pentru a preveni infecțiile;
• igienă orală riguroasă și controale stomatologice periodice;
• evitarea expunerii la chimicale și noxe.
• notarea simptomelor;
• o bună colaborare cu medicul curant pentru personalizarea tratamentului și monitorizare.

În cazul sesizării unor semne și simptome care descriu prezența anemiei, puteți programa o consultație de medicină internă la 0232 920 - Call Center Arcadia.